1,521 matches
-
de sticlă/ Sau vorbesc despre violențele inaccesibile ale panterei/ Tu ești femeia în care se deschide visul/ Ca o enormă plantă de apă/ În care oasele lustruite sunt ace de cusut/ Blănurile oceanelor pentru totdeauna” (Peisajul necunoscut). T. trece cu naturalețe dintr-un regim într-altul al imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt asemănătoare cu cea latină”. Nu putem ști în ce măsură comparația cu franceza certifică latinitatea limbii franceze față de naturalețea, ca să spunem așa, a limbii române. Imitarea sunetelor din natură este oricând, nu doar la începuturi, o sursă de creație lingvistică. Important este să realizăm că la începuturile lui homo sapiens exclamațiile și sunetele din natură au constituit singura sursă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de filmat. O anumită tensiune aparte rezultă pentru privitor din această situație în înalt grad ambivalentă, în măsura în care el devine conștient de ea ; și cred că el e făcut, îndemnat să devină conștient de ea prin alternanța unor scene de o naturalețe calculată, aranjată și a unor scene sau episoade care nu fac (sau, mai bine zis, nu pretind) decât să înregistreze ceva dat. A face un film de acest tip presupune, procedural, o imersiune de o relativ lungă durată a regizorului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ale acestui serial, acela de a ni-l arăta în habitatul său natural, cum se spune ; E.M. Cioran se dovedește, să recunoaștem, fermecător (cum am putea uita ușor coregrafia brațelor lui atunci când imită gestul groparului care-i aruncă tigve ? Sau naturalețea dezarmantă cu care ne mărturisește lipsa-i de vitalitate comparativ cu a ciobanului acela ?...), chiar dacă româna lui este tatonantă și multe dintre lucrurile pe care le spune le știam deja din cărți. “i-apoi, cum să nu iubești un om
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din acest juriu, care a considerat că jocul lui Mircea Andreescu este teatral ! Nu știu cum poți fi actor și să nu-ți dai seama că Pișcoci devine altul atunci când începe emisiunea de televiziune din film (mai teatral, mai cabotin, mai showman), naturalețea de care dăduse dovadă până atunci fiind absolut evidentă și cuceritoare. Ceea ce era o subtilitate a actorului (și probabil a regizorului) aceea de a arăta felul în care se schimbă un om obișnuit în fața camerei de filmat este ratată, iată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de o vocație, și nu de rezultatul unei strategii prestabilite. Nu te poți hotărî să fii demn. Te comporți cu demnitate printr-o mobilizare spontană a resurselor tale de libertate. Cu alte cuvinte, demnitatea e autentică atunci când se exprimă ca naturalețe. De aceea, nimic nu e mai nepotrivit decât o teorie a demnității. Mai ales dacă nici măcar nu știi latinește... Ce nu aduc banii Se spune, cu un licăr romantic în ochi, că „banii n-aduc fericirea“. Nu prea sunt de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
soluție ar fi aceea pe care mi-ai expuso. Aceasta e nota timpului de față din care nu putem să ieșim și mai ales ceea ce mi-ai expus este în perfectă armonie și concordanță cu începutul nostru idilic plin de naturalețe și simplitate. Alții în locul nostru ar fi cheltuit sume mari pentru logodnă, în timp ce noi am făcut-o atât de simplu având martor numai pe Bunul Dumnezeu, și poate acea simplitate a avut un farmec deosebit. Am urmat exemplul mamei noastre
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Sfântul Ioan Calabria. Biografia oficială (Alba, IT), 1999), scrisă de pr. Mario Gadili, din Congregația Sfântului, ne descrie, simplu și natural, istoria unui preot cu totul decis pentru Dumnezeu. Descrierea și tonul povestirii este intensă, transparentă, limpede și fără echivocuri. Naturalețea autorului și a sfântului, contopite într-o manieră surprinzătoare, atrag cititorul pe calea prospețimii și reînnoirii sufletești, orientându-l spre o adevărată experiență de Dumnezeu. Cine nu s-a confruntat în viața sa cu o criză religioasă ori vocațională, cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria - el este cel care va povesti aceasta surorilor -, după un scurt colocviu, îi spuse: «Domnișoară, aș avea nevoie de niște lemne; luați 10 „schèi“ [monede], și mergeți să-mi aduceți lemne». Iar ea s-a supus cu simplitate și naturalețe. S-a întors acasă, aducând sub braț «du stisseti di legna (două bucăți de lemne)». Și a fost acceptată între surori în 1913. Însă primul impact cu realitatea a fost traumatizant. Surorile locuiau într-o casă sărăcuță, fără nici o comoditate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru că-l prețuiesc atât de mult. Cât de jos este locul de unde a plecat, prin câte suferințe și umilințe a trecut; cât de greu a fost urcușul vieții sale; cât de cavalerește s-a purtat cu sudenții săi, cu câtă naturalețe „și-a muiat aripa-n amar”, plângând pentru părinții lui, suferind pentru suferințele celor din jur! Cât a suferit pentru drama Sabinei, fiica lui. Câte suferințe și mai ascunse- n sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bine, poate speram. Ei, cum ce speram? Să înțeleg poezia asta, să o întorc pe toate fețele, să mă joc așa cum făceau ei. Și mult mai târziu, cunoscând-o, mi-am dorit să fiu că ea. M-a fascinat mereu naturalețea, se simte bine în pielea ei și, chiar dacă spune că nu a fost niciodată o femeie frumoasă, nu îți poți lua ochii de la ea. Poți vorbi orice: despre cum era elevă la Ursuline și se plimba pe străzile vechi din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al XVI-lea, situat la 25 km de Vilnius, într-un peisaj pitoresc, înconjurat de lacuri și păduri. Renovat de curând, foarte stilizat, castelul mi se pare artificios, în orice caz, nu are „naturalețea” și grandoarea confratelui de la Malbork. Și-a redobândit importanța după recuperarea independenței, când autoritățile și-au dat silința să-i restituie, pe cât s-a putut, grandoarea fostei „cetăți de scaun” a Cnezatului lituanian. Trakai este folosit acum pentru diverse ceremonii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-și descopere condiția adamică de înaintea căderii din Paradis 72. Or, Eminescu a găsit acel loc ideal fără să-l caute. I-a fost dat. La vârsta aceea copilul nu căuta frumuseți în sine, imagini spectaculoase; el a primit cu naturalețe noul său mediu și a văzut în acesta un colț de rai, grădina lui Dumnezeu. Poetul vede mai întâi ceea ce nu i-a fost dat să vadă în Botoșanii clădirilor îngrămădite de lângă biserica Uspenia. Vede, ceea ce la Ipotești intra în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
inspirat de personalitatea directorului Sorescu. Evident, n-ar ieși nimic spectaculos. Directorul Sorescu e un tip echilibrat, despre care toți vorbesc ca despre o capacitate tehnică. Dar ceea ce-i mai important e "stofa" din care este croit: are simplitatea și naturalețea pe care doar adevăratele valori o au. Reușesc să prind liftul. Intru, închid ușile, apăs pe butonul pentru etajul doisprezece și mă întorc spre oglinda de pe peretele din spate al liftului, să-mi controlez ținuta. Sus, la etajul doisprezece, bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de surprize, tanti Cateluța. Oricum, văd că v-ați hotărât la niscaiva ore suplimentare...", am zâmbit și eu, plin de amabilitate. "A, nuuu, nu-nu-nu! Am venit că mi-am uitat dă ieri termosu' cu apă sfințită", minți ea cu o naturalețe remarcabilă. "Apă sfințită adusă de la mânăstire de doamna Ivenița?" Se uită la mine cu figură interzisă, îngăimând: "Da, de la coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o fleșcăială roză. Ca un nebun, Porfiri avea privirea pierdută în centrul bulversant al unui vortex întunecat, crezându-se în stare să recunoască trăsăturile lui Virginski în el. Cum însă nu putu, își mută ochii peste restul corpului. Membrele aveau naturalețea unei păpuși de cârpe, fiind parcă aranjate, în grabă, de cineva cu o înțelegere limitată a constituției corpului omenesc. Nici forma hainelor nu reușeau să impună vreo urmă de coerență. La capătul hainei, se aflau două cizme maro și uzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui incendiar la Harvard, declarând celor din public că sunt niște elitiști deghizați În egalitariști, doctorul Schley mi‑a spus: - Ei bine, care altul ar fi avut baza culturală, Încrederea, autoritatea să afirme așa ceva? Și cu atâta degajare, cu atâta naturalețe! Cât despre Ravelstein, nu ar fi acceptat niciodată să consulte un doctor. El trebuia să știe ce să gândească despre fiecare dintre persoanele cu care avea de‑a face. Încerca o curiozitate neostoită nu numai cu studenții care gravitau În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
golfului era arareori tulburată de valuri. Puteai să plutești ore Întregi pe spate sau să zaci În nisip, uscându‑te. Sau puteai hoinări pe țărm, ca să te uiți la femeile fără sutien - care se bronzau sau Își etalau sânii. Cu naturalețe, presupun. Dar ochii acestor femei Îți spuneau că, dacă li te‑ai adresa, nu ți‑ar răspunde. Când isprăveam cu plaja, restaurantele se deschideau. Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vei putea face asta, dar te voi ține eu la curent cu evenimentele prin rugăciunile mele. Copilul, ăla, al ei, cum i-ai spus dumneata atât de frumos, nu știu câte haine are, dar știu că le face pe toate cu o naturalețe și pricepere care, hai să recunoaștem, ne umplu sufletele de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără grai. Se întoarse spre Cristina. Du-te! îi făcu semn colega. Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele, trupurile tinere se zvârcoleau ca apucate de mâncărimi fără leac. Ernest Radak dansa superb. Își mișca trupul cu o naturalețe de parcă se născuse în ritmul muzicii. Luana, îmbrăcată într-o flaneluță albastră împletită de Sanda, încheiată până la ultimul nasture, cu fustă neagră și lungă, făcea notă discordantă cu toate reprezentantele sexului frumos. Părul lung, prins într-o coadă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu un bărbat cu facultate, posesor al unei pregătiri care să-i permită adăugarea acelui indicativ sonor, "ing." sau "dr." atunci când își spune numele, îl scrie pe hârtie sau chiar pe ușa de la intrarea în casă. Sanda îi explică cu naturalețe, făcând-o pe fată să se facă mică în scaun. Ștefan zâmbi și răspunse fără să se supere: Pe ușa mea va scrie "Ștefan Escu". La fel și pe cruce. Vizita la doamna Escu se lăsă cu oarece nemulțumiri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în două de un perete de placaj dar care, pentru Luana, marcată de fericita reușită, reprezenta locul ideal al muncii ei. Șeful de compartiment, un bărbat în vârstă dar plin de vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întorcea de la serviciu, o găsea veghind lângă pătuțul copilului. Iuliana se dovedise a fi o specie aparte, pe care el nu prea știuse cum s-o abordeze. Ea avusese curajul să vorbească despre întâia căsnicie a Luanei cu o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
meu. Deși fusesem obsedat de gândul să nu-ți fac rău, m-ai surprins încă o dată cu dorința ta de-a cunoaște, cu aviditatea de-a iubi, de-a trăi, cu puterea de-a primi totul fără teamă. Ai dat momentului naturalețea cu care fusese creat și lăsat moștenire omenirii, ai fost amanta perfectă și iubita devotată lipsită de orice inhibare, oferindu-mi ardoarea și pasiunea la care nu mă așteptasem. Ștefan îi mângâie obrazul, îi aranjă buclele de pe frunte și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am fost eu primul. Lipsit de orgoliul tipic masculin, am trăit alături de tine o noapte unică, m-am bucurat de tot ce mi-ai dăruit, convins că ceea ce primeam avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude. În adâncul somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în întuneric. O lumină palidă licărea undeva, la un capăt îndepărtat și ea n-avea puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]