1,155 matches
-
acest simptom, „acasă se vorbește în șoaptă”. Fiecare se gândește cum să inventeze o soluție, o portiță de scăpare, cum să evite, să ocolească, să se țină cât mai departe, să scape de amenințările văzute și nevăzute ce vin din partea neîncetatei supravegheri. Toate acestea generează adevărate nevroze, iar efectele lor rămân de neînțeles pentru cei ce nu au cunoscut o asemenea experiență. Poetic vorbind, pragul este un interstițiu, o zonă intermediară între spațiul public și cel privat, o zonă de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cei ce îi schimbă în post îi întreabă, mai întâi, dacă „noaptea s-a scurs în liniște”. Ei știu prea bine că se pot aștepta oricând la surprize neplăcute. Hamlet începe într-un univers închis care se protejează printr-o neîncetată supraveghere, dar care, iată, se dovedește vulnerabil: gărzile se pomenesc dintr-odată față în față nu cu inamicul temut, ci cu un strigoi. Nedumerirea, dezorientarea lor sunt explicabile: supravegherea militară pe care o asigurau - conform atribuțiilor contractuale - nu prevedea nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va trăda totuși, iar Hamlet, exasperat de supravegherea neîncetată care îi interzice orice drept la intimitate, va înjunghia intrusul, luându-l drept soțul adulter. Polonius moare la datorie, în timp ce-și îndeplinea misiunea de agent secret. Supravegherea duce la o crimă... fie ea și comisă prin inadvertență. Supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la un alt nivel, simbolic și global. La prima vedere, piesa lui García Lorca prezintă viziunea familiei dominate de autoritatea absentă/prezentă a mamei, dar se lasă citită și ca o viziune a comunității plasate sub semnul unei supravegheri politice neîncetate. Iar Bernarda nu e oare versiunea primă, la scară familială, a ceea ce reprezintă Big Brother la scara întregii societăți? Ambii urmăresc, obsedați, același scop: supunerea totală, fără crâcnire, obținută printr-o supraveghere infailibilă. Geniul lui García Lorca îi permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
celorlalte și poate să ia naștere În mod independent din lucrarea unor minți omenești, În orice spațiu. În acest sens, mitul gnostic este o transformare particulară ce aparține unei vaste serii de mituri cunoscute drept „dualiste” (vezi capitolul 1). Căutarea neîncetată și frustrantă a unor „origini” stabilite fără echivoc ale mitului gnostic este, În acest fel, refuzată ca fiind redundantă, din moment ce oricare din transformările prin care trece mitul are, prin definiție, o origine cognitivă. O deplasare radicală a accentului de la „originile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul lui complementar, dar exprimă gândirea logică și rațională, la fel ca facultatea de abstractizare și imaginația. Reprezintă conștiința individuală. Modificările lui neîncetate sugerează fluctuațiile mentalului: când senin, când agitat; când treaz, când adormit. Valoarea lui infinită este legată de speculațiile mentale, libere și transcendente, în care ființa se poate înălța sau pierde, se poate dezvolta sau plafona. Pentru toate aceste motive, în
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
contestării externe: întotdeauna corpul dezirant este în proces sau în devenire, în alteritate și în diferență. Alăturarea dintre corporalitate și dorință este realizată de către filosofii francezi pentru a evidenția constantele legături și simbioze conduse de forțele instabilității mașinice, de mișcarea neîncetată a părților și a organelor. Corpul mașinic nu este important în ceea ce este, ci în ceea ce devine, astfel că ontologia devenirii la Deleuze și Guattari se referă nu la imutabilitatea a ceea ce se înțelege prin corp, ci la permutabilitatea a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
metodă acele reguli simple și sigure, a căror respectare conștiincioasă să facă Întotdeauna și pe oricine să deosebească adevărul de greșeală și să-l ajute astfel să atingă - fără o cheltuială zadarnică a puterilor minții, ci treptat și printr-o neîncetată Îmbogățire a cunoștințelor - știința adevărată a tuturor lucrurilor pe care va fi fost el În stare să le cunoască”. Așadar, ceea ce așteaptă Descartes de la metodă este o anume facilitate În utilizare și garanția faptului că o dată aplicată, metoda ne conduce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme de manifestare ale realității exterioare; temporalitatea și spațialitatea au interiorizat obiectualul, transformând realitatea exterioară în pulsație lăuntrică: "Temporalitatea este o neîncetată închidere în prezent, ce reprezintă totodată o deschidere ca prezent, relevarea de sine a unei închideri ce se deschide ca pulsația ei (...). Amândouă înseamnă "măsură"; dar pe când timpul aduce măsura exterioară, așadar măsurătoarea (...), temporalitatea înseamnă măsură interioară."23 Plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o armonie universală, realizată printr-un principiu superior, care pune de acord planul existenței cu cel al gândirii.52 În absența unei astfel de interpretări de natură psihologică, am fi nevoiți să socotim că Hegel își autosabotează principala descoperire: devenirea neîncetată a ideilor, care ar conteni astfel, tocmai o dată cu sistemul lui. Lăsând însă de-o parte motivația psihologică amintită, putem analiza lucrurile și din perspectiva timpului scurs de-atunci. Ca și altădată "ideile clare și distincte", a căror evidență le conferea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu toate conflictele și antagonismele unei asemenea polarizări mentale, sociale și planetare; 5) transformarea spațiului social modern într-un câmp de luptă, într-un spațiu al conflictelor între puteri, între grupuri umane și pentru interese divergente; 6) perpetuarea acestei lupte neîncetate ca motor de funcționare a politicii moderne, fără de care existența ei este pusă sub semnul întrebării; 7) efecte ale diseminării conflictelor între civili de către puterea politică, de către lipsa de control a puterii politice asupra discursurilor și acțiunilor umane; 8) instaurarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
natura lor, istoriile de discurs vizează un mod de prezentare discontinuu, atât timp cât avem de a face cu analize, comentarii, relatări, descrieri, aprecieri, reacții critice la adresa unor idei și moduri de a gândi. Toată această investigație istorică taie după voie timpii neîncetați ai omenirii, seria infinită de secvențe imediate din cronologie. Așa cum a arătat Foucault în Ordinea discursului, comentariul presupune dislocare și discontinuitate în raport cu tot ceea ce ni se înfățișează drept continuitate: secvențe temporale; tablouri după tablouri; serii după serii; alcătuirea unitară a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
jeluiește ispravnicilor din județul Mehedinți pentru abuzurile comise de căpitanul Răduțoiu, din aceeași localitate, care a fost căpitan de panduri (sub comanda lui Tudor Vladimirescu) În războiul ruso-turc din 1806- 1812. Prea cinstiți Dum( nea ) v (oastră) boeri ispravnici, Cu neîncetate lacrămi și cu smerită umilință fac Dum ( nea ) v ( oastră ) plecată arătare să am dreptate cu un căpitanu Răduțoiu ot satu Steicu din plasa Baia, că numitul aflăndu-se căpitan În vremea răsvrătiri (i) muscalilor și că după vreme ne pusasăm
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
existența și non-existența îi sunt egale și asemenea. Omul este nefericit sau ipocrit, spune Cioran: Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate?... Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată"15. Admirația lui Cioran față de filosofie, ca și a lui Sábato pentru știința, se transformă curând într-o mare deziluzie, constatând că sistemul filosofic, respectiv știință, și viața erau, până la urmă, parafrazându
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
structura și finalitatea umaniste ale universului sabatian, dar ne obligă a vorbi deschis despre gravitatea avertismentului pe care îl dă autorul în fața unei progresii incontestabile a râului, captate inegalabil în românele sale de ficțiune. În Weltanschaung-ul lui Sábato, maleficul sporește neîncetat ca spațiu de manifestare și că forme. Fiecare român al său dezvăluie noi dimensiuni de alienare și deteriorare. Tunelul abia anunță acest crescendo al maleficului printr-un fapt patologic crimă lui Castel, pictorul ermetic din Buenos Aires, "oraș rece și străin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
naturală (omul în care rațiunea abia începe să se manifeste și care nu este încă plin de sine), inventată de către Rousseau pentru a putea înțelege mai bine omul denaturat, deconstruit și reconstruit de societate, cultivat de sine însuși în mod neîncetat: "omul omului". Să încercăm să uităm pentru o clipă că suntem înzestrați cu rațiune, să uităm puțin de rațiunea cea rațională, triumfătoare, și de lucrările sale: să trezim animalul care doarme în noi, să împrumutăm gândirea brută a animalelor (gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Când erau pui, încă acoperiți cu puf, i-am dat în adopție unei găini pitice care nu și-a dat seama care era adevărata lor natură. Totuși, după ce au început să arate a șoimi vinderei, au devenit victime ale atacurilor neîncetate ale celorlalte găini și ale cocoșului, care sesizaseră anomalia. Din fericire, orbită de instinctul matern, mama adoptivă îi apăra cu ghearele scoase, cu ciocul gata să sfâșie, cu toată ființa ei de pasăre..." Tot în vremea aceea, dându-se drept
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
terenuri pe care o practicau în Palestina organizațiile ebraice, contribuind la cristalizarea primelor tensiuni între arabii palestinieni, evrei și autoritățile britanice, sub al căror mandat era administrată regiunea. Astfel, comunitatea arabă a inițiat în 1936 1939 prima revoltă împotriva pătrunderii neîncetate a imigranților evrei sosiți din Europa. După 1945, dificultățile Marii Britanii de a administra Palestina, sub dubla presiune a sionismului tot mai activ și a naționalismului arab, a deschis drumul către decizia O.N.U. de împărțire a teritoriului palestinian între
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
comuniști își vor asuma cu eroism și abnegație aceste multiple sarcini, provocînd admirația colegilor lor de luptă, trezind fără încetare noi vocații, mărindu-și rîndurile cu recruți entuziaști aduși de o adeziune din ce în ce mai hotărîtă a populației, și aceasta în ciuda represiunii neîncetate. Căci aceste arestări, execuții și deportări ce le seceră rîndurile și exaltă furia supraviețuitorilor, reprezintă o altă fațetă a activității comuniste. Marele "de ce" nu va apare decît mult timp după război. Dar încă de la eliberare, va apare sloganul de partid
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1953 și 1954, partidul comunist iese încetul cu încetul din ghetoul său și joacă din nou un rol pe scena politică națională. Ocaziile nu lipsesc de altfel: Franța se împotmolește în războiul din Indochina, știrile din Algeria sînt alarmante și neîncetatele schimbări ale echipelor ministeriale sporesc această strîmtorare. Pentru prima oară, după mult timp, parlamentarii comuniști francezi își alătură voturile celor ale socialiștilor, cu ocazia alegerii președintelui Republicii în decembrie 1953 și la alegerea președintelui Adunării, o lună mai tîrziu. Comuniștii
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la rîndul său, va întări mentalitatea de fortăreață asediată sau de singur împotriva tuturor. * Diferențierea dintre funcțiile partidelor comuniste este în funcție de împrejurări. Pentru PCF, de exemplu, Goerges Lavau sublinia, acum vreo zece ani, ceea ce el numea funcția lor tribunică: Prin neîncetatele sale lupte pentru apărarea tuturor plebeilor moderni, prin capacitatea sa (prin interpunerea CGT-ului) de a intensifica conflictele sociale, de a face mai dificilă funcționarea armonioasă a instituțiilor burgheze, partidul comunist (...) îmi părea că îndeplinește de fapt o funcție, nu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al teoriei lui Gilbert Durand este cel de ,,imaginar", prin care criticul vizează obiectul teoretizat ,,traseu antropologic". Astfel, Durand explică simbolul apelând la antropologie. "Traseul antropologic" este definit de Durand ca "neîncetatul schimb care există... între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective ce emană din mediul cosmic și social" și pe care-l numește și "imaginar" considerat drept "un segment" al "magistralei" mișcări a materiei, un "topos" al "saltului de la biologic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
legea dizarmoniei subconștiente (Satan). Vechiul Testament relatează istoria poporului ales simbolic de Dumnezeul unic (realmente ales, deoarece acesta a fost primul care a conceput viziunea monoteistă). Textul prezintă istoria reală presărată cu simbolisme: alianța cu Cel Veșnic (viziunea adevărului etern) și neîncetatele decăderi. Noul Testament demonstrează că în acest cadru al decadenței popoarelor și al culturii acestora, individul poate "renaște" la sensul vieții. Apariția monoteismului este determinată de un fapt accidental și exterior: progresul civilizațiilor. Semințiile agrare ale politeismului s-au transformat în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiind că ea este cheia înțelegerii funcționării motivante intime. Culpa vitală constă în exaltarea imaginativă a dorințelor (materiale și sexuale) fructul oprit al pomului cunoașterii aviditatea banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mitice de către eroul mitului creștin. De atunci încoace, viața și cultura umană mai ales cultura occidentală, influențată direct de mitul creștin nu constituie decît istoria spaimei datorate incertitudinii metafizice și morale pe care dogmatismul încearcă zadarnic să o stăvilească și neîncetatei lupte spirituale împotriva erorii dogmelor, luptă care caracterizează istoria esențială a Occidentului. După moartea eroului învingător, au trebuit să fie salvgardate atît tradiția exemplului, cît și mitul metafizic, deci istoria vieții reale și explicația simbolică a semnificației acestei vieți, explicație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]