780 matches
-
dragoste, așa-i? Eu speram la o ședință de Cuplare cu domnul Moscova și nu m-am ales decât cu o afurisită de pereche de butoni Fabergé și cu un sărut din partea unui pat cu apă. Ăsta e cel mai nasol Crăciun din viața mea. Mie, pe de altă parte, Crăciunul mi se părea de basm. Nu Întotdeauna fusese așa. Pe vremea când eram celibatară, Crăciunul devenise de la an la an tot mai Întunecat, dar acum, această perioadă era minunată. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prietenă arhitectă a făcut un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case frumoase, respectiv urîte. Astfel, pentru o studentă, de pildă, „o casă veche, monument de arhitectură, «are niște detalii interesante, dar e nasoală, i-a căzut tencuiala, e vai de capul ei...», în timp ce (pentru o altă studentă) o nouă vilă de tip occidentalosuburban «este frumoasă și îngrijită, poate puteau să-i pună alți baluștri... dar arată bine oricum»”. „Vechile case degradate sînt catalogate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Știu că mă urmăresc. Merg tot ca-n filmele cu bandiți: ușor legănat, calm, arogant... Când intru în școală, caut iute buda. Eu, când am emoții... Trecusem cu brio primul examen... Arunc ochii în clasă; în noua mea clasă. E nasol să fii musafir și să nu te ia în seamă decât numai zâmbetele ironice. Îmi jucam viitorul. Unul din apropiere zice șoptit: "Nu arată a sculă de basculă". Oho, iar trebuie să joc tare, chiar dacă o fi cazul să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aparține, dar mai bine nu ne-ar aparține, sau, mai bine zis, este parte din lumea noastră, dar nu prea este a noastră... Na, că m-am încurcat de tot. Chestia asta, de a vedea mai mult decît trebuie, este nasoală rău. Dacă vezi mulțimea imensă de gujulii dintr-un covor, pătură sau haine, îți vine să dai foc la tot și să îmbraci costumul lui Adam. Și chiar Adam fiind, cînd te-ai uita în gura Evei, văleu, nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns. Totul rămîne în urmă și mașinile țin mereu direcția N-N-V. Din fața lor se ridică nori negri, pîntecoși, cu intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce se afla pe sub ploșniță și chiar pe sub-sub ploșniță, mai ales că mergea zvonul că Viorel stătea nasol de tot la capitolul "putirință" și se bănuia că ar cam fi și ceva "chichirez gîlceavă", din acest motiv. La bal a ajuns și Ramona, o brunetă care scotea flăcări pe ochi, gură și chiar urechi. O fată generoasă tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tîrfo! Nu fi bădăran. Eu te las în week-end să mergi cu fosta ta familie și nu-ți reproșez. Furios pe situație, spune o prostie. Eu am făcut-o cu acte... Cu acte sau nu, mare diferență nu-i. Ce nasol este să fii mai bătrîn decît..., meditează amărît Ionel. Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plâng. Fac așa pentru că sunt un copil răzgâiat, plin de mofturi și nu accept răspunsul ,, NU!” Am trădat de doua ori încrederea celor mai bune prietene și nu sunt mândră de aceasta, dar nu credeam că va ieși atât de nasol. Fiecare om are defectele sale și trebuie să încerce, chiar dacă este un proiect dificil, să se străduiască să le corecteze. Asta încerc să fac și eu. Oare voi reuși??? Mă numesc Ilinca Foia și sunt elevă în clasa a IV
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o doresc Înapoi, incapabil de dorință În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind. Sufeream consecințele, cum ar veni. Nu mai puteam să fut, nu mai puteam să scriu, eram nasol! Chelisem, mă Îngrășasem vreo cincisprezece kilograme, locuiam cu mătușa! Eram nasol! Dar, cum spuneam: voiam și eu să scriu. Tare mai voiam! Acum aveam ocazia. Iată de ce, luat de val și copleșit de emoție, am fost singurul care a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind. Sufeream consecințele, cum ar veni. Nu mai puteam să fut, nu mai puteam să scriu, eram nasol! Chelisem, mă Îngrășasem vreo cincisprezece kilograme, locuiam cu mătușa! Eram nasol! Dar, cum spuneam: voiam și eu să scriu. Tare mai voiam! Acum aveam ocazia. Iată de ce, luat de val și copleșit de emoție, am fost singurul care a răspuns provocării lansate de Cătă Într-una din primele seri. Spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
clienți. Ridic sprâncenele, mă prefac curios, de fapt sunt fericit că tâmpenia nu mi-a fost pedepsită. Poate că unii nu-s chiar așa sensibili la cum merge treaba. - Alaltăieri m-am dus la unul, a vrut să mă violeze. Nasol! Ce naiba să mai zic? Dacă ăla chiar a Încercat ceva, dacă a fost violent, nu mai am chef să aflu nimic. Dacă a aruncat și ea o vorbă, dacă ăla n-a făcut altceva decât s-o prindă de fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-n păr, bașca și cu zmeii de la DNA, și nu se lasă, până nu se răzbună. Ceea ce este interesant și de reținut, e că nici prințesele nu se plâng de el. Nici una nu se plânge în vreo poveste "mamă, ce nasol era la zmeu, ce profita el de mine, împotriva voinței mele!" ? Pe naiba. In privința asta tac toate, chitic! Probabil zmeul era dotat cu tot ce este necesar, ca să le mulțumească. Pleacă ele înapoi cu Făt Frumos, doar așa, să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Mă întorc umil și bag palma deschisă în cutia de sticlă a casierei. Păi da, că eu trebe să am grijă de toți gură-cască. Calm, foarte calm, îi răspund: doamnă, nu vă enervați, că mă enervez și eu și iese nasol. Auzi la el, îi spune hohotind bodygard-ului. Mai are și nervi, după ce că nu știe pe ce lume trăiește. Îmi umple palma cu vreo cinșpe monede fără valoare. Le strâng pe toate în pumn, apoi le azvârlu în sus. Aerul stătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atunci chiar cî mi-o pus Dumniezău mâna-n cap! când se entuziasma, o lua pe botoșănească. Târziu îmi dau seama că am uitat-o pe madam Ciolpan în gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noastră pe două luni. Japoneza-cu-chip-de-bronz se încăpățânează să plătească ea. Am inspirația să o întreb când are tren și îmi răspunde senin că în jumătate de oră. O luăm la fugă. Coborâm la metrou cu ochii pe ceas. Ar fi nasol să piardă rezervarea. Țâșnim din vagoane și alergăm. Maiko, plină de mâncarea tradițională românească, nu mai poate, se sufocă. O trag după mine. Cade în genunchi, dar fața îi rămâne senină, impenetrabilă. N-am încotro: îi încolăcesc genunchii cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băut dintr-a ei încet, recunoscătoare: apoi a băut jumătate dintr-a mea. Mi-a spus că eram cam distrat și m-a întrebat ce se întâmplase. — A fost adus adineauri un tip. E inconștient și într-o formă cam nasoală. M-a șocat. — Iartă-mă, spuse Fiona. E îngrozitor să începi așa Anul Nou. — Nu fi prostuță, am zis. Îmi dădeam seama că era tot mai vlăguită. După ce bău, se lungi din nou pe targă și nu mai încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din Magazinul internațional. Domnul Iordănel, cu promoroacă în barba-i rotundă, îi numără restul la un milion de lei vechi fără să murmure. N-avea chef să se certe de dimineață, la minus zece grade, cu o fâță. Și cam nasoală pe deasupra, își zise, măsurându-i mai mult din rutină caracterele sexuale secundare. Iar la mutră... Eh, totul e chestiune de gust, câți licențiați în sociologie, management și tehnica sistemelor umblă cu limba scoasă după nurii și apartamentul domnișoarei Carbon, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
George. — Sigur. I-am povestit, da’ știa deja despre ce-i vorba. Și ce-o să facă? — Nimic. Păi, o să-l omoare. Păi cred că da. — Tre’ să se fi băgat În ceva când era-n Chicago. — Da, cred că da. — Nasoală treabă. — Îngrozitoare, spuse Nick. Tăcură amândoi. George apucă un șervet și șterse tejgheaua. Da’ ce-o fi făcut? spuse Nick. — L-a Înșelat pe careva. Ei se omoară pentru asta. — Eu plec din orașu’ ăsta. — Da, spuse George. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adus În cameră - slăbise, avea pielea aproape transparentă, părul negru trebuia tuns, ochii Îi erau foarte veseli și când zâmbea Își arăta dinții stricați. — Hola, amigo! Qué tal? — Cum mă vezi. Și domnia voastră? — În viață și c-un picior paralizat. — Nasol, spuse domnul Frazer. Dar nervul ăla o să se regenereze. — Asta mi-au zis și ei. Și cu durerile cum mai stai? — Acum nu mă mai doare nimic. Într-un timp nu mai puteam de stomac. Credeam că măcar de la durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Tu nu ești. Da’ nimeni n-a zis că ar fi. Ea, vreau să zic. Ai zis doar că n-ar trebui să uiți de maică-sa, așa cum o știi și așa mai departe. Da’ și asta-i o treabă nasoală. FĂră să faci nimic, fărĂ nici un motiv, te trezești cu fata asta exact cînd aveai mai mare nevoie de ea, vine la tine din proprie voință, adorabilă, iubitoare și plină de iluzii În privința ta și, cînd ea doarme lîngă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, sîntem prieteni cu amîndoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decît de curînd. Trecea printr-o perioadă destul de nasoală cu scrîntitu ăsta care o hărțuia, așa că Bladesey a vrut să mă duc pe la ei și să-i susțin un pic. — Ți-a trecut vreodată prin cap ideea că el dădea toate telefoanele alea? Înghit intenționat Încet În sec. — Davie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
zis numa rahaturi... m-ai dus cu preșu chiar de la Început! Tot căcatu ăla cu Frank Sidebottom! Îmi dădeai muie pe față, puțoi de rahat ce ești! Bladesey acum i-o Întruchipare a nefericirii. — Nu... protestează el. Arată atît de nasol că mi-e greu să-l privesc În ochi. Mă răsucesc puțin, dar după aia nevoia de a face mișto devine mai mare, așa cum mi se Întîmplă Întotdeauna, și Îi arunc o privire furioasă. — Bruce, trebuie să mă crezi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingînd ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mîinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce... SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
miros slănina aia prăjită Împuțită... Cineva să sune la poliție. Ajutor. Vă rog. — Te simți bine Bruce? — Da. Sigur că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... SÎnt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală, Îi spunem noi, recăpătîndu-ne controlul asupra respirației pe cînd sudoarea ne picură de pe frunte. Dăm jos geamul de la portieră și o rafală Înghețată de aer pătrunde Înăuntru. Dacă vrei să vorbești despre asta... Își coboară ea vocea, adoptînd atitudinea-de-domnișoara-VÎnător-În-postura-de-polițai-cumsecade. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
putea să știe ea pencă n-a fost niciodată o polițistă Împuțită, da numa dacă ne-ar putea ajuta, numa dacă ar Încerca să Înțeleagă așa cum obișnuia Carole... dacă am putea explica... — Acum e ceva În neregulă la noi. Ceva nasol. Ceva... Înăuntru. — Ai fost la doctor? Nu poate face nimic pentru noi. Nimic. Asta e, s-a sfîrșit, Îi spun eu. Acum Îmi dau seama că nu pot să discut cu ea. Cu ea! Tocmai cu ea, dintre toți. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]