1,223 matches
-
fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale ei, Luiza și Cristina, și cu fratele lor zidarul, debutând În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găsește liniștea alături de copilul său ajuns om de afaceri. Cel mai ușor exercițiu intelectual descoperă latura uman-confesivă a unei ființe cu largi disponibilități intelectuale într-o încleștare teribilă cu societatea încă neeuropeană dar și mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca familistă ne convinge prin cumulul situațiilor că „dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de dragoste dar care-și urmărește
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
hazardului, o fantezie a sorții care nu face decât să fii aruncat din rândul celor care merită. E ca și când ai iubi o stea deosebit de strălucitoare și te-ai gândi să te cununi cu ea, așa rămân pentru fiecare unele vise neîmplinite. O mamă, când nu are informații precise despre copii se simte ca și cum ar fi despicată în două: pe de o parte este ceea ce o făcea altă dată să fie sigură de ei, iar cealaltă parte o face să se simtă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cuvânt. Mi-a părut rău c-am adus vorba. Se zice c-ar fi fost "marea lui dragoste"... Dragostea dintâi o ascunzi într-o tainiță a inimii și o porți cu tine toată viața; mai ales când e o dragoste neîmplinită... De aici și dragostea lui pentru Alexandru. Asta nu înseamnă că și l-a ales urmaș. Trebuie să înțelegi, e tot ce i-a rămas de la ea. O să mă rog pentru ea, spune Maria încetișor. Dacă nu găsești în viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie calea, presărată cu flori, către slavă... declară, înfocat, frumosul principe Alexandru, sprijinit de fântâna din mijlocul curții, jucându-se cu un fir de margaretă. Voichița e o crăiță cu ochi albaștri și cosițe blonde ce se odihnesc pe sânii neîmpliniți dar obraznici sub alba ie de borangic. E o dimineață luminoasă la început de primăvară, în curtea interioară a Cetății Suceava înconjurată de ziduri negre, roase de vreme, dar înveselite de un val de iederă în care se zbenguie un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Toate trec. E trist... Rămâne amintirea... O să povestești copiilor, nepoților: "A fost odată ca niciodată un voievod ce mult a luptat și mult a iubit..." O să și lăcrimezi puțin... O iubire imposibilă e tristă, dar e fără moarte, tocmai pentru că neîmplinită e fără sfârșit... Voichița își înăbușă plânsul în pieptul lui. El îi mângâie ușor părul... Îi ridică fața de bărbie, îi zâmbește și-i grăiește răspicat: Zi după mine, Voichiță: "Să ne vedem sănătoși!" Voichița își șterge lacrimile cu palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și Lipnic... Și Podul Înalt... Și... și chiar Valea Albă. Și visele libertății noastre, așa, neîmplinite... Vise în care mai cred, încă... Pot eu să trădez? Să dezertez? Să recunosc că totul a fost zadarnic? Ar fi cumplit! Hotărât, nu! Nu pot! Nu reneg nimic din tot ce-am făptuit bun, rău. Izbânzile, cât și înfrângerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iar dragostea aduce în final fericirea. Mai mult, se ivesc situații și personaje comice, realizate în special prin replică și automatisme de limbaj. P. a scris, în cele din urmă, niște romane populare, atât prin compasiunea pentru cei umili, nefericiți, neîmpliniți, cât și prin scriitura accesibilă. Un anumit spirit de observație culege de-a valma întâmplări, moduri de vorbire și comportament, dar acestea, nestructurate, rămân la nivelul unor simple constatări și încercări de vizualizare a acțiunii, verosimile, nu și eficiente în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
nocivă prin ironie și batjocură, dureros de jignitoare. Contactul cu o viață socială incipientă prin frecventarea școlii îi provoacă lui Negoițescu, cum i se întâmplase și lui Kafka, o senzație neliniștitoare de impostură, provenită dintr-un „sentiment parcă al datoriei neîmplinite, al vinovăției fără vină (pentru că vina e prea adâncă spre a o sesiza)“, fapt ce-l face pe pedagog să întrebe: „De ce-i este teamă copilului dumneavoastră?“ De aici până la angoasele regresive ale conștiinței cehoviene nu mai e decât un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a minții remarcabile; cu toate că severitatea lui era părintească și binevoitoare, îmi inspira teamă. La Galați, la școală, a început să se strecoare și instaleze în mine angoasa care nu m-a mai părăsit întreaga viață, un sentiment parcă al datoriei neîmplinite, al vinovăției fără vină (pentru că vina e prea adâncă spre a o sesiza, pentru că nici nu e chiar a ta, ci moștenită din strămoși). Nu străluceam nici acum ca elev, chiar dacă nu mă situam printre codași, învățam fără îndemn, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Omului și lauda lui Dumnezeu. (Petru GHERGHEL, episcop de Iași) Eram consilier cultural la Mitropolia Moldovei și Bucovinei și un tânăr adresează redacției "Cuvânt și suflet" o doleanță a sa, dar pe care aș considera-o a fi o dorință neîmplinită încă a tinerei generații. Și anume, necesitatea unei enciclopedii a teologiei românești la alcătuirea căreia ar putea contribui nu numai ortodocșii, ci și romano-catolicii. Apoi, o aprofundare a specificului spiritualității românești. De pildă, colindele ortodoxe ale românilor din Moldova au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
către viitor [sic] este cel mai important succes al ultimilor 20 de ani. Un succes, aș vrea să subliniez, de semnificație atât istorică, cât și internațională, dar un succes care este permanent amenințat de nălucile trecutului, de dinamica marilor așteptări neîmplinite, de criticii de profesie și, nu mai puțin important, de cei mai mari sau mai mici care încearcă să profite de pe urma resentimentelor, parohialismelor, corupției și panicii naționale. Din nou, trebuie să notez că acum 20 de ani (în 1989), România
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
arguții sofistice aduse pe de departe pentru a stabili teze practic contestabile, dar filozofic fecunde, în mod obișnuit atribuite lui Socrate de către Platon, cum este cea că prietenia (philia, aproape identică la el cu eros) ar fi năzuința unilaterală a neîmplinitului către împlinire și că deci numai ființa imperfectă iubește, cea perfectă rămânând impasibilă (teză de altminteri amendată foarte subtil chiar de Platon la finele dialogului). Cu toate arguțiile acestea, nu rareori iritante, dar și stimulatoare pentru inteligență, Platon deduce în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după cîteva zile. De atunci nu a mai auzit nimic de ea. După cum e de așteptat, acest fapt l-a marcat pe Dănuț toată viața. Nu s-a căsătorit, nu a avut copii și a rămas un individ retras și neîmplinit pe care vecinii din blocul de garsoniere în care locuia îl bîrfeau mai tot timpul, socotindu-l un om ciudat. Sora lui, în schimb, Mirabela și găinile, toate și-au găsit un loc în viață, iar păianjenii s-au îngrășat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în satul natal, apoi la „școala populară” din Suceava și la gimnaziul din același oraș (1859-1869). Ultimele clase de gimnaziu le urmează la Năsăud și la Beiuș, unde își trece și bacalaureatul (1871). Între timp străbătuse meleagurile transilvane cu dorința, neîmplinită, de a-l întâlni pe Avram Iancu. În această călătorie a adunat un apreciabil număr de cântece populare, în care sunt glorificate faptele de vitejie ale tribunului ardelean. Debutul său are loc în revista „Familia”, care îi publică în câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
singur deceniu, momentul istoric al culturii lui, pășind puntea cătră lumină deplină. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, a spus Eminescu. Rămâneți în umbră sfântă, adaog eu, voi cântăreți ai durerii poporului, a întunericului, a disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dau curajul ca, la sfârșitul celui de al patrulea an de studiu, să fugă din Academie fără știrea mamei sale pentru a se refugia în mănăstire. Era în anul 1739, la încheierea războiului rusoaustro-turc, când Petru avea doar șaptesprezece ani neîmpliniți. În locul apropierii de Dumnezeu prin liniște și izolare, urmează pentru el trei ani de zbucium, de căutare a lui Hristos în pribegie. Își urmează părintele de suflet, pe călugărul Pahomie, la Cernigov, spre a-i cere sfatul. Cu binecuvântarea acestuia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
propriei valori, au puterea să se detașeze și să primească. Luni 10 iunie 1996 - Iași Din câte au fost, de la început până acum, constat că a rămas ideea că Efimița nu are forță. Ea este oglinda pașnică a unui războinic neîmplinit. Ea este Sancho Panza și de aceea ea este întruchiparea nevinovăției. E greu de definit. Lucrez greu și chiar până nu demult m-am aflat sub semnul neîncrederii. În mine. N-am mers cu plăcere la repetiții din cauza obsesiei din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la bătrâni un punct la care vârsta nu mai contează. Poet- echivalent cu martor; grăjdar al societății. Noaptea lucrurile sunt într-un continuu duel. Noaptea - echivalent cu război, conflict. Poetul încurajează unirea dintre cupluri. Bătrâna încurajează obscenul, este agresivă, arogantă, neîmplinită, neiubită; are un scop. Poetul are alt scop. Care? Cu cât aștepți mai mult un lucru, cu atât mai mult imaginația o ia razna. Consumarea unui act imediat retează imaginația. Trebuie analizat totul prin prisma emotivității. 2. Toba din Damasc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
țărmului de aur” al poeziei nu poate fi decât erosul, care înseamnă idealizare și proiecție cosmică a iubitei. De aceea, absența ei este resimțită acut: „Ne-am despărțit ca două continente” (Poem pentru plecarea ta), iar Ofelia devine simbolul dragostei neîmplinite. Cântarea naturii utilizează obișnuitele corespondențe dintre starea sufletească și peisaj. Toamna nu poate evoca decât melancolie și nostalgia copilăriei, iar primăvara dorința de regenerare a verbului poetic. Predilecția pentru muzical este valorificată într-un ciclu dedicat lui George Enescu, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
profesională. Să intrăm deci În acest „cerc al aparențelor” și să afirmăm că, dacă „realizarea e posibilă doar printr-o ratare”, mai mult sau mai puțin „expresivă”, valorică, libertatea individuală este și ea dependentă, În funcție de această „realizare a persoanei” mereu neîmplinită, nesatisfăcută, o victorie care poartă „În gură”, adesea, un gust de cenușă! Și... totuși o victorie, deoarece psihicul „luptătorului” - cu societatea, dar și cu sine Însuși! - nu poate să nu resimtă acele „trepte” ale „exprimării” (altădată li se spunea „ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce se cred ratați nu sunt decât „pozeuri” - unora li se pare mai interesant a poza În artist ratat decât În a fi ceea ce sunt, adică un merituos șef-contabil sau administrator de bunuri! -, putem conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit, cu cei mai mari!Ă e rezervată doar celor care produc valoare cu adevărat; cei ce pozează În ratați și-și poartă peste tot, ca un panaș, „creasta lor frumoasă și impresionantă, viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
frustrat, cu atât mai mult caută consolări în bucuria imediată a cumpărării. Surogat al trăirii autentice, consumul nu-și exercită puterea decât pe măsura capacității sale de a uimi sau a adormi, de a se oferi ca paliativ al dorințelor neîmplinite ale omului modern. Nu încape nicio îndoială că această interpretare este adesea îndreptățită. O putem observa în fiecare zi: oamenii cumpără cu atât mai mult cu cât sunt mai lipsiți de iubire, shoppingul le permite să umple un gol, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
schimb, odată cu psihologul austriac, se încearcă fundamentarea teoriei conform căreia fondul vieții psihice îl constituie inconștientul, nivel care influențează decisiv comportamentul individual. Chiar dacă Freud a acordat un rol hotărâtor pulsiunilor psihice interne în determinarea comportamentului uman - reziduuri de memorie, dorințe neîmplinite din starea diurnă, toate acestea refulate latent în inconștient -, el nu a avut în vedere, cum s-a crezut deseori, libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, psihologul austriac consideră că diferitele înclinații egoiste ale omului pot fi metamorfozate în dispoziții sociale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cunosc și poți să-l citești mult și bine fără a reuși să-ți dai seama cît din echilibrul ei desăvîrșit e stoicism și cît e, pur și simplu, seninătate. Pentru cititorul modern, o viață ca a ei scurtă, provincială, neîmplinită erotic nu se poate chema viață, dar oare e corect din partea cititorului modern să presupună că așa trebuie să i se fi părut și ei ? Oare nu există ceva vulgar în zelul cu care acest film ne cere s-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]