1,263 matches
-
slăbirea foarte pronunțată a Franței și a Marii Britanii, o zonă de influență în Europa Centrală și de Răsărit și statutul de a doua superputere. Pe plan ideologic și în ochii opiniei publice mondiale, victoria URSS a „demonstrat” superioritatea comunismului asupra nazismului și a democrației. Ea a întărit coeziunea mișcării comuniste internaționale*, i-a insuflat un nou dinamism și a sacralizat un șef, pe „Mareșalul Stalin”. MAREA TEROARE TOTALITARISMUL LA APOGEUL SĂU Asasinarea, pe 1 decembrie 1934, a lui Serghei Kirov, principalul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
eșec, și-l înlocuiește cu bulgarul Gheorghi Dimitrov, cadru experimentat al IC care, arestat la Berlin în 1933 și acuzat de incendierea Reichstagului, l-a dominat pe Göring în cursul procesului care i-a fost intentat, devenind simbolul rezistenței împotriva nazismului. Pe 7 aprilie 1934, Dimitrov este convocat de Stalin și, pe 1 iulie, el îi adresează o scrisoare - program politic care, adnotată de Stalin, revelează amploarea și limitele schimbării care se anunță. Stalin recunoaște importanță democrației pentru muncitorii occidentali, dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și marcată de o succesiune de jafuri și de violuri în masă la care s-au dedat trupele sovietice, accederea la putere a comuniștilor nu e contestată, în schimbul unei ficțiuni memoriale: în numele antifascismului* „natural” al populației care s-a opus nazismului, instrument al marelui capital, este îndepărtată introspecția colectivă a trecutului, precum și orice urmă a culpabilității naționale. Iugoslavia și Albania reprezintă cel de-al doilea caz de figură. Marginalizându-i și eliminându-i pe concurenții lor în cadrul războiului civil din sânul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
XI-lea propune o condamnare argumentată a comunismului. Unul din fondatorii din Rezistența franceză a publicației Cahiers du Tîmoignage chrîtien, părintele Gastron Fessard, susține în Franță, ai grijă să nu-ți pierzi libertatea! (1946) că „de îndată ce înțelegi înrudirea profundă a nazismului cu comunismul, pe baza raționalismului care le face să divinizeze Natura materială și inumană, nu te mai poți îndoi de faptul că o asemenea barbarie este fructul misticii lor opuse”. Albert Camus condamnă comunismul stalinist încă din 1946, în Nici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și normalizat (Mica Apocalipsă, 1978). Absurditatea și umorul sunt specialitatea lui Slawomir Mrozek, care parodiază scrisorile cuprinzând denunțuri. Acest autor poate fi comparat cu Eugène Ionesco, care denunță ravagiile totalitarismului în Rinocerii (1958) - o parabolă în care el atacă atât nazismul, cât și comunismul; de altfel, Ionesco a refuzat ca piesa lui să fie reprezentată în URSS, unde autoritățile insistau ca rinocerii să poarte uniforme naziste. După 1968, romanele lui Milan Kundera au cu certitudine și mai mult impact: Gluma, roman
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
german contra URSS, toți comuniștii se mobilizează într-un război total contra ocupantului, readucând în actualitate sloganele cele mai șovine ale războiului din 1914-1918: „Fiecare să omoare măcar un fritz!” Lupta pentru pace în timpul Războiului Rece Războiul și victoria contra nazismului ca, de altfel, și războaiele civile - Grecia și China, între 1946-1949 - sau cele de eliberare națională - Indochina - ocultează între 1941 și 1947 tema luptei pentru pace. Dar în septembrie 1947, crearea Kominform* inaugurarează Războiul Rece*, iar doctrina Jdanov face deosebirea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și nazismul, spre surpriza generală, Stalin* încheie în august-septembrie 1939 o alianță cu Germania care nu se va destrăma decât odată cu atacul Wehrmachtului din 22 iunie 1941. Pactul de neagresiune și declanșarea războiului mondial La 22 august 1939 în mare taină, Joachim
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ceea ce atrage asupră-i o puternică represiune și rapida prăbușire. După înfrângerea Franței și ocuparea Europei Occidentale de Germania în vara lui 1940, războiul continuă să fie numit „imperialist”, iar propaganda comunistă, inclusiv în țările aflate sub ocupație germană, menajează nazismul. în Statele Unite, comuniștii rămân pe poziții izolaționiste până la 22 iunie 1941. în țările cotropite de Reich, după ce au încercat să joace cartea legalității, comuniștii ridică treptat glasul împotriva ocupantului, fără să abandoneze totuși ostilitatea față de Anglia și Rezistența* naționalistă. în ciuda
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
perspectivă a apărării ființei umane. încă din 1931, în enciclica Quadragesimo Anno, papa Pius al XI-lea condamnă scopurile comunismului - intensificarea luptei de clasă și suprimarea proprietății private. Iar în 1937, la câteva zile distanță, edictează două enciclice diferite împotriva nazismului - Mit Brennender Sorge, la 14 martie - și a comunismului - Divini Redemptoris, la 19 martie 1937. Faptul acesta nu-i împiedică pe comuniști - în ciuda anticlericalismului lor militant și al persecutării religiilor în URSS - să caute să învrăjbească bisericile și să recupereze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Spania în februarie 1936, se ciocnește de pronunciamento-ul generalului Franco, care declanșează un război civil* în fața căruia, grație susținerii din partea URSS, micul PC spaniol distruge în scurt timp puternicul Partid Socialist și controlează statul. în numele antifascismului* și al luptei împotriva nazismului, al doilea război mondial favorizează integrarea partidelor comuniste în viața națională. însă după 1945, problema alianței între socialism și comunism rămâne crucială. în democrațiile populare*, social-democrații - în viitoarea RDG, în Polonia și în Cehoslovacia - sunt fie persecutați, fie constrânși să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rândul său, conceptul. Contribuțiile încrucișate ale lui F. Neumann, Carlton Hayes, F. Borkenau, în special, vor cântări greu în înțelegerea ulterioară a fenomenului: caracterul inedit al dominației totalitare este afirmat în mod răspicat, posibilitatea de a pune în perspectivă fascismul, nazismul și sovietismul este acceptată în mod firesc, discriminanții ideologici, instituționali și morali ai acestui nou tip de dictatură sunt stabiliți cu rigurozitate. O muncă de descifrare pe care istoricii nord-americani o vor amplifica după război, după cum o dovedește lucrarea clasică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
categorii vechi nu dau seamă despre acel aspect inedit și că se cade să se recurgă la un cuvânt nou, care să fie cu adevărat pe măsura acestei lipse de măsură pe care a reprezentat-o fiecare în felul său, nazismul sau stalinismul. Mergând în răspărul opiniei comune, Arendt începe prin a disocia între regimul totalitar și regimul arbitrar. Desigur, regimurile nazist și comunist par „arbitrare” din perspectiva unei concepții juridice a legii. și totuși, ele își înscriu metodic fiecare dintre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autorul cărții admite conceptul de totalitarism și consideră legitimă apropierea între cele două regimuri. El introduce, totuși, o ierarhizare. în primul rând, ar trebui să fim atenți la diferența dintre proiecte: de o parte, „particularismul rasei”, de cealaltă, „universalismul clasei”; nazismul pare să fi fost pe deplin conform cu principiul său ideologic, în timp ce stalinismul s-ar fi abătut de la aspirația emancipatoare ce se afla în miezul comunismului. în al doilea rând, ar trebui, de asemenea, distins între lagărul nazist și lagărul sovietic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1919 etc. - eșuează unele după altele și, din 1924, Stalin inversează prioritățile: de acum, URSS trebuie să se consolideze, înainte de a căuta să-și exporte modelul; este timpul „construirii socialismului într-o singură țară”, orientare și mai accentuată odată cu ascensiunea nazismului. și totuși, tentațiile expansioniste nu au dispărut, ba chiar dimpotrivă. Stalin profită de semnarea pactelor germano-sovietice pentru a anexa Polonia răsăriteană, țările baltice, Karelia finlandeză și Basarabia, care îi rămân ca atare în 1945; obține de la aliați constituirea unui zid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-l înfrângă pe „micul comerciant” britanic. Faptul că rasele inferioare trebuie să o slujească pe cea stăpânitoare reprezintă o lege a naturii pe care numai netrebnicii și proștii o ignoră; sclavia și exterminarea sunt destinul lor binemeritat. Comunismul, fascismul și nazismul, ca și imperialismul japonez, au acordat acestor ideologii biologice o turnură revoluționară. Națiunile pe care natura le-a desemnat să conducă lumea sunt menținute în inferioritate prin viclenia și violența națiunilor inferioare. Națiunile „sărace”, dar viguroase, sunt ținute departe de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o recunoaștere de acest tip. Două dintre aceste trăsături sunt unanim recunoscute: ă dorința de „a roi” și de a se dispersa a comunităților, ă necesitatea de a fugi de multiplele persecuții din Evul Mediu, din timpul Inchiziției sau al nazismului german. O mare varietate de fenomene Marile crize economice, exodurile, foametea (Sahel, Sudan), epurările etnice succesive și reciproce (Europa balcanică a anilor ’90), expulzările (mexicanii din Statele Unite, În 1954), genocidurile (evreii, armenii, ruandezii În secolul XX), războaiele de cuceriri teritoriale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
amestecării mai multor culturi. Elemente aparent incompatibile fuzionează Într-o ideologie unică, lăsând În același timp să se Întrevadă semnele originii lor diferite. Natură, pământ, moarte, instinct, rasă, autoritate, toate acestea sunt tematici reluate și reelaborate În mod sincretic de către nazism. Acest fenomen a fost studiat cel mai temeinic În domeniul religios. În Africa, de exemplu, putem observa În mod simultan: 1) o cramponare Încăpățânată de anumite trăsături tradiționale valorizate ca simboluri ale rezistenței În fața străinilor (excizia fetelor la populația Kikuyu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
s-a concentrat totuși mai Întâi asupra interpretărilor fenomenului. Dacă ne Întoarcem În timp la Victor Serge și la George Orwell, Înainte de ultimul război mondial, vom vedea că a califica drept totalitarism două regimuri și mișcări diferite, cum au fost nazismul și comunismul, nu este ceva de la sine Înțeles: putem să ne permitem să facem paralele Între ele, când antifascismul se alimentează din inițiativele stângii comuniste? Dacă, dimpotrivă, le comparăm, nu riscăm să pierdem din vedere specificul amândurora? Multă vreme, autorii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
statului liberal constituțional. Născut În război, statul total se vrea organic, absolut În dominație și menit să fie instrumentul genezei unui tip de „om nou”. Chiar dacă a reușit să seducă stânga, această teologie a istoriei poate să se Împace cu nazismul și cu fascismul („păgâne” În multe alte privințe), Însă nu se potrivește defel stalinismului. Acesta a luat ființă pe timp de război dintr-o mișcare revoluționară de mase. Confiscată de un partid social-democrat care, Încă din 1903, a părăsit domeniul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comuniștii germani vor ajunge destul de repede pe aceeași linie ca și naziștii, În sensul unei detestări comune a social-democraților. La rândul său, legitimitatea revoluționară a Rusiei lui Lenin și Stalin se dorește purtătoare a unui mesaj „proletar” universal și democratic. Nazismul și fascismul sunt dușmanii ei declarați, deși Împărtășesc cu comunismul aceeași mistică a violenței și aceeași ură față de burghezie (Furet, 1995). Astfel, originile ideologice și biografice ale totalitarismului sunt sincretice, oamenii putând să treacă de la un curent la altul păstrând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
condiției umane negată. La nivel politic, separarea puterilor dispare prin fuziunea dintre partidul unic și stat, fie că aceasta se realizează În favoarea statului (fascismul italian), fie că statul se identifică cu partidul (stalinismul) sau că statul devine instrumentul partidului. Nici nazismul, nici fascismul și nici comunismul nu pot fi descrise cu ajutorul unei tipologii a modurilor de dominație sau a formelor de regim care s-ar inspira din Montesquieu. Ceea ce distinge statul totalitar și acțiunea sa este strivirea politicii: ca mișcare de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
razii, spionaj, deportări, exterminare. O dată cu lagărele, care se cuvin tratate separat (concentrare, muncă, exterminare), omul a devenit „superfluu” (Arendt, 2002). În sfârșit, aceste regimuri inedite lansează o provocare legalității și Își atribuie o autoritate ce transcende oamenii: natura, În cazul nazismului; istoria, În cazul comunismului. În raport cu legalitatea regimurilor al căror loc l-au luat prin violență, totalitarismele violează chiar și legile pe care tot ele le-au scris (Constituția sovietică din 1936) sau pe care le-au moștenit, fără a le
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au luat prin violență, totalitarismele violează chiar și legile pe care tot ele le-au scris (Constituția sovietică din 1936) sau pe care le-au moștenit, fără a le abroga vreodată (Constituția de la Weimar). Aceasta pentru că totalitarismul pretinde, În cazul nazismului, că dă ascultare legilor naturii, Înțeleasă ca forță oarbă, nudă, fără milă, cei puternici eliminându-i pe cei slabi. „Filosofie” de corp ce elimină orice refugiu spiritual și orice manifestare a libertății, nazismul se opune astfel Întregii tradiții filosofice și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Weimar). Aceasta pentru că totalitarismul pretinde, În cazul nazismului, că dă ascultare legilor naturii, Înțeleasă ca forță oarbă, nudă, fără milă, cei puternici eliminându-i pe cei slabi. „Filosofie” de corp ce elimină orice refugiu spiritual și orice manifestare a libertății, nazismul se opune astfel Întregii tradiții filosofice și religioase a Europei, inclusiv tradiției marxiste (Lévinas, 1997). Comunismul stalinist, În ceea ce-l privește, se pretinde legitimat de către Istorie, ca forță oarbă mânată de lupta de clasă, și nu face apel la nici o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Germania, nici În Franța și percepem Încă, mai mult sau mai puțin deformate de mass-media, ecouri de provocări, de pseudo-justificări și de dovezi de rea-credință. Epitetul de „revizionist” sau de „negaționist”, desemnând Înainte de toate o operațiune ideologică de restaurare a nazismului, se banalizează și, bănuială sau invectivă, ajunge fie să provoace tresăriri de conștiință, fie să ascundă studii serioase și uneori izolate (Hilberg, 1988). Rănile sunt Încă deschise, iar amintirile și mărturiile sunt Încă prezente. Victime ale nazismului, militanți comuniști devotați
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]