1,466 matches
-
reper temporal (conform datelor conștiinței imediate), el propune afirmarea altei semnificări, a tăcerii ce se înalță laolaltă cu întunecarea înțelesului. Ce semn e acesta a cărui semnificare scapă înțelegerii, imagine tăcută a neînțelesului însuși? Ce dă totuși de înțeles imaginea neînțelesului, a unei rostiri întunecate care dă de văzut? Imaginea își acoperă atât de bine sensul încât ceea ce se spune se vede precum în golul care atrage vederea spre neființă, punând-o în adânc pe orbita (și în orbirea) unei alte
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în jurul în care șoptește a nu fi? Nu e neființa absolută, ci încă neajungerea la ființă, pre-ființarea posibilului care deja este, conturul vag al unui aproape-nimic, bord invizibil neabordat de nicio privire. Dar acolo unde vedere nu e, în jurul de neînțeles ia naștere haloul unei imagini răsturnate 11. Imaginea nu reflectă ceea ce este ca și cum n-ar fi, nimicul neființei care pune stăpânire pe lume. Ea pune în vedere posibilul contrar: acolo unde totul pare imposibilitate a oricărui înțeles al ființării, posibilul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deși imaginată, e doar posibilul unei zămisliri, inimaginabilul care ne pune în situația imaginării. Căci ce ne tulbură mai mult existența așezată în limitele explicabilului dacă nu tocmai neașezarea de neimaginat, de pildă niște păsări neclintite care lunecă în lumina neînțeleasă a nezborului, spre in-formul la care aspiră? Aspiră așa cum expiră, căci stă în natura imaginii să se mlădieze pe trunchiul aceastei duble mișcări, să stea în lumina care o absoarbe, în adierea unei respirații nespuse: "în tine însuți reîntors/ la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aici o anumită îndoială exprimată de Noica în fața acelui sentiment al mediocrității, o stare care, e drept, poate stăpîni omul pînă la paralizia ființei sale, cum tot așa de steril pare a fi și un alt sentiment, cel al geniului neînțeles. În fond, Noica încerca să se distanțeze (cu oarecare patos, cum ar spune Nietzsche) și detașeze de prejudecățile banale, cele care deformează și destramă ființa umană, acele sentințe ce segmentează, ilegitim, întregul în părți izolate, așa cum, aparent, se întîmplă lucrurile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și niciunde. Acest mod al faptului de-a-fi-în-lume dezvăluie un nou fel de a fi al Dasein-ului cotidian, în care aflându-se, el se dezrădăcinează constant. ș...ț Curiozitatea căreia nimic nu-i rămâne închis, flecăreala, căreia nimic nu-i rămâne neînțeles sau - de fapt Dasein-ului care ființează astfel - chezășia unei «vieți» care, chipurile, este cu adevărat «vie»” (Ființă și timp, ed. cit., p. 235). 118. Înțelegerea demersului lui van Manen reclamă folosirea unui index minimal de termeni husserlieni și heideggerieni care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
luni, el preia de la Lastman stilul narativ și modul de reprezentare al stărilor sufletești ale figurilor reprezentate. În ciuda faptului că spre sfârșitul vieții a fost chinuit de numeroase griji și de sărăcie, Rembrandt nu a fost geniul solitar și de neînțeles al epocii sale. 33 Agostino Carracci (1557‑1602) - pictor și artist grafic italian. 34 Jacques Élie Faure - istoric de artă și eseist de origine franceză. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 136 În atelierul său pictează numeroase
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război" -, de penitență față de o proprie crimă neînțeleasă vină, châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a Ciulendrei toate conțin scheme ale traseului prin care ceea ce este caută a deveni inteligibil. Literatura lumii atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și dramatic, sau chiar a epicului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cazuri de "răpire", de zguduire interioară, Apostol se întoarce în lume transfigurat. Ochii condamnatului răspîndesc lumina unei înțelegeri. O seninătate de dincolo de lume, în care revelația morții se însoțește cu mîntuirea. Reacțiile personajului sînt mai tulburătoare decît însăși imaginea beatitudinii, neînțelese altfel decît cu puterile gîndului: "Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte, și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strîngea țeasta ca și cînd i-ar fi fost mult
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
făcu roșu de luare-aminte, și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strîngea țeasta ca și cînd i-ar fi fost mult prea strîmtă și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hîrtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mîndră, învăpăiată, care parcă pătrundea pînă în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ating semnificațiile mai înalte ale unei forțe transcendente. Ca o zguduire nevrotică, "ura" împotriva luminii, socotite pînă atunci rațional și pe cale metonimică semnul ochiului uriaș inamic, se preschimbă în adevărată fervoare. Fără un fond precis, ceea ce anunță deja natura de neînțeles a cratofaniei, atracția spre lumina nestăvilită copleșește mintea lui Apostol. Personajul se lasă purtat de o confuzie delirantă a țintei luminoase cu o înfruntare personală: "Pe urmă, ca și cum l-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, [razele] se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de altă parte, implicată ideea de receptare neînțelegere, în celebrul poem Dintre sute de catarge? ( "Nențeles rămîne gîndul / Ce-ți străbate cînturile, / Zboară vecinic, îngînîndu-l, / Valurile, vînturile.") Sortit să poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale rămîne o temă tenace a receptării, o vie "fatalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
alt apărător celebru. A fost el însuși plagiat, în Franța, tot cu Năpasta, în anul 1902. Anul în care propunerea de premiere la Academie a volumului Momentelor este respinsă. Neînțelegerea, accidentul relației critică-autor au fost fatale doar în acest moment. Neînțeles, atunci, exilul lui Caragiale? Lucruri simple pot fi respuse. Caragiale a fost de-a dreptul prizonierul artei lui. Jocul său literar, deschis, a mers dincolo de numărul de aur, sau proporția de aur, pe care le-a aflat negreșit. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se îmbracă cu tot trupul și în întregime în Lumină, Care este însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se slobozească de multa povară a slavei<footnote Idem, Cartea discursurilor etice. Discursul 4 , p. 215. footnote>. Participarea la lumina dumnezeirii nu se limitează la suflet sau
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
3, 17) cu tot trupul și în întregime în Lumina Care este Însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se scape de multa povară a slavei (2 Cor., 4, 17). Apoi Stăpânul Însuși li se face hrană și băutură veșnică și nemuritoare; și se vede de către
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
au fost de curând dărâmate. Fără niciun rost a fost dărâmată biserica mânăstirii Cotroceni, cu răspândirea osemintelor ctitorului Șerban Cantacuzino, cine știe unde. Dărâmate au fost și prețioasele clădiri ale mânăstirii Antim: o cuhnie, chilii și palatul Sinodului au căzut pradă unor neînțelese și deșarte ambiții. Biserica cea mai reprezentativă și bine compusă a arhitectului I.D. Traianescu din Dealul Spirii, precum și alte cîteva biserici mai mici au dispărut pentru totdeauna. De curând a început dezafectarea, apoi dărâmarea mânăstirii Mihai Vodă (Arhivele Statului), turnul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noiembrie 1984 Relatare despre călătoria în România Aveam intenția împreună cu un grup de 41 de persoane, majoritatea oameni în vârstă să întreprindem o călătorie organizată, de trei săptămâni, în România, în a doua jumătate a lunii august. Din pricina comportării de neînțeles a vameșilor români de la punctul de frontieră Nădlac, proiectul nostru a fost imposibil de realizat și, în cele de urmă, a trebuit să ne întoarcem în Ungaria. Deoarece eram la curent, din multele relatări în presă, cu deosebit de proasta stare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu era în ordine. Era neliniștită, chiar puțin speriată. Mă privea cu suspiciune și era parcă pregătită să pareze vicleșugul meu. Cad pe gînduri și-mi pun întrebări la care n-am răspuns. Am transmis oare gîndurile mele prin unde neînțelese pe care Mona le-a receptat? Fac un pas spre Mona și ea se îndepărtează, panicată puțin. Mi-o fi citit gîndurile ascunse? O servesc, ca de obicei, cu ceva bun, dar sînt refuzat categoric. Vicleșugul meu mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care îl acompaniază pe Puiu. Marinică, Dănuț și Adiță. Plus încă unul cu privire oablă - Otto. Cosmopolitul grupului. Care probabil „a făcut“ Germania. După cum se vede, diminutive cu ghiotura. Numele pieselor sună fioros de interesant. Epopeea lui Puiu. Suflet chinuit, neînțeles care acum s-a decis să-și povestească viața. A) „1. Seara asta beau.“ Ce să-i faci? Puiu are o certitudine de nezdruncinat. Cât timp nu se ia de oameni pe stradă, totul e în regulă. „2. Bărbatul fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
autobiografice, dar și profund politice, religioase, de prospectare a căilor viitorului și înțelegerii lui. Nota autobiografică a cărții, ni-l scoate în față pe Marian Ciornei: mereu un nemulțumit de reușita sau nereușita proiectelor sau realizărilor sale, pe undeva un neînțeles și un neadaptabil, dar și un om care, mai la tot pasul are prieteni și cunoscuți, care fie îl abandonează, trădează ori chiar persecută. Societatea rămasă de la comuniști a imprimat multă minciună și interese ascunse oamenilor. Interese primitive bazate pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
au băut cât pentru paișpe vieți, orice om normal ar fi crăpat, ei nu, li se lărgea stomacu ca la șarpe, ori parcă erau cămile și-și umpleau o ditamai cocoașă care nu se vedea. Șoferul repeta la nesfârșit ceva neînțeles jeosuitrist, lapliui meo fe trist, la pliui, le deliuj, iar ăștia trei trebeau să dea din cap în semn că așa e și să îngâne îhî, de câte ori auzeau păsăreasca șoferului, li se părea că merită efortu, pentru cât băgaseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe un pat de flori, între lumânări, eu neînțelegând mare lucru și nesimțind nimic, nici un sentiment de regret, măcar. Erau frecvente lupte de frontieră. Pe mort îl chema sfeclă. Pentru copiii de vârsta aceea, patru cinci ani, moartea este la fel de neînțeleasă ca o carte pe care nu o pot citi, ca o nedumerire. Mai târziu am înțeles dacă se poate spune, înțeles, că moartea constituie o mare absență. Pe la șase ani eram foarte preocupat de această absență pe care o raportam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această frunză, ciudată telegramă. Acum, alături, voi așeza fotografia trimisă de Victor. Nu pot comenta, rațional, ceea ce doar se simte... Metafizica pare a șopti, câteodată, la urechea noastră, vorbe neînțelese. Normal este să auzi acest mesaj, nu să-l pricepi; grav este să-l explici recurgând la argumentele științei contemporane pentru că știința este adevărul și numai adevărul și tot adevărul pe care nu știu dacă mintea omului îl va cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a fost cuvântul și cuvântul a fost al lui Dumnezeu și Dumnezeu a fost cuvântul", și din nou vom accepta această formulă criptică, atât de misterioasă, încât sensul ei se ascunde în obscuritatea misterului; și iarăși ne vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri constă în poetica ei ascunsă, transpusă în filosofic. M-a obsedat din copilărie primatul "tainei", al sentimentului, deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
totul, se uită și întrebarea și răspunsul. În ce mă privește, o dată cu trecerea anilor sunt plin de întrebări ca un burete plin de goluri. Și nu mă deranjează deloc această stare de neînțelegere. Cred că trebuie înțelese sau, mai bine, "neînțelese" ca un poem care apare și dispare de la sine în mintea unui creator. Severina este un astfel de mister al vieții mele. Din când în când, o descopăr într-o lădiță cu amintiri, unde nu știu sigur dacă există sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el Însuși. Știam din experiența educării propriilor mei băieți, Antony și Nicolas, că atunci când Încercam să aplic „idealuri“, fie ele chiar lăudabile, eram În pericol să le impun tipare ce riscau să contrazică temperamentul și firea lor. Copiii se simțeau neînțeleși, pentru că nu-i vedeam așa cum erau. Avizat, deci, asupra capcanelor În care poți cădea ca educator, am acceptat poziția la Columbia cu condiția să-mi pot continua În paralel cariera profesională. Ce urma totuși să studieze un tânăr la noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]