825 matches
-
Iran. Ca și alte orașe finlandeze, Turku nu are date despre compoziția etnică și religioasă a populației sale. Printre personalitățile marcante originare din Turku se numără atletul Paavo Nurmi, fostul președinte finlandez Mauno Koivisto, muzicianul Matti Salminen, chimistul Johan Gadolin, naturalistul Herman Spöring, hocheiștii Miikka Kiprusoff și frații Saku și Mikko Koivu. Regiunea Turku a dat țării și alte personalități, printre care mareșalul Carl Gustaf Mannerheim. Districtul economic și de afaceri este centrat în jurul portului Turku și se bazează și pe
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale. Specia lăstunului de casă, pe atunci "Hirunda urbica", a fost descrisă pentru prima dată de naturalistul suedez Carl Linné în 1758, cu ocazia publicării celei de-a X-a ediții a "Systema naturae". Mai târziu, în 1854, americanul Thomas Horsfield și britanicul Frederic Moore au rezervat speciei un gen aparte — "Delichon". Denumirea acestuia reprezintă o anagramă
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
tatăl său era în relații conflictuale cu fratele lui, părinții s-au stabilit la Paris, unde tânăra prințesă Charlotte a crescut în condiții modeste în pensiunea familiei și unde s-a împrietenit cu fiicele generalului Walter, o rudă a celebrului naturalist francez, baronul Georges Cuvier. Lungile plimbări prin grădina botanică cu naturalistul au dezvoltat în mica prințesă curiozitate. La întoarcerea în Germania, Charlotte de Wurtemberg a continuat corespondența cu Georges Cuvier. În 1822 s-a logodit cu vărul său Marele Duce
Elena Pavlovna de Württemberg () [Corola-website/Science/318318_a_319647]
-
au stabilit la Paris, unde tânăra prințesă Charlotte a crescut în condiții modeste în pensiunea familiei și unde s-a împrietenit cu fiicele generalului Walter, o rudă a celebrului naturalist francez, baronul Georges Cuvier. Lungile plimbări prin grădina botanică cu naturalistul au dezvoltat în mica prințesă curiozitate. La întoarcerea în Germania, Charlotte de Wurtemberg a continuat corespondența cu Georges Cuvier. În 1822 s-a logodit cu vărul său Marele Duce Mihail Pavlovici al Rusiei, fiul cel mic al Țarului Pavel I
Elena Pavlovna de Württemberg () [Corola-website/Science/318318_a_319647]
-
debarcarea europenilor în 1788, singurul loc în care mai este prezent fiind insula Tasmania. Deoarece aceste animale au fost văzute ca o amenințare la adresa celorlalte animale din Tasmania, diavolii au fost vânați până în 1941, când au devenit specie protejată oficial. Naturalistul George Harris a publicat prima descriere a diavolului tasmanian în 1807, numindu-l "Didelphis ursina". În 1838 diavolul tasmanian a fost redenumit "Dasyurus laniarius" de către Richard Owen, înainte de a fi mutat în genul Sarcophilus în 1841 și numit "Sarcophilus harrisii
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
și a fost îngropat la Cimitirul Riverview din Northumberland, Pennsylvania. Pe epitaful lui Priestley scria: Până să moară în 1804, Priestley a fost făcut membru al tuturor societăților științifice majore din Lumea de Vest și el a descoperit numeroase substanțe. Naturalistul francez din secolul al XIX-lea pe nume George Cuvier, în elogiul său despre Priestley, a lăudat descoperirile acestuia și în același timp regretând faptul că Priestley nu a abandonat Teoria Flogisticului. În continuare, el l-a denumit pe Priestley
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Richard Louis "Dick" Proenneke (4 mai 1916-28 aprilie 2003) a fost un naturalist care a trăit singur în munții din Alaska, lângă locul numit "Twin lakes", locuind într-o cabană de bușteni pe care a construit-o singur cu unelte obișnuite de tâmplărie. a lăsat moștenire înregistrări meteorologice cât și date despre fauna
Richard Proenneke () [Corola-website/Science/319211_a_320540]
-
șoselei ce duce de la Iași la Român. Drumul se află pe direcția nord, printre două dealuri, pe valea pârâului Valea lui David, la o altitudine de 80-100 metri. Fânețele se află pe coasta dealului La Cosari. Denumirea rezervației provine de la naturalistul și geograful Mihail D. David (1886-1954), fost profesor de geografie la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași. El este autorul mai multor lucrări, printre care și "Cercetări geografice în Podișul Moldovenesc", unde a dedicat câteva pagini chiar rezervației care astăzi
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
se află o singură așezare permanentă, Sachs Harbour(), pe coasta de sud-vest, care la recensământul din 2006 avea o populație de 122 persoane. Insula a fost descoperită în anul 1820 de către exploratorul britanic Sir William Parry și numită în onoarea naturalistului Joseph Banks, președinte al Royal Society între 1778 și 1820. În cursul expediției lui Robert McClure (1850-1854), insula a fost rebotezată ca "insula Baring", numele de Banks fiind menținut doar pentru zona de nord-est, însă această denumire nu s-a
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
ihtiologul francez Lacépède a schimbat numele binomial al animalului în "Balaenoptera jubartes", și a mutat specia din familia "Balaenidae" în familia "Balaenopteridae". În 1846, zoologul britanic John E. Gray a clasificat balena cu cocoașă drept "Megaptera longpinna", iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
Richard Darwin Keynes (n. 14 august 1919 - d. 12 iunie 2010) a fost un fiziolog englez. A fost unul din strănepoții lui Charles Darwin și a editat relatările și ilustrațiile referitoare la călătoria pe Beagle a marelui naturalist. A adus contribuții în domeniul neurologiei și anume în studiul transmiterii impulsurilor nervoase de-a lungul neuronilor. A descoperit o metodă de cercetare fiind primul care a utilizat, ca element de marcaj, atomi radioactivi de sodiu și potasiu. În 1959
Richard Keynes () [Corola-website/Science/320314_a_321643]
-
al Universității din București; Institutul Bio-oceanografic Constanța Cea mai dintâi navă de cercetări științifice din România a fost... crucișătorul „Elisabeta”, nava amiral a flotei militare române între anii 1888-1918 pe care regele Carol I i-a pus-o la dispoziție naturalistului Grigore Antipa timp de nouă luni în anul 1893 pentru o campanie oceanografică de renume. Institutul Bio-oceanografic din Constanța, întemeiat de același Grigore Antipa în 1932, era dotat de câteva nave moderne pentru vreme, ulterior moștenite, după 1947, de Stațiunea
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
a treia punte interioară instalată pentru cabine, o magazie de praf de pușcă și alte spații de depozitare. Noile cabine ofereau circa 2 metri pătrați de spațiu în plus fiecare și au fost alocate lui Cook și reprezentanților Royal Society: naturalistul Joseph Banks, asistenții lui Banks Daniel Solander și Herman Spöring, astronomul Charles Green și artiștii Sydney Parkinson și Alexander Buchan. Aceste cabine înconjurau popota ofițerilor. Cabina cea mare din spatele punții a fost gândită drept sală de lucru pentru Cook și
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
un criminal, dacă mânuitorul dorea ca infractorul să fie omorât repede, acest animal îl zdrobea complet cu picioarele; dar dacă dorea să-l tortureze, îi rupea brațelele și picioarele unul după unul, în mod similar cu trasul oamenilor pe roată.” Naturalistul Georges-Louis Leclerc, Conte de Buffon, cita această flexibilitate ca o dovadă că elefanții nu aveau doar un simplu instinct natural, ci erau capabili să gândească rațional, ca și oamenii. Astfel de execuții erau ținute în public, ca avertizare ca oamenii
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
Dumneavoasră nu mai putți învăța la noi"). Se înscrie ca student la Universitatea din Leipzig. I-a ascultat pe Ernst Heinrich Weber la filozofie și Carl Brandan Mollweide la algebră , pe de altă parte rămânând un autodidact, fiind fascinat de naturalistul Lorenz Oken. În 1819 își ia licență, 1823 devine magister și conferențiar. În ciuda promovării examenului medical, și-a câștigat existența prin munca literară. Începând cu 1824, a tradus cele mai importante manuale de fizică și chimie de Jean-Baptiste Biot și
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
Aimé Jacques Alexandre Bonpland (de fapt Goujaud, n. 29 august 1773, La Rochelle, Franța - d. 11 mai 1858 în Santa Ana, Departamento Paso de los Libres, Argentina) a fost un naturalist (botanist) francez. a fost fiul medicului Simon-Jacques Goujaud-Bonpland și al Margueritei Olive Goujaud-Bonpland, născută de la Coste. În 1793 Aimé pornește pe Atlantic la bordul unei fregate care purta război contra Angliei. Între anii 1799 - 1804 studiază medicina în Paris și
Aimé Bonpland () [Corola-website/Science/321847_a_323176]
-
Grimpen și află că telegrama nu a fost livrată efectiv în mâinile lui Barrymore, așa că nu mai este sigur că acesta a fost la castel și nu la Londra. Pe drumul de întoarcere, Watson îl întâlnește pe Jack Stapleton, un naturalist familiarizat cu mlaștina, chiar dacă se mutase în zonă doar de doi ani. Ei aud un geamăt lugubru pe care țăranii îl atribuiau cânelui fantomatic, dar Stapleton afirmă că era probabil strigătul unui buhai de baltă sau, eventual, al unui sunt
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
() a fost un naturalist, entomolog și ilustrator știintific german, care a studiat plantele și insectele, făcând ilustrații (desene) detaliate ale acestora. A trăit, a studiat și a activat în Germania și în Țările de Jos. A făcut o călătorie în Surinam, de unde și-a
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
nave militare ușoare de tip canoniere sau vedete. Cea mai dintâi navă de cercetări științifice din România a fost crucișătorul Elisabeta, nava amiral a flotei militare române între anii 1888-1918 pe care regele Carol I a pus-o la dispoziție naturalistului Grigore Antipa timp de nouă luni în anul 1893 pentru o campanie oceanografică. De asemenea, după cel de-al doilea război mondial, s-au folosit pescadoare costiere, remorchere salvatoare, traulere de pescuit oceanic, a căror înzestrare a fost completată cu
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
Ploaia de stele (1969) este un roman de aventuri al autorului român George Anania, al doilea scris de acesta fără colaborarea lui Romulus Bărbulescu. Romanul descrie călătoria întreprinsă în America Latină de geograful, naturalistul și exploratorul prusac Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt (1769-1859), fratele mai mic al ministrului, filozofului și lingvistului prusac Wilhelm von Humboldt (1767-1835). Munca susținută depusă de Humboldt în domeniul geografiei botanice a pus bazele biogeografiei. Călătoria descrisă în roman
Ploaia de stele (roman) () [Corola-website/Science/327448_a_328777]
-
în mijlocul unui zăcământ de beriliu aflat la 10 km sub nivelul Oceanului Pacific. Expediția nu mai revine la suprafață, în căutarea ei fiind trimis abisoscaful ”Constelația II” condus de Igor Svetloum și avându-i ca membrii pe pilotul Mircea Vrej, pe naturalistul și cineastul subacvatic Su Mima, pe geofizicianul și gravimetristul Arno Patterini, pe medicul și cosmobiologul Nyass Umbo și pe vulcanologul Doina Lan. Cercetătorii coboară în adâncuri, străbătând trei praguri de bacterii care astupă craterul vulcanului și ajungând pe fundul unei
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
Charles Lucien (Carlo) Jules Laurent Bonaparte (24 mai 1803 - 29 iulie 1857) a fost naturalist și ornitolog francez. Bonaparte a fosy fiul lui Lucien Bonaparte și a Alexandrine de Bleschamp, și nepot de frate al împăratului Napoleon. A crescut în Italia. La 29 iunie 1822, la Bruxelles, Charles Lucien s-a căsătorit cu verișora sa
Charles Lucien Bonaparte () [Corola-website/Science/323589_a_324918]
-
în partea central-estică a Munților Apuseni, înconjurat de Masivul Vlădeasa la nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munții Bihorului la sud, Munții Gilău la est și Munții Codru-Moma la sud-vest. În anul 1928 are loc la Cluj Napoca primul "Congres al Naturaliștilor din România", unde, la inițiativa marelui explorator și biolog român Emil Racoviță, a fost adoptată o propunere în scopul elaborării unei legi cu privire la protecția naturii, astfel, în 1935 ia ființă primul parc național din România (Parcul Național Retezat), urmând ca
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
Damon Knight) au sugerat că neîncrederea lui Fort în autorități își are rădăcinile în tratamentul dur al tatălui său. În orice caz, Fort dezvoltat un puternic sentiment de independență, în tinerețea lui. Ca un om tânăr, Fort a fost un naturalist în devenire, colectând scoici, minerale, și păsări. Descris ca curios și inteligent, tânărul Fort nu excela la școală, deși el a fost considerat destul de isteț și plin de cunoștințe despre lume - dar aceasta era o lume pe care el știa
Charles Fort () [Corola-website/Science/323244_a_324573]
-
fi spus în realitate: "It is a "samp-aderm", the deadliest skink in India". "Samp-aderm" poate fi tradus "șapte monstru Gila"; "Samp", cuvânt hindus pentru șarpe, iar sufixul "aderm" este derivat din "heloderm", numele piopular al monstrului Gila folosit îndeosebi de naturaliștii europeni. Cuvântul "skink" se referă la șopârlele din familia Scincidae, din care multe au formă de șarpe. O astfel de reptilă hibrid va avea un venin incomparabil întărit prin hibridizare, producând moartea aproape instantanee a victimei. Și aceasta ar putea
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]