2,274 matches
-
dos, o întindere la perete cu brațele întinse, țepene ca ale vitruvianului atins de săgețile dartsului între clavicule după ce, golindu-mi cămările sufletului, chibzuisem să mi-o umplu pe-a mea. Un zid, un stop, un scop nedefinit, o lehamite neștiută îmi lipește visurile, bariere mi-s puse, din față și din spate un șubler mă strânge, pleacă de aici, lasă-mă, dă-te la o parte, e ora împodobirii bradului, îmi trebuie spațiu, locuri goale să-mi desfășor globurile, să
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
1400, nouă era statalitatea. Din Uric se trage școala moldovenească de artă a cărții cu scrierea moldovenească - unanim recunoscută de specialiști încă din secolul XIX. Imaginile evangheliștilor vor fi reluate cu fidelitate în arta cărții până la Petru Rareș și, lucru neștiut până la Sorin Ullea, reproduși și în pictura bisericilor, tot până la Petru Rareș, iar scrierea lui Uric este păstrată cu fidelitate în toate formele de artă ulterioare: pisanii, pietre de mormânt, pictură murală, broderii, orfevrărie, lemn. Gavril Uric reprezintă apogeul scrierii
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
E iarnă, e iarnă din nou! M-apropii, privind cum omătul Scânteie în mii de culori. E vis, feerie și totul Mă-ncântă și-mi dă dulci fiori. Iar fulgii de nea lin dansează, Pe-un ritm mult mai vechi, neștiut, Copacii-ncărcați recreează Un alb peisaj din trecut. Reînvie copilul din mine, Ce vesel e totul acum, Când altă poveste revine, Revăd mari troiene pe drum. Și-un pâlc de copii ce aleargă, Zburdalnici, înoată-n nămeți, Și-apoi iar
E IARNĂ!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366534_a_367863]
-
toată lumea s-a făcut'... Astfel înțelegem și dumnezeiescul imn cântat de îngeri și oameni: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire" (Luca II, 14). Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută prin Tine Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat'...Taina aceasta s-a descoperit lumii când a venit plinirea vremii. Omenirea a fost înștiințată de aceasta la 25 martie 748 de la întemeierea Romei. Sfântul Arhanghel Gavriil a binevestit
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
Peste continente fără apărare. INIMI ȘI SUFLETE Suflete pribege, deseori rănite De zbaterea lumii prea afurisite, Rătăcesc haotic sub picuri de ploaie, Rareori mai ard, nu mai sunt văpaie Înimi fără vină, ades oropsite De reguli nedrepte și nesăbuite, Rămân neștiute și abandonate În restriștea lor pier neconsolate. PENITENȚĂ IPOCRITĂ La ce bun dorința Trădarea să-ți ascunzi, N-ajută umilința Când ai vrut să mă vinzi. Când iadul te plătește Pentru păcat răsplată, Nu te ruga prostește Nici dracu nu
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
ai spus prima șoapt/ prin întâiul săru/ ca o-ntâmplare sculptată în soare, / că sunetul s-a făcut pământ/ tot mai greu și mai nesfârșit?/ de ce te temi pasăre călătoare / cu penele albe, cu privirea întinerită/ cu iubirea făcută cuib neștiut / tot trecând cu aripile întinse / printre atâtea ape și stânci,/ de ce te temi? / că visul, speranța, clipa/ se-aprind și se sting,/ că mor și se nasc tot mereu?/ de ce te temi? ( De ce te temi?) Prin nedefinitele culori matinale, poetul
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
tu spui că mă cunoști fără să-ți aduci aminte de mine puncte inversate prin cioburi dansează în vârful cuvântului tău lucrul cel mai obosit e capătul unui nou început cu mâinile goale o foame de viață o sete de neștiut doar pașii făcuți în gol țin viața la verticală nu privi la cel care are strigăt călcat în picioare am trecut oricum pe lângă ploi credeam că plângi eram orice dus de un vânt sărăcia tăgăduiam furând credeam că răbufnesc mângâieri
VERSURI DIN IRLANDA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366702_a_368031]
-
grăbească altundeva. Să nu fie constrâns de secunde. Să-mi dăruiască mii de clipe, fără să le socotească, mereu cu ochii pe ceas, crispat, preocupat, cu ochii pe ușă. Atunci i-aș dărui și eu anotimpurile mele de aur, avuțiile neștiute și nedăruite pentru că nu s-a găsit un destinatar vrednic. I le-aș pune la picioare, fără nici un fel de rezerve. Să-ți dăruiești timpul - iată ce gest suprem de generozitate! E o dovadă grozavă de prietenie, devoțiune și de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365734_a_367063]
-
Averea ta într-o desagă, Pierdute urmele spre gheizer Cocorii gândului 'ți-abat Atenția spre-un chei pustiu Unde zărești, dar prea târziu Un velier abandonat În juru-i liniște. Și plaur O santinelă de răcoare În fundul calei zac odoare Și neștiute lăzi cu aur În fiecare naufragiu S-a consumat o tragedie Și restul lumii n-o să știe Cât costă-n sine, un adagiu Un țărm de marmuri și sidef Sosește-o vreme pentru toate Când niște clipe idioate Îți taie
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
există două feluri de poezii: prima e cea care se devoră pe ea însăși până devine o stare o îndoială un suspin o iluminare iar a doua născătoare eternă de stihuri care vor umple acest univers până la implozie iscând a neștiuta oară primul gând așadar lumea este numai poezie și mizeria în care tu trăiești acum este o iluzie melodia infinita a lui wagner fruntea îți este portativ peste care aș trece un mănunchi de petale pielea să nu semene cu
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
care se duce cu sufletul și brațele deschise - , mângâierea mult așteptată??? Să ne spună poetul! Doar el o știe... o simte... Uneori, - amar, dureros, sfâșietor... Și din nou încep căutările... Căutarea drumului interior duce adesea la o suferință profundă, nevăzută, neștiută de cei din jur. Și pe cine ar interesa un “Don Quijote”, luptându-se în van cu morile de vânt? Zile și nopți la rând, scriitorii își încălzesc sufletul la “flacăra “spiritului”, departe de zgomot și alergarea pe treptele relative ale
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
dar și a unor considerații de ordin moral și a principiilor care-i călăuzesc pe protagoniști. Consumarea unui episod de amor cu soția prietenului său, face parte din ingredientele nelipsite ale unui roman de succes. Și autorul, fidel unui vis neștiut, descrie scena cu exces de amănunte. Nu lipsesc nici remușcările și mustrările de conștiință, destul de apăsătoare, că și-a înșelat prietenul din copilărie. Dar Elizeu este un bărbat tânăr, în plină forță, cu farmec, putere de seducție și nu lasă
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
astfel, în casa nebântuită,/ Să aștern curată/ Fila zilei/ De mâine..." (Pagină albă) Fire sensibilă, suavă și delicată ca o floare de lotus, în fața realității agresive, poeta își caută protecție și tămăduire adâncindu-se în consolare: “Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat.../ Frumoși și triști, asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat!”(Țărmuri). Scurgerea timpului îi creează o profundă neliniște, căci nu încetează să viseze nemurirea: “De ce trecut-a vremea ca un gând,/ Când
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VISUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Neștiut periplu visul În oceanul de mister Unde s-a deschis închisul Altei vămi în efemer Fulger scurt lucind în beznă Universu-apropiat Doar inelul de la gleznă Țintuindu-te de pat Ești aici. Dar și departe Dormi. Dar și călător-ești Într-o
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]
-
Răsărit! În urma celor trei soli gonea o ceată de călăreți, viguroși și devotați, ai căror menire era să vegheze drumul celor trei care era considerat a fi un drum presărat cu multe primejdii. Solii goneau pe câmpii pustii, pe cărări neștiute... Spune-ne, tu, care înșiri cu atâta tâlc istorii străvechi din surele stepe, spune-ne de ce plecară feciorii Împăratului Tătarilor la un drum atât de greu și plin de primejdii? Și de ce n-au fost trimiși, ca soli, niște oameni
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
las robit de liniște-n odaie Și mă cufund de voie în lectură Aleg ținuturi unde-și petrecură Conquistadorii vremea în războaie Un țârâit de greieri noaptea cură Din tavane amintind a ploaie Și lucrurile împrejur se-nmoaie După o neștiută partitură Această investiție aparte Și susurând duios ca o vioară Recordurile lumii le doboară: Doar să-ntinzi mâna și să iei o carte: Și-n schimbul tristelor firide, O altă lume-atunci ți se deschide! Referință Bibliografică: Mă las robit / Ion
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361720_a_363049]
-
Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu
COPLEŞIT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361756_a_363085]
-
un mister ce o rană a deschis, Mister ascuns ce poate fi pătruns, Doar de rănile cu-n înțeles învins, Ca morter ascuns nu le-a ajuns, Macinului intern de singurătăți, Cel din lipsă mare de jumătăți, Nu din cauza lipsurilor neștiute, Ci din a fineti-ti tale cunoscute!! Referință Bibliografica: Fineti-ti tale cunoscute! / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 780, Anul III, 18 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FINETI-TI TALE CUNOSCUTE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351801_a_353130]
-
așezarea făpturii celei de Sus, frumusețea cerului și mișcarea acelora. Alergarea soarelui și a lunii și a stelelor, tocmirea cereștilor semne, care se numesc planete și lucrările acelea le-a cunoscut și multe lucruri nevăzute a văzut și pe cele neștiute le-a știut, patruzeci de zile învățându-se de îngerul acela... De crezut este și aceasta, că Adam și Sith, Scith după înțelepciunea și cunoștința ce li s-a dat lor de la Dumnezeu, au așezat anul în zile și în
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SĂ NU MĂ SPUI... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 779 din 17 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Chiar dacă știi... c-am zăbovit prin lunci cântând cu iarba și florile de mai când neștiut te desprindeai din neguri și mă strigai... Chiar dacă știi... că n-am iubit decât păduri și cântecul tânguitor al râurilor line... și sufletul îmi risipeam în roua dimineților diamantine când neștiut te desprindeai din lume și mă chemai... Chiar dacă știi
SĂ NU MĂ SPUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351921_a_353250]
-
lunci cântând cu iarba și florile de mai când neștiut te desprindeai din neguri și mă strigai... Chiar dacă știi... că n-am iubit decât păduri și cântecul tânguitor al râurilor line... și sufletul îmi risipeam în roua dimineților diamantine când neștiut te desprindeai din lume și mă chemai... Chiar dacă știi... să nu mă spui pământului, adâncului ce-mi vrea zălog trăirea, cântecul și Soarele iubirii... ... atât te rog! Referință Bibliografică: Să nu mă spui... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ NU MĂ SPUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351921_a_353250]
-
din cântecul trist al sinelui pentru a fi ce nu s-a născut unii știu sa citească în florile gheții alții învață să cânte dintr-un sărut al frunzei fiecare închis în propria haină plictisită de sine nu e nimic neștiut Referință Bibliografică: Starea știută / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 742, Anul III, 11 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
STAREA ŞTIUTĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351943_a_353272]
-
ale cititorului, care ține evlavios cartea Domniei Sale, mărturie a unei inimi care nu și-a pierdut tinerețea și nici încrederea în oameni, în Dumnezeu și în darul fiecărei zile. După clipa de extaz, urmează, inevitabil, trista prăbușire. El, din motive neștiute, se îndepărtează ... “Doamne, de ce le dai oamenilor iubirea ... Dacă nu-i lași să se stingă împreună?” “Nu cred în puterea ta de a străbate singur Anii care ne despart ... “ “Oare de ce te-am iubit? Nu știu... Tu mai știi?” Carte
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
de a veni, observa, prevesti și pleca, însă el avea puterea de a observa ce alții nu puteau să vadă, însă trebuia să uite ca să poată da voie egoului său teluric să conviețuiască pe pământ: “Singur mă pierd în lume, neștiut de nimeni”. Se recunoaște poet: “Un solitar, / Ce-a râs amar / Și-a plâns mereu” (Epitaf, 1965:152), însă mereu fugărit de destin să fie singur, doar el și gândurile sale. Cugetă: “Când voi fi liniștit, voi scrie un vers
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
cap că da, vrem un meniu în engleză. Uite-așa am ajuns la concluzia că meseria de translator ar trebui să fie practicată exclusiv de către femei. Esențială nu e cantitatea de cuvinte știute, ci capacitatea de a intui semnificația celor neștiute. Revenind în local, mai departe a fost simplu, nu trebuia decât să punem degetul pe poziția dorită din meniu. Nici cu nota de plată n-au fost probleme. Numai că la sfârșit, femeia se tot învârtea pe lângă noi, încercând să
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]