778 matches
-
-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot timpul - și le recita gărzii. Ți-l Închipuiai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Coca-Cola. Mi-a spus că-l cheamă Pat. I-am zis c-am venit de curînd de la frontiera mexicană. - Mi-ar plăcea și mie să merg pe-acolo, a zis el. S-aduc ceva marfă din Mexic. - Frontiera e cam nasoală, am zis. - Sper să nu te supere ce spun, a-nceput el, dar după cum arăți, s-ar zice că și tu ești pe marfă. - Bineînțeles că sînt. - Vrei marfă? M-a-ntrebat. Eu o să iau peste cîteva minute. Am umblat să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
îl transporta la uzină din satul lui de la marginea Bucureștiului! Ehehe! Și cu posesoarea de halat violet a încercat ceva. A trecut pe lângă asta, cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu aia. Altfel, n-are criterii. Tot ce mișcă. Râul, ramul, relație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
deschizi ușa, nu duduie mai tare! Aha, vezi că știi? Nu ești prost degeaba. Stăteau de o săptămână împreună și trecuseră la un fel de gentleman agreement, în sensul că se puteau porcăi fără ca asta să se lase cu urmări nasoale. Își permiteau. Își îngăduiau, pentru că se respectau. Aveau unul despre celălalt o părere extraordinară. - Păi, da, că tu n-ai avut sobă la țăroaia, acolo! Voi vă încălzeați cu doi câini la subțioară! - Dacă te prind pe-acolo, îți rup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cârduri de animale. Stoluri. Comunități, altfel spus. Și relațiile alea comunitare trebuie să le înveți tu. Să trăiești precum animalele, dacă e să forțăm nota. Nimeni nu-ți spune cum ar trebui să trăiești omenește. Ți se arată doar partea nasoală a vieții, dar varianta dezirabilă nu o cunoaște nimeni. Io, dacă aș fi profesor, nu i-aș învăța pe copii despre specii, clase de animale, ci despre tipuri umane: les nouveaux riches, curva, pișmandeza de pe șoseaua de centură, intelectualul cufurit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ficțiune, atunci orice e permis. Am vrut să mă joc, pur și simplu, când am substituit persoanele. Surpriza a venit ceva mai târziu, când o absolventă de Litere mi-a făcut o cronică foarte proastă. Cum era prima cronică mai nasoală pe care o încasam, am vrut s-o cunosc și io pe respectiva. Cu cei care m-au lăudat, n-am vorbit întotdeauna. Am evitat. Întâmplarea a făcut ca fata să fie corector la un ziar la care colaboram și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care se spunea că nu știe nici câte roți are vaporul. Stătea în ultima bancă, lângă profu’ de mate, care din când în când îi mai altoia câte una, câte o scatoalcă pe ceafă. Stătea în ultima bancă și era nasol, pentru că, dacă, de exemplu, cel care ieșea la tablă nu știa ceva, profu’ se înfuria și din comoditate nu mai parcurgea cei 10-11 metri până în locul în care se afla vinovatul, ignorantul. Se răzbuna pe Mirel, pe care-l avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știu să vă explic mai bine de atât. Că de dimineața până seara parcă a trecut o săptămână. La sfârșit, doctorul îmi arăta pumnul, luptăm, nu ne lăsăm. Era felul lui de a admite că treaba merge prost, că e nasol. Că mai durează până să mă repar pe de-a-ntregul. Îl auzeam cum le spune studenților: dânsul e scriitor, apoi le dezvăluia diagnosticul, ca și cum din nou nu ar fi fost vorba despre mine. Deveneam material didactic. Altă identitate. A făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să mă aleg cu ceea ce popular se cheamă roșu-n gât. Le pasă de soarta mea și asta mă bucură. Dar să mai termin naibii odată. Cu fluieratul. Că mai știi ce se poate întâmpla... E vorba despre ceva rău. Nasol. Fluier în cele mai nepotrivite locuri. Ceea ce fac io e chiar penibil, dacă stau bine să mă gândesc. Dacă ar face altul, aș râde de el până n-aș mai putea. Aud de dimineață o piesă, una fluierabilă, să zicem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
par generos, bun, să mă schimb io dacă doresc să scriu, să-mi iasă. Atunci, în spital, mi-am dorit să fiu bun, să fiu bun în semn de protest. De foarte puține ori spuneam ceea ce gândeam - și asta era nasol. Să-ți fie frică de ceea ce gândești. Așa cum unii nu suportă hrana naturală, untul natural, doar surogate cu E-uri - și în mine apăruse o frică de autentic. Îmi fabricam un discurs pentru fiecare personaj cu care intram în contact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu Papa Benedict. Mi-au spus-o mai mulți. Apoi, n-a mai sesizat nimeni asemănarea. Sau poate că s-a terminat. Se întâmplă și așa. Cândva, am semănat cinci minute cu Nixon. O cucoană a exclamat: „Vai, ce cap nasol de Nixon ai!“, pentru ca imediat să se enerveze: „Ce-i cu tine, ce-i cu fața ta? S-a modificat!“. Mi-am dorit mult să semăn cu Alain Delon și cred că odată - țin minte exact când s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la spital. Reșoul pe care trebuia să-l păzești, ca să nu te prindă controlul (ce spaimă mai trăgeam când bubuiau ăia pe la uși și urlau „Deschideți!“, ca-n filmele cu ilegaliști, să vadă dacă ai reșou sau aparate electrice). Dușurile nasoale. Gândacii roșii sub linoleum. Uneori, se lua și lumina. Horor. Dacă n-ar fi fost Feli, râsul ei, nu știu cum aș fi rezistat. Mirela, zicem. Și râdem, că ne făcea zile fripte, ne ruga în miez de noapte să-i aducem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
simplu cool. Ei sunt cool. Sunt foarte puternici. Bat din tobe și din talgere cum nu am mai văzut. Retro, Estul e așa cool. Horor! — Lady! — Yes, Bird! — It’ cold. — I know.“ — Știi ce cred că a fost cel mai nasol în Co? — Ne-a luat tinerețea. — Nu. Ne-a luat dreptul la feminitate. Co a fost înainte de toate un atentat la feminitate, zice Fe. Și râde. Tetra... Pufinas... jubileu... the army... asortată... blugi... mobuți... căciulă de nutrie... etc. etc... Horor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
redactor de carte la Editura Polirom, este redactor la revista Orizont (Timișoara) și cercetător la Fundația „A Treia Europă“ din Timișoara. O zi din viața Alinei Viktorovna Am început cu stângul de dimineață. De fapt, n-a fost așa de nasol, până nu mi-a zis Dragoș că uite ce zgaibă mi-a ieșit în frunte. Era un coș cât China, chiar între sprâncene, și bretonul mi-e prea scurt să-l acopere (n-am avut alaltăieri de lucru și-am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
într-o lume socialistă. Dar nu se punea nici problema unui avort. Cu un an în urmă văzusem cum o arestaseră pe-o studentă care avortase și fusese descoperită. Adică o pârâse cineva. Nu cred că mi se întâmplă ceva nasol, dacă sunt nevinovată. Mereu am pornit de la premiza asta și uneori am avut dreptate. În cele din urmă, prietena mea m-a programat la un doctor care lucra în spital, dar care, în mod discret, primea paciente și acasă. De
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și te așe zai să-l dai pe gît la o măsuță). Dar, de fapt, Cuicul nu conta - principalul era că puteai fuma și aveai oca zia să discuți cu ceilalți. Coboram la „bar“ cînd băga Biță vreo formație mai nasoală, gen Nazareth sau Electric Light Orchestra, și aveam timp să stăm acolo vreo 45 de minute, cît ținea muzica. Ei bine, cînd am cunoscut-o pe Ioana, am stat, desigur, mai mult de 45 de minute, de fapt am rămas
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ea erau doar vreo două ore, timp în care, în mare fugă, am dereticat prin casă și am dosit lucru rile care dădeau rău în peisaj (am dus într-un dulap de pe balcon un ibric ruginit din baie, cîteva borcane nasoale de sub chiuveta de la bucătărie, sticla cu apă oxigenată a maică-mii din toaleta de serviciu etc. ; am notat sîrguincios pe hîrtie toate lucrurile mutate - ce unde era -, pentru ca apoi să le pun la loc exact în poziția în care fuseseră
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
luat cina ca un soț și-o soție, am ascultat muzică și ne-am giugiulit. Îmi dispăruse orice inhibiție, așa că, în momentul în care ea m-a întrebat cum mi s-a părut de data asta, mai bine sau mai nasol decît cu celelalte femei de dinainte (auzi tu : „femei“, nu „fete“ - chestie care a făcut să-mi crească din nou pipota în mine), eu i-am spus fără să mă mai dau pe după deget că la mine a fost pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aceia străbătînd aerul ca două canoe grele, încărcate cu bunătăți. și fesele ălea de sub fîlfîirea fustiței... și fustița aia verde, care lăsa o dîră de un verde pal în urma ei, ca în filmul acela cu Olivia Newton John... Singura chestie nasoală la barul ăsta e că nu le poți pocni peste fese. Trec prea repede pe lîngă tine. Ia uite ! „Piff !“ în schimb, au ele grijă de tine. Nu le pocnești tu, dar te pocnesc ele. și, într-un fel, e
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lui Puiu Marele Premiu, pentru că oricum nu s-ar fi dus să și-l ia ?... Dar atunci, cum să-l servească pe alde domn Nicolaescu, vechi tovarăș de drum ? Și pe domnul Pița, care orișicât ? Nu s-ar simți dânșii nasol să primească un premiu mai mic decât obraznicu’ de aviar ? !... “i uite-așa, cel mai bun film românesc al anului trecut - Moartea domnului Lăzărescu - este șuntat de la un premiu ce i se cuvenea, pentru că UCIN-ul „este o familieș, și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de shopping! E o profesie adevărată! Ajut oamenii! Și, mai ești cu Luke? Îmi aruncă o privire fals preocupată. Ce mai face, a reușit să-și repună firma pe linia de plutire? Știu că a trecut printr-o perioadă destul de nasoală. Nu-mi vine să cred cum poate să fie fata asta. Ea e cea care a încercat să-i saboteze compania lui Luke. Care și-a făcut o companie de PR rivală, care a falimentat. Ea e cea care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe Suze. — Bună, Bex! spune surprinsă. Cât e la tine? În fundal aud zgomotul metalic făcut de emisiunile matinale britanice și micile scâncete ale lui Ernie. Dumnezeule, îmi pare foarte rău că ți-am vorbit așa ieri. M-am simțit nasol toată seara... — E OK. Serios, am și uitat. Mă trântesc pe parchet, strângându-mi capotul în jurul meu. Suze, fii atentă. Luke s-a certat cu mama lui. Și a contramandat nunta de la Plaza. Așa că, până, la urmă, putem în fine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui și i zici... de fapt, zi-i ce vrei tu, că oricum n o să se audă ! în spatele vostru vreau să văd soldați care aleargă în dezordine. Așa... apocalipsă... dezastru.... Cum se vede pe cameră ? Imaginea e galbenă ? Bun. E nasoală ? Bun. Vreau să se vadă bine ruinele combinatului, cu ce-a mai rămas din literele alea care zic «Trăiască Republica Socialistă Romînia !». Așa... apocalipsă... dezastru. Rică Răducanu unde e ? De fapt, lasă că-l băgăm în cadru următor ! Ah, uite
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
prin junglă ; se transformă din vînat în vînător. Atît. Unora dintre dumneavoastră li se va părea incredibil (în sensul de aberant) faptul că un film atît de ambițios poate fi și atît de simplist : ideea filmului e că decadența e nasoală (mersi, Mel). Dar vă invit să-l vedeți pe Gibson drept ceea ce este : nu un intelectual, ci un foarte bun artist primitiv. Nu face greșeala pe care o fac de obicei regizorii sofisticați atunci cînd vor să facă filme despre
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
diferite (română, maghiară, romă) s-au produs transferuri reciproce de limbă și obiceiuri și că istoria este și a celorlalte grupuri, nu doar a grupului majoritar (mai precis, a etnicilor români bărbați). De exemplu, deși utilizăm expresiile romani: gagiu, mișto, nasol ș.a., nu le recunoaștem funcționarea în limbă, în dicționare și manuale de școală sau le considerăm pur argotice. Istoria robiei țigănești, ca și cea a obiceiurilor și modului lor de viață sunt trecute sub tăcere. Imaginile din pozele din manual
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]