7,611 matches
-
conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece de jale, "lăutari" aruncând cu patimă zarurile, fete necoapte cărora golanii "le miră sub tricouri țâțișoarele calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
trupului ei pe întinderea deșertului, camuflând-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot mai mult. Aza a început să cântărească ce posibilități de supraviețuire avea. Nu băuse apă de peste zece ore și asta îi agrava situația. Iar după fuga nebună din calea mercenarilor, începuse să transpire și pierdea apă prin toți porii, fără voia ei. În ciuda vântului, nisipul frigea la soare. Orice sahariană știa foarte bine ce însemna să rămâi în deșert fără apă. Cunoscuse câteva cazuri de moarte prin
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun de a-i proiecta pe ceilalți în irealitate, alterându-le simțul realității. Să ascultăm mărturisirea prințului: "... eu nu mă descurc în niciun fel cu bătrânul, știi despre cine vorbesc!... Nu știu cum, în prezența lui, dar ... și în absența sa, tot mai
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
ale carnavalului. Cred că e atât cât și-a propus. Adică e un spectacol revendicat de la o lectură regizorală într-o notă de respect față de Caragiale și public. Pentru primul în ideea de a-i sublinia valoarea, verva și hazul nebun, copios, fiindcă ținta către care își îndreaptă virulența continuă să rămână un obiect la vedere. Pentru cel de al doilea în aceea de a-i asigura un anume confort spiritual, de ce nu?, o bună dispoziție, descrețindu-i fruntea și făcându
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
mea pe gura cerului,/ Să tacă!/ Ating cu ea stelele fierbinți,/ Mângâi frunte de lună,/ Dezmierd întunericul.../ Ascult susurul sălbăticiei,/ Vulcanul care ucide viața/ Cu lava amorului fierbinte,/ Cutremure, zguduie furtuni/ Din temelii/ Din cascade se prăvale,/ Prin vene sângele nebun.../ Marea freamătă, agitată de doruri/ Și oceanul culege lacrimi/ Apuse, de amoruri..." Ne-ați spus că vă interesează părerea unor specialiști, sincer! Și cum nu putem fi noi aceia, ci niște invidioși răutăcioși, nu vă putem spune altceva, decât că
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
a lui Macedonski - "Un X... pretins poet - acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum.../ L-aș plânge dacă-n balamuc/ Destinul său n-ar fi mai bun,/ Căci până ieri a fost năuc,/ și nu e azi decât nebun" - care, în condiții normale, nu ar fi fost mai mult decât o împunsătură, poate nu foarte elegantă, a căpătat dimensiunile unui cataclism), rumorile publice legate de suferința și moartea poetului (unele perpetuate până în stricta contemporaneitate), emoția pricinuită de moartea tânărului
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
Antoanetei Steinhardt este una tipică pentru o doamnă și o soție din burghezia noastră interbelică: stă acasă, se ocupă de educația copiilor, participă la reuniunile mondene etc. Nu este prinsă, cu alte cuvinte, de frisonul "activismului" feminist din perioada "anilor nebuni" de după război. [...]
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Nu-l prea vedeam des. Revenind la gardienii noștri, cu competența necesară pentru politici, era unul preferat în unanimitate: Dom' Șef Bușcu. Un țigan mărunțel, înfipt în cizme. Nu m-am lămurit, cu toate că am făcut unele eforturi, dacă era chiar nebun sau făcea pe nebunul. Toată lumea îl socotea dus cu pluta. Asta făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
să se plimbe, calm, mai mult decât i s-ar fi cuvenit. Am crezut că-i va rezerva ghețăria, căci sezonul era propice. Ar fi fost mai grav decât bătaia. N-a făcut-o. Bănuiala mea că Bușcu nu era nebun și nici în stare să fie rău s-a întărit. Un fenomen care-i făcea mare plăcere și lui Bușcu și, așadar, și nouă era vizita unui cioroi, pe care îl chema Gogu. Cred că era mai inteligent decât semenii
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
și ochelarii săi cu lentile rotunde, capabil să o dea și pe un hard rock, Jasper ascunde probabil un optimist incurabil, un hippiot epicureico-logoreic privind printr-o lentilă luminoasă dezastrul înconjurător. De altfel, i se potrivește de minune muzica anilor nebuni, Ruby Tuesday scris de Mick Jagger și Keith Richards, Tommorow never knows al lui Lennon și Mc Cartney sau Bring on the Lucie, piesă scrisă și cîntată de Lennon. Cu părul său alb fluturînd rebel, acest political cartoonist of the
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
talentat?i neobosit?c??ea?, e profund ataat?de c?nele ei de companie, devotatul Rock (asupra c?uia voi reveni) i de ogarii ei, "o adev?at?hoard?s?batic? realmente ?c?ț?oare de privit cu tumbele lor nebune i cu splendidele i rapidele lor mic?i." Dintre membrii familiei, sl?iciunea Reginei este Mignon (Marioara, c??orit?cu regele Alexandru al Iugoslaviei), "gr?unică" i veselă Mignon, radioas?dup?ce-l nate pe Duan-Petru. Prin contrast, Elisabeta, soia
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
epic unei ample desfășurări de forme, nu au, în ansamblul operei lui Baba, decît o importanță de context. Nici peisagistica, nici natura statică, nici formele arhitectonice și nici lumea animală, cu o singură excepție, aceea a cîinelui din ciclul Regele nebun, nu ocupă în preocupările artistului mai mult decît permite simplul interes de observator. Baba nu este, însă, un simplu observator, un pictor retinian supus spectacolelor capricioase din jur, ci o conștiință angajată, senin, melancolic sau patetic, în spectacolul continuu al
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
nu era nimeni violat. Cu Animale bolnave am revenit puțin, pentru că iarăși toată trama putea fi redusă la o chestie tradițională, trei crime antistaliniste, și lumea a lăudat, puțini au înțeles, }epeneag, Matei Călinescu, puțini au înțeles naratorul care e nebun, care este eroul, Paul. Matei a scris ceva, dar foarte vag. Mai e ceva, apropo de mediocritatea acestei culturi. Cînd apare într-o cultură ca a noastră un tip extravagant, atipic, lumea se zăpăcește. Așa s-a întîmplat cu Eminescu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
7 iulie. Iară turcii, ...venié care cum puté, în puterea calului. Iată, cu amănuntul, cum ajunge Petru cel Mare, în toiul luptei de la Stănilești, să-i ceară părerea hatmanului Neculce. Turcii înaintau. Tătarii prădau, jefuiau, pârjoleau. Cazacii într-un vârtej nebun de cai roiau în jurul avangărzii lor, s-o apere. Cei 4000 de muscali, câți alcătuiau avangarda, se retrăgeau încercând să se unească cu oastea împăratului, dar la Stănilești sunt opriți. Petru cel Mare văzându-se încolțit, în primejdie de a
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
până în măruntaiele cele mai inefabile ale literaturii, nu numai că într-una dominant era cultul unei persoane publice, iar în cealaltă o ideologie cu granițe din ce în ce mai limitative. Nu numai că prima se mulțumea să taie, în vreme ce a doua descoperise plăcerea nebună adăugirilor. Mai important decât toate aceste disocieri mi se pare saltul de la domeniul de definiție al informației publice către acela - niciodată incriminabil - al opiniei private. Cenzura comunistă a fost singura care, fără măcar a avea scuza unei situații de urgență
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
1995, postul să se desființeze. Filmul se organizează astfel ca o galerie de potrete, atît ale unei părți a responsabililor regimului dictatorial, cît și ale acestor rezistenți autentici, avînd drept armă un microfon. Acești "riders on the storm", - melodia anilor nebuni în care Doors și Beatles își trăiau din plin gloria, devine un refren al filmului - aveau să afle curînd că "There is a killer on the road". Documentarul a păstrat nota de echilibru, prezentînd atît opiniile ofițerului american responsabil cu
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
doi nu se mulțumesc cu reveriile și își oferă un timp al răsfățului, cu sau fără asentimentul oamenilor, ignorând moralitatea unei vieți construite pe norme exterioare. Într-o lume în care vrei, nu vrei, se află tot ce mișcă, dragostea nebună le este descoperită și "simandicoșii pentru care mândria și ifosul contează mai mult decât orice" îi supun pe cei doi "obraznici", ce au sfidat planurile țesute de alții pentru ei, unei judecăți publice, în prezența mitropolitului, a familiilor și a
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
mici nuclee dintr-un discurs profund despre actorie. Despre meseria asta și relația cu jocul, cu pofta de joc, despre relația directă cu scena, cu spectatorii. Despre open mind și prospețime. Despre rigoare și finețe. Un moment de un haz nebun, de comedie veritabilă. "OO!" este o formă de inițiere. Deopotrivă a actorilor din trupă, dar și a fiecăruia dintre cei care privesc. Este, la început, un concert pe două voci de cor. Din fiecare, se desprind vocile protagoniștilor din noi
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
în egală măsură la straniul evocator al acestei piese. Cea de a doua lucrare, cu totul diferită de prima, Poate că ar putea să danseze întâi și să gândească apoi, a fost ca o joacă, cu mișcări de o fantezie nebună, însoțite de o serie de expresii faciale neașteptate, dar întru totul adecvate gesturilor respective. Prin Vera Mantero, contribuția dansului la acest Festival Național de Teatru a fost substanțială.
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
se arată străină de metoda practicată cu lentoare de gigant aici. De la începutul editorial și până la finalul biografic mult prea timpuriu, Sorin Stoica rămâne, în linii mari, unul singur. Neschimbat și greu de tulburat. Sinceritatea, jocul de-a povestea, pofta nebună de a spune totul, raportarea la câteva personaje-blazon, finul umor bărbătesc sunt câteva din mărcile certe ale autorului Limbii comune. Iar consensul recenzenților în a le depista și expune, la fiecare nou, neașteptat, volum, nu e nici pe departe rezultatul
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
pomeneam. Vei constata că ideologia lor e un amestec de anarhism și extremism de stânga, un ghiveci ridicol de globalism și anti-capitalism visceral. Una din aceste organizații își propune, între misiuni, și subminarea companiei Microsoft. Textul e de-un umor nebun, dacă n-ai simți în el ura nemiloasă a luptei pentru piețe de desfacere: "Cea mai mare parte a lumii computerizate din România și din sud-estul Europei supraviețuieste din software Microsoft piratat. Deși pirateria ar putea diminua controlul monopolurilor corporatiste
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și visul eternității. Ea este eroică și sacră în același timp, plină
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
aude afară pe sală: nu cumva vine proprietarul, sau portarul, sau cineva de jos, de la administrația imobilului, să ceară chiria care trebuia plătită încă de ieri?". Și tot asemenea autorului Iluziilor pierdute își face, în pofida sărăciei, planuri costisitoare: "Sînt cam nebun. Nu am un ban, trăiesc din mici împrumuturi, de la zi la zi, îmi lipsește uneori o sută de lei, nu am de tramvai, nu am mărci pentru o scrisoare (...), și totuși... plănuiesc un voiaj în Italia". E prea cu putință
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
bibliografie impresionantă însoțește viața acestui neliniștit artist, despre care a scris la noi, mai atent, Florin Manolescu, iar Georges Astalos l-a inclus în antologia Heritage lyrique (Ed. Societății Române de Radiodifuziune, 2002). Este ușor a spune că Isou e nebun, dar mulți artiști prestigioși din Franța și din alte țări au știut să descifreze mesajele puțin înțelesului Isidore Isou, frate bun cu Isidore Ducasse, conte de Lautréamont, mult mai "crud" decât poetul originar din Botoșani.
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
pentru autor când mistificarea a devenit evidentă. Dar din așa-zisul ciclu memorialistic al lui Darie, delegatul autorului în text, s-au detașat și au plăcut multă vreme, pe bună dreptate, ultimele dezvoltări epice: Jocul cu moartea (1962) și Pădurea nebună (1963), cu episodul independent al iubirii lui Darie pentru tătăroaica Uruma. Când filonul autobiografic s-a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]