288,067 matches
-
din afară, părea să fie mai mare la senectute decît cu vreo cîteva decenii în urmă. Chiar dacă trupul îi era fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul părea a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului era compensată prin amploarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a picioarelor se mutase și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. În fața dispariției unui
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
variantă, nu știu cîte zeci de pagini) sună complet neconvingător pentru a explica complexitatea ideatică și stilistică a operelor respective. Autorii romanelor cu adevărat valoroase își surprind cititorii prin subtilitatea observației sociale și prin cunoștințele de istorie, filozofie, fizică, științele naturii, matematică, teologie, politologie, arte plastice, muzică, limbi străine, situate mult peste ceea ce îndeobște numim „cultură generală”. Majoritatea prozatorilor de succes păstrează un secret absolut asupra a ceea ce se întîmplă în laboratorul lor de creație. Gestul celor dispuși să deschidă această
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
trimit în mod obligatoriu la Schiller și la celebrul său text despre Poezia naivă și sentimentală unde consideră că artistul naiv e un însetat de unitate. Un asemenea artist se dezinteresează de arta ca producție de obiecte noi, fabricate, căci “natura trebuie să fie victorioasă” pentru a umili artificiul și construcția explicită. Artistul naiv captează viața care trebuie să apară ca “o manifestare a spiritului care se află într-o armonie eternă cu sine însuși”. Aceasta presupune o mișcare dublă. Pe
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
o unitate în mișcare, unitate ce nu înnobilează creația, dar în același timp aduce calmul ce exclude accidentele unei lumi “amăgitoare”. Naivul e calea către fundațiile omului. Artistul naiv temperează subiectivitatea pentru a obține perfecția senină a materiilor șlefuite de natură zeci de ani. Acesta era visul lui Brâncuși. Acesta e visul lui Brook. Unul vrea să creeze sculpturi, celălalt spectacole “pe care să le putem percepe dintr-o singură privire” și înțelege “fără a se servi de ajutorul limbii”. Între
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
prospețimea culorilor și formelor picturale ale unui pictor autodidact. Naivitate: robustețea culorilor primare și a negrului care adesea le delimitează, lipsa de inhibiție, geometricul, spontaneitatea, elementarul liniei, bidimensionalitatea (lipsa de adâncime) compoziției. Rafinament: umorul, tensiunea contrariilor linie (negru)/ suprafață (culoare), natura aproape absența, debila sau antropomorfizata, prezența, în multiple deghizări, a portretului pictorului în tablou. Laconic, paradoxal și plin de umor, Ionesco se autodefinește cu precizie: “Sunt cel mai intelectual dintre pictorii naivi.”3 Cu apetitul și cu siguranță cu care
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Bosch. Lumea infernala a pictorului naiv Ionesco e lumea pur și simplu, lumea de pe stradă, lumea de aiurea. Lumea așa cum o vede oricine: plină de umor, de tandrețe, de cruzime, dezolanta, sumbră, colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele de la balconașul închis care-i împodobește fațadă, unul dintre cele
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Nu e dovedită (dar cine are interes s-o dovedească?!) filiația directă mardeiași-P.S.D. Însă faptul că bestiala agresiune a avut loc în contextul în care partidul-stat a dezlănțuit o campanie de-o virulanță fără precedent împotriva ziariștilor e de natură să te îngrozească. Profeticele vorbe ale lui Ion Mircea Pașcu, care le comunica amical jurnaliștilor că pe lumea asta „se mai și moare”, încep tot mai des să devină realitate. O realitate plăcută precum cimitirul. Mesajul individului de la „forțele armate
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
Dumnezeu. Dar oare președintele Bush cînd afirma, în democratica Americă: „Cine nu este cu noi, e împotriva noastră” nu ilustra o mentalitate fundamentalistă bine cunoscută nouă? Nu-i mai puțin adevărat însă că setea de absolut rămîne adînc încrustată în natura umană. Mulți dintre noi simțim nevoia imperioasă de a crede cu tărie în ceva ce ne transcende, condiționîndu-ne echilibrul interior, de a ne devota fără precupețire unui ideal, unei idei-forță, unei viziuni sau unei persoane. În definitiv, orice pasiune devoratoare
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
care a urmat imediat după “Punct”, în primăvara lui 1925, Voronca nu gândea altfel: căuta, bunăoară în articolul Cicatrizări. Poezia nouă, corespondențe similare cu arta constructivistă, aproximând o “atitudine” apropiată, “răsfrântă în poezie”, ce presupunea “îndepărtarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ci ca existență materială, organică”. Sintetic, aceste operații se concentrau într-o definiție a imaginii poetice care circula, în datele ei de bază, în întreg mediul avangardist, de la futuriști la dadaiști și chiar suprarealiști
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu prea există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. Însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților i-au oferit artistului un spațiu vast și exclusiv pentru exercitarea visului în plină realitate și pentru disoluția
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
colportor al butadei amintite. Deși fără nici o legătură de rudenie cu autorul Rinocerilor, d-sa i-a închinat o valoroasă carte intitulată Anatomia unei negații, a cărei poveste merită a fi recapitulată întrucît se dovedește revelatoare pentru biografia și pentru natura psihologică a celui ce-a scris-o. O psihologie tipică de inconformist. Punctul de plecare al cercetării îl constituie o reacție de... respingere. În urma lecturii cîtorva piese ionesciene, tînărul Gelu Ionescu i-a declarat lui Mihai Șora, „într-o doară
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
renunțe, într-o bună zi, căci sînt semne că și cornul abundenței debordante și chiar indecente va seca, Occidentul are nevoie să-și re-gîndească viața - și-i va fi greu, va fi o criză de mari proporții și de toate naturile - are nevoie de o altă filosofie de viață”. O excepție ar constitui-o Germania, „trunchiul civilizației europene”, beneficiind de „o viață culturală și artistică extraordinară”: „Cine a spus că Germania e moartă din punct de vedere spiritual și cultural, că
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
populat aici copios cu nenumărate ,,chipuri cioplite”, iar chipul persoanelor determinate, fie ele capete încoronate sau numai frunți miruite, este imortalizat permanent în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic sau, mai exact, natura divină și mîntuitoare a lui Iisus, în Apus accentul cade, cel puțin la fel de puternic, pe cultul marial, pe corporalitatea cristică, pe natura umană a Mîntuitorului, pe ființa lui zămislită mistic, dar născută în conformitate cu scenariul cel mai previzibil al speciei. Așa
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic sau, mai exact, natura divină și mîntuitoare a lui Iisus, în Apus accentul cade, cel puțin la fel de puternic, pe cultul marial, pe corporalitatea cristică, pe natura umană a Mîntuitorului, pe ființa lui zămislită mistic, dar născută în conformitate cu scenariul cel mai previzibil al speciei. Așa poate fi înțeles și interesul atît de puternic, unul care implică o devoțiune aproape senzorială, pentru viața Fecioarei în chip de născătoare
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
principale, contradictorii - păcătosul Malchus, cel căruia Petru îi tăiase o ureche și care, ca pedeapsă, e cruțat de moarte, și evanghelistul Ioan, apostolul despre care unele legende pretindeau că a primit darul vieții veșnice pentru a propovădui neîncetat învățătura creștină. Natura personajului Ahasverus e, prin urmare, una ambivalentă și această ambivalență va favoriza dezvoltările și interpretările ulterioare ale legendei. Contribuția cea mai importantă a autorului român la studiul comparativ al diferitelor versiuni ale legendei e capitolul Legenda cizmarului din Ierusalim. Avram
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
americană din acea perioadă, oferă un tablou în fața căruia cu greu îți poți stăpîni rîsul: șefi de partid care se încălzesc punînd pe foc mobilierul de la Versailles, dansatoare de la Moulin Rouge convertite în starețe, principese cu porniri comunistoide, glume ale naturii ajunse lideri politici (sic!) și un spectru partinic în care merovingienii se aliază cu ateii noncreștini, iar stîngiștii de dreapta devin complicii bourbonilor. Haosul e deplin. Îți vine să crezi că însăși emblema Parisului - fluctuat nec mergitur - e un anacronism
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
nimeni. La cincisprezece ani, după ce a scris best-seller-ul Adieu ma vie, a fost căutată și curtată de cele mai cunoscute și mai complexe spirite ale vremurilor noastre. A fost elogiată de resurecționiști, de protoniști, de non-existențialiști și de cuantumiști, în timp ce natura însăși a cărții a împins sute de psihanaliști să se ciondănească între ei în încercarea de a sonda subconștientul autoarei. Avea o masă rezervată permanent la Café des Trois Puces, unde își făcea veacul și răspundea liber la întrebări din
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
vorbește astezi în Ardeal, în Valea Hațegului” (p. 20). Țiganii munteni vorbesc deci, logic, muntenește; din comparația cu felul de a vorbi al altor personaje din text se subînțelege că manifestarea mai putrenică a trăsăturilor dialectale e un fapt de natură socială. Pentru Budai-Deleanu trăsătura fonetică în discuție nu ar fi deci țigănească, ci muntenească; în practică, ea apare totuși în text pentru a caracteriza în mare măsură (deși nu în orice situație) vorbirea țiganilor. La I. Heliade Rădulescu, în Șolcan
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
figura etimologică a lui Cantemir drept o creație lexicală personală, invenție pură a unei ființe fantastice, hibride. Chiar în notele ediției din 1973 (Istoria ieroglifică, Editura Academiei), se vorbește de „Struțocămilă care era și struț și cămilă, o minune a naturii” (p. 305). Citită de puțini, Istoria lui Cantemir e totuși evocată obligatoriu în școală, și chiar din rezumatele cele mai grăbite e rar să lipsească ; cuvîntul s-a răspîndit, cel puțin în registrul standard, mediu-cult, unde s-a transformat în
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
fondurilor de acumulare” (daciaclub.ro); “era prea mișto mașina, avea bot asemănător cu Laguna 2 și spate de Megane sedan 2, adică un fel de struțocămilă” (ib.). Cuvîntul primește adesea (direct sau prin intermediar sintactic) atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de tipul „prostul de Ion”: „struțocămila de
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de compliment adus lumii din care provenim și unii și alții, le declar fetelor într-o franceză profesorală: Noi, dragele mele domnișoare, așa cum trăim noi în Est, suntem oricum mai aproape de natură, asta e!... Era aproape ca încheierea unui discurs academic. Amândouă aplaudară, libere și radioase, sub ochii celorlalți ce ne priviră reci, deși binevoitori. (va urma)
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
modificări operate în text de lectorii prin mâna cărora a trecut manuscrisul și efortul scriitorului de a convinge editurile de stat, între anii 1950-1960, să-i publice opera. Editorii de azi urmăresc și semnalează cu acribie secționările, eliminările, înlocuirile, ilustrează natura eliminărilor și a modificărilor, cât și intervenția lui Victor Iova de a copia din „Gazeta literară” pentru a le introduce în romanul pregătit pentru editare (Prăbușirea), lipsind aproape șapte pagini de manuscris, rătăcite în redacția „Vieții românești”. Fiecare „Notă asupra
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Viteazul sau Ion Vodă cel Cumplit, s-au îngrijit ca ele să se desfășoare în condiții care de care mai mlăștinoase. Agili cum îi știm, românii le-au cam venit de hac dușmanilor, grei de mulți ce erau, aliindu-și natura noroioasă a patriei. Și chiar dacă Gigi Becali n-a scos decît un meci nul, nu înseamnă că noi, contemporanii, am fi mai prejos decît ei, străbunii. Înseamnă doar că perfidul Albion a învățat ceva din a Turchiei floare scuturată. Așadar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
a.m.d. Din punctul de vedere al scriiturii, între strategia clasică a lui Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere discursul lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt, aceasta
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
mai greu pe care o persoană îl poate face asupra sieși” (racovitan.com); „lucrarea pe care fiecare o face asupra sieși” (sfaturiortodoxe.ro); „pentru a atrage atenția asupra sieși” (orizontliterar.ro); „plierea spațiului asupra sieși” (stiintasitehnica.ro); „tehnica acționeaza asupra naturii, așa cum natura acționează asupra sieși” (rezistenta.marxist.com). Confuzia este desigur favorizată de identitatea formelor cazuale de genitiv-dativ la substantiv și, la unele pronume, poate și de posibilitatea de a construi prepoziția asupra cu un dativ posesiv. Ciudata construcție face
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]