911 matches
-
are o parte egală, dacă nu mai mare, întrucât a hrănit copilul un timp îndelungat în pântecele ei cu propria ei viață"79. Interpretarea lui Filmer, care dădea prioritate tatălui și drept de viață și de moarte, se baza pe naturalismul aristotelic potrivit căruia tatăl este principalul agent al generării. I remember not this in my Bible, spune Locke în fața acestei manipulări a textului de către Filmer, care citează de mai multe ori porunca "Cinstește pe tatăl tău", lăsând la o parte
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
obține următorul argument pentru platonism: (1) Teza indispensabilității: entitățile matematice sunt indispensabile pentru teoriile noastre științifice. (2) Holismul confirmațional: evidența pentru o teorie științifică poartă asupra aparatului teoretic ca un întreg și nu doar asupra ipotezelor componente luate separat. (3) Naturalismul: trebuie să fim angajați ontologic față de toate entitățile care sunt indispensabile pentru cele mai bune teorii științifice și doar față de acestea. (4) Concluzia: trebuie să fim angajați ontologic față de entitățile matematice 97. Acest argument este cunoscut în literatură ca argumentul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ocupă în el mintea umană, observăm că, în descoperirea fizicii fundamentale actuale, un factor necesar a fost o politică antropocentrică. Astfel, consideră Steiner, deși evoluția științei moderne a implicat o revoltă împotriva antropocentrismului, fizica recentă s-a îndepărtat mult de naturalism, descoperirile cu adevărat mari din fizica actuală fiind făcute posibile doar de abandonarea (adesea inconștient) punctului de vedere naturalist (Steiner 1998: 59-60). Argumentul său arată, în linii mari, astfel: 1. Când oamenii de știință s-au apucat pe la sfârșitul secolului
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
afectează toate acestea discuția despre argumentul indispensabilității? În argumentul său, Steiner pleacă de la problema aplicabilității matematicii și conchide că succesul oamenilor de știință în descoperirea legilor lumii subatomice reprezintă o provocare puternică la adresa nominalismului. Dar am spus mai sus că naturalismul reprezintă un component important în argumentul indispensabilității. Astfel, argumentul lui Steiner poate fi privit și ca o provocare la adresa platonistului. Dacă vrea să-și susțină poziția, el trebuie să ia în serios problema aplicabilității. 4.7.2. Nominalismul și problema
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
January. French, S și Ladyman, J. 2003 "Remodelling Structural Realism" Synthese 136. Friedman, Michael 1985 'Kant's Theory of Geometry', Phil. Rev. 94, 455-506. Friedman, Michael 1991 "The Re-Evaluation of Logical Positivism.", Journal of Philosophy 10. Friedman, Michael 1996 "Philosophical Naturalism", Presidential Address April 25. Friedman, Michael 2001 Dynamics of Reason, CSLI Publications. Friedman, Michael 2007 "Coordination, Constitution, and Convention: The Evolution of the A Priori in Logical Empiricism." The Cambridge Companion to Logical Empiricism. Eds. Alan Richardson and Thomas Uebel
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
între kantianismul tradițional și empirismul tradițional." (Friedman 1991: 514). După Kitcher, aceasta nu este decât o altă manifestare a tendinței majorității empiriștilor de a adopta o viziune transcendentalistă (a se vedea nota de mai sus) și deci de a abandona naturalismul atunci când vine vorba despre înțelegerea cunoașterii matematice. Din prezentarea de față, se vede însă, că lucrurile sunt un pic mai complicate, pozitiviștii logici fiind motivați în dezvoltarea poziției lor, în special, de transformările din știința începutului de secol douăzeci. 62
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ideii holiste, se dovedesc a fi construcții de tip politic. O expresie maximală a interpretării holiste a ecosistemului planetar poate fi considerată așa-numita ipoteză Gaia, susținută de mai mulți ecologiști radicali în ultimele decenii. Edward Abbey susține așa-numitul naturalism Gaia, după care ființa umană nu este apogeul Creației și nu este sigura ființă cu valoare intrinsecă. Abbey propune o critică radicală a antropocentrismului și înlocuirea lui cu ecocentrismului radical. Margolis, Lovelock și Clark au dezvoltat diverse aspecte ale ipotezei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
schimbare a acestei atitudini trebuie să se facă fără a respinge ideea că știința, iar nu superstițiile și misticismul, ne poate ajuta să găsim răspunsuri la întrebările noastre. Bazele noii filosofii a naturii au fost puse de diversele forme ale naturalismului. Biologia darwinistă reduce straneitatea naturii prin aceea că naturalizează omul, îl apropie mai mult de natură, iar nu prin aceea că spiritualizează natura. Omul este parte a naturii și se supune legilor naturii. Natura încetează să mai fie stranie din
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ne interzicem s?-i (moderniz?m( prea mult; echilibrul, dificil de aflat, �ntre expunerea doctrinelor ?i a condi?iilor sociale de emergen??. ?i lista nu este �nchis?! Dac? sociologii se consider? destul de aviză?i pentru a nu pică �n capcanele naturalismului ?i ale dificult??ilor constante de obiectivare a cunoa?terii, ei nu s�nt cu siguran?? mai asigura?i dec�ț al?îi c? nu vor c?dea �n ele. �nc? un cuv�nt: din ra?iuni de comoditate, redactarea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
o vede egalitar? ?i pa?nic?, fondat? nu pe reglarea de c?tre stat, ci pe �nflorirea membrilor s?i cei mai dota?i ?i pe liberul joc al rela?iilor interindividuale. Mai mult dec�ț liberalismul s?u radical, naturalismul lui Spencer ?i amoralismul s?u afi?at au ?ocat pe contemporanii care erau de partea reformei ?i a profilaxiei sociale. Totu?i, o parte din ipotezele sale au fost reluate, chiar de c?tre cei care le-au criticat
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a ambi?ia de a se rupe de filosofia social?, de a deveni o �adev?raț?� ?tiin?? �n sensul experimental al termenului [Besnard ?.a., 1981], un obiectiv care nu va fi uitat, dac? ne g�ndim c?, l?s�nd naturalismul la o parte, el va lumină demersul durkheimian. Contractualismul Organicismul, rev?zut de c?tre Espinas, nu este singura teorie care cunoa?te un anumit succes �n Fran?a, mai ales �n mediile republicane, care se �ntrebau, �n ace?ți
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
al vremurilor moderne avându-și originea în Renaștere; * secolele XVII-XVIII au găzduit importante scrieri despre revoluțiile din Anglia și Franța, care ar trebui considerate începuturi ale sociologiei; * își află originile în romantismul secolului XIX, mișcare spirituală îndreptată împotriva iluminismului, a naturalismului și a pozitivismului, a cărui descoperire relevantă este și conceptul de comunitate; * își află originea în gândirea veacului al XX-lea. Fiecare opțiune își apără cu strășnicie poziția, intervenind în dispută cu argumente de o mare diversitate. Cheia acestor neînțelegeri
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
despart adesea în aprecierile asupra lui Eschil, cele două comentatoare împărtășesc opinia defavorabilă lui Euripide. Alice Voinescu crede că elanul idealismului umanizator, după ce și-a atins culmea la Eschil și Sofocle, pare a se fi obosit : acest avânt află în naturalismul tragediei lui Euripide o deviere ; aci tragicul se identifică iar cu suferința, puterea lui creatoare se pierde în porniri orbești, în sentimente paroxiste, în senzații, îndepărtându-se tot mai mult de omul nou crescut în actul eroic al spiritului (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică și lingvistică după modelul științelor naturale. După Wikander, Schlegel, în analizele sale de lingvistică comparată din Über die Sprache und Weisheit der Indier
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
afirmă ca maestru și model de urmat pe Maxim Gorki, care a determinat, pe principiile leniniste realismul socialist continuator al realismului opus la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea așa-zisei artă pentru artă și naturalismului. Cele două curente erau principalul cal de bătaie al scriitorilor angajați în lupta contra vremurilor apuse odată cu instaurarea comunismului. Sadoveanu, ca un părinte grijuliu, îndeamnă pe tînărul scriitor la însușirea elementelor de cultură ale vieții vechi și moderne, subliniind condițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
uneori rigidă față de „geniul câmpiei” care a fost Marin Preda ne-au cauzat nu puține discuții. Dar... din falanga formidabilă care, la Începutul deceniului șapte, a sprijinit și a făcut posibilă Întoarcerea la estetic a unei literaturi Înglodate În ordinarul naturalism de tip bolșevic, doar el și Manolescu au fost cei care au rezistat pe „baricade” pînă la sfârșit! (Era să spun „până azi”, dar aș fi proferat o minciună, ambii, de vreo cincisprezece ani, s-au distanțat, Într-un fel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar o și opun acestuia!, după ce că nu a reușit să se instaleze, să se afirme În proza română, să facă „școală”, cum se spune, ea este iute exclusă azi de un fel de „autenticism”, nu numai o formă exacerbată a naturalismului, dar și o simplificare a omului social contemporan. Cu un plus de „culoare”, accept, și de expresivitate, care nu rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ale unei bune Înțelegeri a „spiritului popoarelor”! - și constatam că Francezii, ca și Românii aparțin probabil acelui temperament numit generic flegmatic, cu toate variantele sale. De aici și stilul cu o frazare scurtă, concisă, colorată, plastică, Îmbibată de un naturalism cel mai adesea sociologic. Colericii, marii colerici, precum un Dostoievski, de exemplu, se „pierd” În fraze meandrice, ce par a nu se mai sfârși, fraze „dizgrațioase” și excesiv de „stufoase” pentru puriștii limbii, dar fraze-instrumente cu care se poate fora În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numit-o mai mult sau mai puțin naturalistă, În siajul marii școlii naturaliste franceze sau ruse, un Turgheniev, cel din tinerețe, maestru al lui Sadoveanu, sau un Zola pentru Liviu Rebreanu. Dar „abaterile” mele de la acel interesant, original și „necesar” naturalism al prozei române, ilustrat mai ales prin cele patru romane citate mai sus, nu au fost acceptate de criticii de vârf ai generației mele și ai momentului; fiecăruia dintre opurile citate i s-au adus critici negative, radicale - evident, se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a se face cunoscut în capitală, de a intra în „elite”! -, ci tipul de proză pe care o visam și o abordam și, mai ales, polemica pe care o făceam prin viu grai, dar și prin cărțile mele, cu naturalismul încă dominant în proza noastră, după ce el s-a stins în Apus, de aproape un secol. De aceasta, e drept, s-au izbit și spirite ca Holban, Camil Petrescu și mai ales doamna H.P. Bengescu, boicotată de critica literară, moartă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în timpul debutului și în primii ani ai consacrării, perioadă în care nu numai că eram nedespărțiți, dar viziunea noastră estetică, aceeași și în contrast violent cu cea publică, de atunci - dar și cu cea mai generală, națională, ceea ce am numit „naturalismul” poeziei și prozei românești! -, era comună, identică până în „detalii”. A fost marele meu prieten, de neegalat pentru mine - nici în spațiul românesc și nici în cel european! -, individ cu un timbru unic, și aceasta în ciuda „defectelor” sale: o anume versatilitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca în poemul En-Ghidu, risipite în primele volume și apoi „compact”, ca o adevărată, frontală abordare a metafizicului, în volumele 11 Elegii și Laus Ptolemaei, Nichita își atinge apogeul creației, cred eu, trecând de și învingând ceea ce defineam eu ca „naturalismul opresant al artei contemporane” (și nu numai românești!Ă, având meritul rar și în lirica și arta occidentală de a „aborda conceptul, abstractul”, apropiindu-se, asemănându-se cu vârfurile artei universale. Nimeni, dintre criticii tineri sau mai puțin tineri, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca și în conștiința largă a publicului. Iată de ce succesul Franciscăi nu a fost numai al meu! Dar și, evident, pentru „simplul fapt” că Francisca a fost urmată de alte romane ce propuneau, în esență, același stil, același „război cu naturalismul atotbiruitor”, ale mele, dar și ale altor câțiva colegi, nu mulți, din generația mea, un Sorin Titel, Ivasiuc, George Bălăiță sau unii ceva mai în vârstă - vezi așa-zisa „Școală de la Târgoviște”, Olăreanu, Radu Petrescu, M.H. Simionescu, Țopa și, bineînțeles
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]