7,852 matches
-
Rodrigo Fresán și respectiv Enrique Vila-Matas. Pentru a da o idee asupra mozaicului tematic al cărții, se pot menționa, de pildă din categoria prezentărilor de tip monografic, vizând o personalitate sau o operă literară: eseul semnat de Hugo Hiriart, filosof, narator și dramaturg mexican, referitor la geniul verbal și admirabila persoană a conaționalului său Juan José Arreola sau eseul în stilul cuceritor al lui Mario Vargas Llosa despre Don Quijote ca roman modern, „pentru secolul XXI”, un „roman al ficțiunii” și „al
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
text ilustrativ în acest sens este cel intitulat „Vrăjitoarea”, plasat spre finalul cărții. Textul este un fel de Matrioșka narativă și se constituie dintr-o succesiune de mici istorii pe tema iubirii și a tribulațiilor sale, relatate de mai mulți naratori, care joacă pe rând mai multe roluri, precum în „Decameronul” lui Boccaccio, la care, de altfel, un personaj face referire în mod explicit. Savoarea narațiunii îi aparține însă poetului convertit în prozator, dar trecut în prealabil prin experiența traducerilor din
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
a confirmat valoarea, primind între timp alte trei premii ale Uniunii Scriitorilor. Și, nu demult, în timp ce la București Dinu Flămând traducea magistral poemele lui Fernando Pessoa, la Lisabona era lansată traducerea romanului Ricardo Reis în Tahiti de... același Bogdán László. Naratorul din Blazonul cu două lebede este personajul generic numit Autorul care, ajuns la vârsta de treizeci de ani, evocă diferite episoade din copilăria sa, ce coincide cu anii ’50. O sursă inepuizabilă de umor devine folosirea persoanei întâi plural (a
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
din Blazonul cu două lebede este personajul generic numit Autorul care, ajuns la vârsta de treizeci de ani, evocă diferite episoade din copilăria sa, ce coincide cu anii ’50. O sursă inepuizabilă de umor devine folosirea persoanei întâi plural (a naratorului din prezent) suprapusă peste imaginea copilului de cinci-șase ani prin ochii căruia sunt percepute frământările și transformările sociale ale anilor de „implementare” a comunismului de import. Flacăra chibritului relansează investigația. E seară, fumul negru ce se-nalță din cuptorul brutăriei
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
topesc, suspansul ia forma unei interogații tragice. Altminteri, finalul deschis este o tehnică preferată de autor, întâlnită în majoritatea cărților sale. Romanul are ca pretext istoria familiei Lewandowski din Baia Mare, numele de fată al Mariei Magdalena, mama autorului. De altfel, naratorul are aceleași date biografice cu ale autorului, iar întâmplările narate sunt confecționate din mărturiile unchiului Toni, protagonistul, și ale bunicii Livia, un fel de Ursula Iguaran dintr-un Macondo absurdist. Pe șablonul romanului sud-american se derulează și însingurările și insinuările
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
o aluzie, acesta e un cod. Tibi nom de Vere era, în Renașterea engleză, o exerga ce putea fi citită anagramat că mente videbori, adică „vezi-ma cu mintea” (p. 128). Exact ceea ce, prin forță lucrurilor, va ajunge să facă naratorul din povestirea etalon a lui Mateiu Caragiale. Din generația ei (și a mea), Simona Vasilache este, fără îndoială, eseistul cel mai înzestrat. Nimic, nici rubrică săptâmânală, nici titlurile universitare, nu i-au diminuat răbdarea de a citi și plăcerea de
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
După un liceu german, o diplomă universitară în studii europene și un masterat în Germania, Flavius Ardelean s-a mutat definitiv în Anglia, îngroșând rândurile revoltaț ilor cu atitudini dulciamă rui față de țară. În cartea sa de debut, Îmblânzitorul apelor, naratorul amintește cum eroul - bursier în străinătate - ajunge să mintă în privința apartenenței sale etnice. Momentul reclamă o ruptură absolută, fără cale de întoarcere. Prezentă și în destinul scriitoricesc. Totuși, înainte de a se stabili la Oxford pentru a deveni un profesionist în
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
a o citi s-a păstrat, de obicei, în registrul comediei. Evident că e plin de pericole, destinul acesta care lucrează sub pecetea tainei. Odată tras pe sfoară, lui Lefter i se poate întâmpla, virtualmente, orice. E alegerea, perfidă, a naratorului pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă, trecuți prin varii înfățișări ale absurdului, nu putem să nu ne punem problema că duhul care-i joacă
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
Să nu se creadă totuși, din ce am spus până acum, că numai dimensiunea indignării, a revoltei este de urmărit în textele lui Andrei Pippidi, niște manifeste. Atrăgătoare, ba aș spune captivantă, este verva lor epică. Andrei Pippidi este un narator plin de farmec, un portretist, reconstituind biografii ale unor oameni de odinioară și ale caselor în care au trăit. Trecem nepăsători adesea pe lângă ele pentru că nu le știm istoria, nu știm cine și când le-a construit. Mai e apoi
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
adevăr, la fel ca pentru cei doi ucenici care-l întâlnesc pe Isus înviat în drumul lor spre Emaus, dar nu-l recunosc, nimic nu e de la sine înțeles pentru cei patru eroi ai acestui roman: Bobby, Luca, Sfântul și naratorul nenumit, adolescenți proveniți din familii burgheze, cu o fermă educație catolică. Toți patru sunt frământați de întrebări la care nu află răspuns, întrebări despre bine și rău, prietenie și credință, dragoste și moarte. Declanșatoare a crizei lor este Andre, fata
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
știe câteva lucruri elementare de teoria literaturii și a romanului: că nu poți face confuzia dintre autor și personajele sale? Că romanul e o construcție complexă, polifonică, în care vocile „urâte” alternează cu vocile „frumoase”? Că unul e autorul, altul naratorul și altele personajele? Că dacă și în 2012 suntem staliniști se alege praful de toată cultura și, în asemenea condiții, romane precum Particulele elementare al lui Houellebecq și Complexul lui Portnoy al lui Roth ar trebui urgent scoase din librării
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
scrise la persoana I, textele de început au, în marea lor majoritate, aerul că sunt relatate de un actant dezangajat. Atenția pentru detalii și mărunțișuri contrastează fericit cu sentimentul că în fundal se desfășoară secvențe cu potențial dramatic, pe care naratorul reușește fie să-l ignore, ca în prima schiță, Am fost odată la Roma, fie să-l ironizeze vag, ca în „Carnavalul nemuritorilor”, fie să-l introducă gradual în scenă, ca în „Meciul unchiului Petrică”. Inconsistența intervine, din păcate, spre
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
în „Meciul unchiului Petrică”. Inconsistența intervine, din păcate, spre final, unde ne confruntăm, în majoritatea prozelor amintite, cu intrarea în drepturi a acestui întreg potențial căruia i-ar fi stat mult mai bine dacă rămînea latent, ascuns în detalii, neexprimat. Naratorul optează însă pentru încarnarea sa în câteva aparté-uri către autor a căror necesitate nu mă îndoiesc că a resim- țit-o, cel mai probabil dintr-o aparentă neîncredere în expresivitatea formulei alese, dar care ies din logica instituită pînă atunci în
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
zice, ușor anodină azi, deși lasă mai mult loc de manifestare ironiei auctoriale. Este însă o ironie mai puțin rafinată decît cea pe care am apreciat-o în romanul Blazare, de pildă, și complet lipsită de prezența în text a naratorului, fie ea și inegal dozată, ca în restul prozelor, ceea ce face ca textele amintite, deși însumează cantitativ aproape jumătate din volum, să facă notă discordantă față de cele care reușiseră pînă aici să creeze o formulă, un pact. A nu se
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
foarte bine scrisă, revelatoare în primul rând pentru autoportretul sui generis pe care autorul și-l conturează ca adevărat protagonist al universului și întâmplărilor trăite”. Autoportretul sui generis de care vorbește Ion Pop îl vedem configurându- se din ceea ce notează naratorul despre teritoriile în care pătrunsese, atât de diferite de acelea din care provenea intelectualul din Est, universitarul clujean trimis, în anii ’70, să predea româna la o universitate din Germania. Din Germania Federală, trebuie precizat. Oricum, viața era altfel decât
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
în care pătrunsese, atât de diferite de acelea din care provenea intelectualul din Est, universitarul clujean trimis, în anii ’70, să predea româna la o universitate din Germania. Din Germania Federală, trebuie precizat. Oricum, viața era altfel decât aceea de unde naratorul venea și, ca altădată Codru Drăgușanu, precursorul de care îi place să amintească, descrie cu sentimentul exploratorului oameni și locuri, instituții, atmosfera așezărilor prin care trece. Își portretizează noii confrați sau pe unii români din exil pe care abia acum
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
confrați sau pe unii români din exil pe care abia acum îi cunoaște deși îi știa mai demult. Întâlnirea unora îi confirmă imaginea pe care și-o făcuse despre ei înainte, a altora i-o dezminte. Între entuziasmări și dezamăgiri, naratorul parcurge o scară de trăiri largă. Aminteam de Codru Drăgușanu, ca precursor recunoscut. Altul s-ar putea spune că este Dinicu Golescu , și el amintit, cu deprinderea aceluia de a compara tot ce vede în țările Apusului cu ce se
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
DE LA ANTIPROZĂ LA PROZĂ, PRIN POEZIE Prof.dr. Lucian STROCHI Claudia Mitră ne propune prin Viața ca un fir de păpădie o antiproză modernă, cu multe arcane și capcane, violentând de multe ori, proza obiectivă, cu narator extradiegetic sau heterodiegetic, sfidând dezinvolt clasicele „momente ale subiectului”. Lucrul e parțial explicabil, întrucât Claudia Mitră este în primul rând poetă, având două volume de versuri publicate (Dincolo de oglindă, Editura Papirus Media, 2014) și Îngeri de sticlă (aceeași editură, 2015
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
persoana a III-a - Ana); al doilea act, deși conține o aceeași pendulare (și ezitare) nu mai acordă importanță personajelor, acestea pulverizându-se, rămânând atrase doar de același sentiment total, devastator care este dragostea. Antiproza se evidențiază și prin ipostazele naratorului. Astfel naratorul este când subiectiv-implicat, orientându-se spre zonele obscure ale sensibilității umane, reconstituind și fragmentând istoria unui sentiment (dragostea), când narator-personaj, printr-un subtil transfer între persoana I și a III-a, fiind intradiegetic și autodiegetic, când narator-martor ca
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
III-a - Ana); al doilea act, deși conține o aceeași pendulare (și ezitare) nu mai acordă importanță personajelor, acestea pulverizându-se, rămânând atrase doar de același sentiment total, devastator care este dragostea. Antiproza se evidențiază și prin ipostazele naratorului. Astfel naratorul este când subiectiv-implicat, orientându-se spre zonele obscure ale sensibilității umane, reconstituind și fragmentând istoria unui sentiment (dragostea), când narator-personaj, printr-un subtil transfer între persoana I și a III-a, fiind intradiegetic și autodiegetic, când narator-martor ca observator implicat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
persoana I și a III-a, fiind intradiegetic și autodiegetic, când narator-martor ca observator implicat afectiv, autentificând totuși „evenimentele” consumate și consemnate, când narator-mesager, extradiegetic și homodiegetic, prezentând fapte istorisite de altcineva (Maria despre faptele, întâmplările, atitudinile lui Mihu). Ca narator omniscient, Maria, Ana și desigur prin recul Claudia Mitră, își dispută cu personajul toate tipurile de raporturi, știind mai mult, tot atât sau chiar mai puțin decât personajul. De aici și mobilitatea și modernitatea textului, acesta aparținând deopotrivă neo și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Ana și desigur prin recul Claudia Mitră, își dispută cu personajul toate tipurile de raporturi, știind mai mult, tot atât sau chiar mai puțin decât personajul. De aici și mobilitatea și modernitatea textului, acesta aparținând deopotrivă neo și postmodernismului). Ca narator omniprezent, secvenționează firul epic, intervine cu detalii subiective, cu o analiză aprofundată a trăirilor interioare. În partea a doua (actul doi) naratorul omniprezent elimină orice formă de dialog cu cititorul (receptorul); devenit narator - reflector, schimbat perspectiva asupra evenimentelor și personajelor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai puțin decât personajul. De aici și mobilitatea și modernitatea textului, acesta aparținând deopotrivă neo și postmodernismului). Ca narator omniprezent, secvenționează firul epic, intervine cu detalii subiective, cu o analiză aprofundată a trăirilor interioare. În partea a doua (actul doi) naratorul omniprezent elimină orice formă de dialog cu cititorul (receptorul); devenit narator - reflector, schimbat perspectiva asupra evenimentelor și personajelor, se poziționează în puncte reflectoare diverse, convergente sau divergente. În fine ca narator - autor, redactează scrisorile și este autorul poeziei. Ca personaje
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acesta aparținând deopotrivă neo și postmodernismului). Ca narator omniprezent, secvenționează firul epic, intervine cu detalii subiective, cu o analiză aprofundată a trăirilor interioare. În partea a doua (actul doi) naratorul omniprezent elimină orice formă de dialog cu cititorul (receptorul); devenit narator - reflector, schimbat perspectiva asupra evenimentelor și personajelor, se poziționează în puncte reflectoare diverse, convergente sau divergente. În fine ca narator - autor, redactează scrisorile și este autorul poeziei. Ca personaje, întâlnim în textul Claudiei Mitră, în raport cu realitatea personaje autobiografice, (prin nume
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a trăirilor interioare. În partea a doua (actul doi) naratorul omniprezent elimină orice formă de dialog cu cititorul (receptorul); devenit narator - reflector, schimbat perspectiva asupra evenimentelor și personajelor, se poziționează în puncte reflectoare diverse, convergente sau divergente. În fine ca narator - autor, redactează scrisorile și este autorul poeziei. Ca personaje, întâlnim în textul Claudiei Mitră, în raport cu realitatea personaje autobiografice, (prin nume chiar biblice (Ana, Maria, Eva)), prin profunzimea investigațiilor psihologice personaje complexe și contradictorii, după rolurile interpretate întâlnim protagonistul, antagonistul, personajul-oglindă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]