1,317 matches
-
ca un vis schimbător și îndoielnic: dar dacă de fapt noi ne-am apropiat între timp? sau energiile noastre s-au atins și căldura s-a amestecat... și sîntem împreună fără să ne dăm seama?... Ea surîde oarecum absentă, oarecum neîncrezătoare, această tăcere este de fapt un fel de a fi împreună parcă fără sfîrșit... parcă mă aprobă și e de acord cu această apropiere copleșitoare, chiar așa în încremenire aparentă... cine știe la ce se gîndește sau ce simte? oare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
La urma urmei, noi nu îi închidem decât pe cei pe care îi acuzăm. Porfiri își întoarse capul acum înspre funcționar. Alexander Grigorevici, fii amabil și returnează-i banii acestei tinere doamne. Cu toate că îl fixă pe Porfiri cu o privire neîncrezătoare, acesta se ridică de pe scaunul său și dispăru într-o încăpere din spatele biroului principal, de unde, apoi, se întoarse cu o bancnotă de o sută de ruble viu colorată. Fata, Lilia Ivanovna Semenov, protestă înfricoșată și dezgustată în același timp: ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
energie. ă Haide să mergem să o vedem, nu vrei? Fetița deveni serioasă, afectată de resposabilitatea acestei misiuni. Dar ea nu vedea nimic rău în asta. Porfiri simți strânsura copilăriei în mâna ei. § Ochii mari și neînțelegători ai Liliei priviră neîncrezători afară prin ușa crăpată. La început, ceva la fața ei îl șocă și abia apoi Porfiri își dădu seama că aceasta nu mai era machiată strident. Fața ei palidă îl confrunta acum cu umanitatea ei de netăgăduit. Machiajul, înțelese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și cu toată demnitatea pe care i-o dădea costumul lui perfect, la ceva ce părea a fi o școlăriță În drum spre sala de sport, pentru a-i asculta neobișnuita cerere. — Așa se Îmbracă mai nou gazetarii? Întrebă el neîncrezător. Fără machiaj, Kitty părea foarte tânără, s-ar fi putut spune cel mult că face practică la vreo revistă. — Am avut de lucru până foarte târziu aseară, a trebuit să predau un material, iar acum am liber, minți Kitty cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty seama. Dar suna bine, probabil uneori chiar prindea șmecheria asta. — Aveți vreun plan pentru noaptea asta? Întrebă David, gata să treacă la următoarea etapă. Plecăm la San Francisco, spuse Desert Rose. În seara asta. — În seara asta? Întrebă el neîncrezător. Așa curând? Da, spuse Desert Rose. Vrei să vii cu noi? O să vă distrați de minune, tu și Kitty. Kitty Îi aruncă o privire scurtă prietenei sale și Înțelese; voia o călătorie gratis cu mașina. „Minunat, Își zise. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu mi-a vândut nici o lucrare În ultimul an, spuse Desert Rose cu ochii negri strălucind de pasiune și cu o voce plină de amărăciune. — Charlie nu a vândut nici o lucrare de-a ta Într-un an Întreg? repetă Kitty neîncrezătoare. Nimic? Nici măcar una? Desert Rose Încuviință din cap. — Atunci de ce ai rămas la galeria lui? — Pentru că am vrut să-i dovedesc loialitatea mea. Nu stau acolo pentru bani. Eu cred În el. Și sper că vom Începe În curând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
strâmb, poate o scuteau de alte Îndatoriri. Dar bucuria ei nu dură mult, pentru că Charlie veni cu o nouă cerere. — Știi să tai panglica asta groasă fără cuțit? — Nu chiar. Cum... cu dinții? — E foarte simplu, zise Charlie, uitându-se neîncrezător la ea. O să te Învețe Pedro. Du-te și ajută-l să urce posterele pe rulotă, lătră el un nou ordin. Kitty Încercă din răsputeri să rămână calmă. Cu toată tensiunea care creștea, voia cu adevărat să ajute, Întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Desert Rose, am planuri cu Charlie! — Ce planuri? — I-am invitat pe toți la un restaurant persan În seara asta, fac eu cinste! — Adică o să plătești tu tot? — Da, zise Desert Rose veselă. — Draga mea, ai Înnebunit? murmură Kitty neîncrezătoare. — I-am zis lui Charlie acum câteva zile că o să-i invit pe toți la un restaurant persan și că o să fac eu cinste, șopti ea cu o voce copilăroasă. Asta era Înainte să fiu jefuită, dar nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada de cutii din cameră. Oftă și intră ca un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă, după ce a cunoscut toate minunile lumii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îți mulțumesc că m-ai ascultat. Un Sf. Valentin fericit! — Și ție la fel! — Ce planuri ai pentru diseară? Vreo Întâlnire fierbinte? Întrebă el. — Nu, zise Kitty. Tu? — Am o Întâlnire cu o doamnă Însărcinată. — O doamnă Însărcinată? Întrebă Kitty neîncrezătoare. Era ciudat ce puteau inventa oamenii, doar ca să nu fie singuri În Ziua V. — E foarte, foarte drăguță... zise el, cam fără entuziasm. — O, Spencer, cât ne mai chinuim... Știu... oftă el. Închise. Telefonul sună din nou. Era Sam, prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cină mâine-seară. Unde vrei să mergem? — O, nu contează, nu vreau decât să petrec cât se poate de mult timp cu tine, răspunse timid. — Ești drăguță, zise el mulțumit. Mi-a fost dor de tine... — Și mie, repetă ea, Încă neîncrezătoare. — Și, după cum vezi, vin la tine, zise el cu o urmă de ironie În glas. Credeam că m-ai uitat. — Nu, m-am gândit tot timpul la tine. Apoi Își aminti. Nu fusese plecat În operațiunea Furtună În Deșert, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
umeri: „Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?” Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. „Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală în sala cu oglinzi”. Dinu mă măsură neîncrezător. „Ai face asta? „Dar de ce să n-o fac?” „Ești nebun, Daniel”. „Ba nu sunt nebun deloc, m-am înflăcărat eu. M-a chemat aici, vreau să știu în ce condiții trebuie să lucrez. Numai politețea mă împiedică deocamdată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum” și mi-o repetam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
comun, și nici - În lipsa unor deosebiri de circumstanțe - nu este de condamnat ca fiind ticălos sau fără de sens.“ Paharul de vin al lui Wakefield Îngheață În aer. Chiar și Paulee este, pentru moment, prins pe picior greșit. — Wakefield? Întrebă el neîncrezător. Ca oaspetele nostru? I-ai băgat tu numele așa, Într-o doară, Sherrill. Sherrill zîmbește misterios. Wakefield soarbe Îndelung din paharul de vin. E clasic. Neva Îl salvează de la datoria de a comenta, Întrebînd: — Și care e noul proiect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și (pauză), în general, avea gust pentru ceea ce era frumos. Și încetul cu încetul a intervenit, oricum, din prima dată am simțit o atracție pentru ea, altfel nu aș fi căutat s-o mai întâlnesc, dar era foarte timidă și neîncrezătoare. În primul rând, pentru că, așa cum i-am spus, a întrebat prietenele ei cum sunt și nu m-au descris într-o lumină prea favorabilă. Și am făcut lucrul ăsta pentru a fi ea în cunoștință de cauză. Și a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și cadre metalice, izbucnind În plîns și rîs de ușurare. S-a trezit. Trăiește. Dan intră În grabă, cu o cana de cafea aburindă În mînă, pe care o lasă imediat pe masă și vine lîngă mine, clătinînd din cap neîncrezător, apoi izbucnește În plîns. — Nu credeam că o să trezească vreodată, spune el, suspinînd În cerceafurile de pe pat și strîngînd mînuța lui Tom. Nu credeam că o să se mai Întîmple vreodată. Asistenta intră, urmată de doctor, iar noi sîntem dați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
facă galbenă și să se usuce, conturând un cerc. - Și pentru asta ce explicații ai, Stiliano? m-a întrebat Faroald. Am clătinat din cap, dar am spus: - O explicație trebuie să fie, în orice caz. Comandantul a părut descurajat și neîncrezător, căci, dacă avusese o prevestire de moarte, prin acel cerc o vedea ca și împlinită. Pe seară, mâhnirea și teama dădeau târcoale domeniului, împreună cu liliecii de pe cer. Atunci mi-am amintit de rabinul Yehudah. - Stăpâne, i-am spus, eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
desagă ca și cum aș fi dat cu greu de vreun bănuț. I-am arătat în palmă cele trei parale. Pescarul a mârâit, s-a dus să dezlege o barcă cu fundul plat, ascunsă printre tufișuri. - Toți în chestia aia? am întrebat neîncrezător. - Nu contează barca, ci barcagiul, m-a lămurit Bovo, iar Cagnaccio se descurcă chiar și când apa dă peste mal. Barcagiul ne-a trecut dincolo la iuțeală și fără să ne dea vreo emoție. Gundo însă, care era înfricoșat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cap purta pălăria evreilor, asemănătoare cu boneta conică romană, dar mai lungă și țuguiată ca un corn. I-am zis: - Shalom, prietene. Îl căutăm pe rabinul Hiyya. Ne arăți și nouă care e casa? S-a oprit, privindu-ne pieziș, neîncrezător, căci nu era obișnuit să i se vorbească frumos, după care a făcut semn cu bărbia spre o locuință. - Bateți acolo, a bolborosit. Am observat că lipsea acel mezuzah în scobitura anume făcută în ușorul porții, la baza căreia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca el, ca bunicul meu, ca tatăl bunicului meu, și tot așa până-n negura veacurilor. L-am lămurit cine mă trimitea și, odată primiți în casa lui, i-am înmânat scrisoarea menită tatălui său. A citit cu atenție, dar încă neîncrezător. Doar după ce am spus în ebraică scurta frază învățată de la rabinul Yehudah, și-a arătat purtarea și dăruirea rezervate prietenilor. I-am spus pe șleau ce căutam, și el s-a arătat dispus să cerceteze chiar în seara aceea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la Muta sunt chiar longobarzi. Asta știu sigur. L-am văzut pe Gundo aprinzându-se și căutându-și pe sub mantaua dublă de lână pumnalul. L-am potolit, făcându-i semn cu ochiul. M-am adresat preotului cu tonul cel mai neîncrezător din lume, cu toate că inima îmi bătea de să-mi sară din piept: - Ești sigur de ceea ce spui? La care el a șoptit, arătându-și ochii cu degetul arătător. - I-am văzut cu ochii mei înlănțuiți claie peste grămadă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nori. Am îngenuncheat în dreptul uneia din ele și l-am chemat pe Rotari în șoaptă. - Cine ești? - Am venit să vă eliberăm. Rotari e cu voi? S-au auzit o serie de șoapte, și apoi un glas, încă puternic, exclamând neîncrezător: - Stiliano, tu ești! Rezemate de zid, așteptau două scări lungi, pe care ucigașii cu simbrie le-au luat. Gratiile nu aveau nicio încuietoare. Motivul l-am priceput atunci când mi s-a adus o lampă și am vârât un braț prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am văzut. Ne-am apropiat de o fereastră și m-am uitat la gingii; am deosebit imediat marginea de culoarea ardeziei. - Ai fost otrăvit cu plumb. Sentința l-a făcut să holbeze ochii, după care s-a uitat la noi neîncrezător. - Nu înghit nimic care să nu fi fost gustat înainte, așa că nu e posibil! Furia ce-l cuprindea pe dinăuntru a reușit să-i aprindă obrajii scobiți și galbeni precum ceara. Am stăruit: - Am vorbit și cu un medic evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mori. — O, de s-ar putea! glumi Emma. Dar nu pot - toți murim, din păcate, așa ca bunicul, ca unchiul Remo... Dar Îți jur că n-am să mor până când nu vei fi mare, e bine? Kevin nu răspunse. Medita, neîncrezător, atingându-i fața cu degetele, conturul gurii, nările, pleoapele, genele. Emma se Întrebă despre care familie vorbise Olimpia. Familia mea, acum, e toată aici. a șasea oră O pungă de plastic plutea albă În Întuneric: Ago se distra accelerând s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceva important. Era cineva - În această opacitate scârboasă a lumii. Însă mașina de poliție rămase În urmă, pierdută printre semafoarele galbene - nici un control de documente, nici o revelare a faptului că tânărul Zero aparține unei familii importante, nici un telefon către părinții neîncrezători - fiul meu? dar cum e posibil? trebuie să fie o greșeală, e un băiat obișnuit, atât de cuminte -, fără proces, condamnare, Închisoare sau altă recunoaștere publică, sau scandare. Noaptea asta fusese un botez, o piatră de Încercare, iar el reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]