8,720 matches
-
puțin de o oră. Ne întâlnim, la o penultimă repetiție generală, de dinaintea concertului ce va avea loc. și? Stai puțin. Un bob zăbavă. De prin toate părțile, studenți, care cu mâinile goale, care cu câte un instrument, veneau, auzeau despre necazul mare al Doamnei Secretare, despre ideea preconcertului, în binele micuței Dochița, de numai câteva luni, și pătrundea, entuziast, în interior. Nu dură mult și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a tot felul de presupuneri. A ajuns și președintele. Voi ce căutați, atât de dimineață, pe aici? Păi, că s-a întâmplat să descoperim...Ce? Asta. Măi năstrușnicilor, dar, pe voi, asta, acum,vă mănâncă în cur? Nu nevoile și necazurile poporului? Nu știu. Să nu vă mai mănânce. De ce? Pentru că voi îmi sunteți subalterni și eu vă sunt șef.Bine, dar de ce ne spionați? E treaba mea. Numai? Nu. și a șefilor mei. A șefilor noștri, ai tuturor. Bine că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
morocănos. Părinții însă, cu mentalități retrograde: nu, și nu! Să nu mai audă de copii, de nepoți. Ei, tinerii, nu văd ce viață scârnavă trăiesc? Mai bine ar privi cu mai mare atenție în preajmă și și-ar căuta de necazurile și nevoile lor. Azi așa; mâine la fel. Până când iau implantat și lui, în cap, ideea chiuretajului. Olga, să nici nu audă de una ca asta. E și mare păcat, să comiți o atare crimă; e și marea ei dorință
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iute nouăzeci de ani! Cum au trecut! Lasă. Nu e momentul să ne întristăm. Dimpotrivă. Să ne ținem cu firea. Să dovedim că suntem ce-am fost și până acum. Da, ai dreptate. Să ne simțim frumoși, și răzbătători, prin necazurile și nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fel, o bogăție care avea să devină, peste ani, mici petice de pădure. Timpul a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prezența doicii și de ce ea era singura care se ocupa de mine. Prin forța lucrurilor, ea credea că asta era sentința destinului și că steaua sub care se născuse hotărâse așa. Pe deasupra, profita de boala mea ca să-mi vorbească despre necazurile familiei, despre plăcerile sale, disputele sale, sufletul său foarte simplu, rău și avar, și - cu câtă animozitate - despre tristețea cauzată de nora ei, pe care o considera puțin ca un fel de co-soție care i-ar fi furat dragostea filială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită de faptul că aventura ei cu Potapenko a apărut pe scenă, fiindcă totuși Cehov a idealizat-o. Mai puțin insistentă, dar la fel de ghinionistă, a fost și matematiciana Olga Kundasova; Mi-ar fi necaz să mă Împiedic toată ziua, de o femeie! Totuși, n-ar fi rău să mă Îndrăgostesc!”(Îi scris lui Suvorin În 1892). Inconsecventă atitudine! De durată, ne apare acum, după dispariția eroului nostru, relația cu Lidia Avilova, cea care a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-miu, Adrian, din America. Ăsta e un eveniment destul de complex de fiecare dată când se produce. Adrian a fost, este și va fi pururea fratele meu mai mare. Pare un ditamai truismul. Hm! Când vine însă, dincolo de anumite inconveniente, toate necazurile și problemele tind să-și găsească o rezolvare. Adică nu că tind, vorbesc prostii, își găsesc matematic o soluție. Să exemplific. Ai o belea la o instalație sanitară din casă. Să zicem, da? Pentru mine ăsta e un model tipic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Madam Ivenița mi-a povestit dă mai multe cazuri care a auzit ea dă la oameni." " Si câstigase vreunu' dân oamenii ăia la loto?", face icnind a râs cetățeanul. "Nu, bă, nu. Adică nu știu. Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu', dăgeaba. Cred că a băut-o dom' profesor și habar n-a avut. Uf! Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
profitoare-mi ești. Ai mașina-n service, pe dracu! De o lună aud placa asta. Și parcă văd că vii cu niscaiva probleme pe la Matilda, să-mi facă aia, după, capu' calendar că ce i te vâr pe gât cu necazurile tale pe care trebuie să ți le rezolve ea. Că ea e ocupată, că hâr, că mâr, că nu mai poate să-și tragă sufletu' de atâta treabă și eu i-o mai pun și pe moldoveancă în cârcă". Zâmbește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mine că ce-mi trebuie mie mobil. Și acu?... Stau și râd ca broasca la inundație pă lângă scroafa asta dă secretară". Se imită pe sine: "Săru'mânușițele, duduiță scumpă! Po' să dau și eu un telefon, că am mare necaz în familie?". Mârâi cu glas subțiratic, închipuind-o pe secretară: "Poți, băi, Vasile, da' mai dă vară, mă, băiatule! Că de az-dimineață, să dea naiba de n-ai încercat de vreo șapte ori pân' acum. Uite și tu ce de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
crede?" Cel întrebat se scarpină în vârful capului: "Da, petele dă sânge să vede clar... Da' cum, Doamne iartă-mă, ai făcut, nene, de te-ai procopsit așa bine?" Adevăru-i că-ți trebuie și talent pentru asta", face haz de necaz nea Vasile. Își ia geanta și și-o aruncă pe umăr. "Hai c-am plecat. Ne vedem sâmbătă." "Bine, tată. Sănătate!" "Sănătate și Virtutea Militară!" Nea Petrică, cum atât de poetic se spune pe la noi, avea marele dar al beției
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce? Dă câte ori am băut cân' am fost dă noapte, ehe, io să fiu sănătos. Și? S-a-ntâmplat vr'odată ceva? Nu s-a întâmplat nene, nu". Concluzionă: "E clar. Din cauza lu' umflatu' ăla s-a întâmplat tot necazul". Dădu din cap cu gravitate: "M-a afectat la psihic". Se sumeți din nou: Că nu-mi era mie d-ajuns supărările și amărăciunile mele! Mai vine și târtițosu' ăsta să mă zgândăre, să mă facă mental cu capu'. Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dat cu toții coate, scoțându-i tot felul de vorbe. Nu, hotărât lucru, n-avea să iasă. Puse mâna pe telefon și-l apelă pe partenerul de afaceri: "Alo, Vergile!". "Da, nea Vasile." "Băi, io nu mai cobor. Am pățit un necaz și nu vreau să mă vază oamenii ăia dă p-acolo așa. Ia-ți dân partea mea dă bani un Napoleon și 'aidi-ncoa." "Bine, bre, așa fac. Da', auzi?" "Ă!" "N-o deranjez pă soția lu' matale?" "Ete, chilu lu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să moară nepoatile mele, dă nu te fac dă reanimare direct." "Care-i problema, domnu'?", se implică în discuție cel în costum alb, sesizând că lucrurile sunt pe cale să se inflameze în mod periculos. Problema e că am avut un necaz și d-aia am venit la spital, nu că n-aveam ce face. Am nevoie dă un doctor. Mata ești doctor?" "Sunt, dar nu din acela de care îți trebuie dumitale. Eu sunt internist, iar mata ai nevoie de o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vă mulțumesc dân suflet încă o dată! n-ați putea să-mi faceți formele să plec acasă?" Adăugă cu un înalt simț civic și profundă generozitate umană: "E păcat să șadă un pat ocupat cu mine, cân' e atâția oameni la necaz...". Doctorul Gherasim ridică mirat din sprâncene: Da' ce treburi așa importante aveți, domnule Mirică, de vă grăbiți în halul ăsta? Am operat eu și oameni de stat, însă nu erau așa de puși pe plecat ca dumneata". Portarul dădu din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iau niște bere. Mă cinstește și pă mine c-o sticlușoară. Transportu', de! În rest, liniște și pace." "Aha", se mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea de sticle. Implicit cu Vasile care, mai mult ca sigur, se prinsese de lucrătură. Iar Petrică n-ar fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
preluă inițiativa, destul de jenat de prezența nedorită a Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara se afla chiar în biroul său de alături, când se auziseră acele zbierete. Încercă cu precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna profesor universitar Ana Săvulescu!", se îmbățoșă dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mănâncă doar fasolea, bea zeamă dă varză și aia e, să bate pă burtă și-i fericiți. N-au trebi, n-au obligații dă întreținut, n-au standing, n-au nimic. Pă când în afaceri, dacă află lumea că ai necazuri, că n-ai reușit să te rezolvi la timp cu o problemă, ai rupt-o-n fericire. Toți îți întorc spatele la comandă. Gata, ai ieșit din gașcă. Ești pa!" "Nasol", se arătă a fi de acord și domnișoara. "Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă vacanță, dă alea, alea, să nu să ivească ceva. Nu, nu!", zise tot mai încrezător domnul director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și ține cont, asta și după ce mă jicnești în toate felurile. Da, da, alta nu știu ce făcea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea, întâlnire a vocalelor în hiat, încât eram pe moment convins că aș fi putut uita orice necaz. Cele două cuvinte subliniau, poate neintenționat, ceva din eventuala intimitate a noastră, adică mai bine-zis, ceva ce s-ar putea înfiripa în viitorul apropiat, între noi. Atunci aș fi dat orice pe lumea aceasta, ca să pot scrie, la revenirea mea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la strânsul roadelor și prea puțin pentru cursuri. Vorba bancului: dacă în timpul lui Cuza-vodă se despărțise școala de biserică, iar în anii puterii populare ’48-’50, învățământul de biserică, azi sa despărțit școala de învățământ. Râdem și așa, ne trece necazul. Dar cu durerea cum rămâne? Pâine și circuri cereau strămoșii? Ei, bine, azi cerem circuri și pâine. Cerem cel mult, fotbal și încă ceva. Da, fotbalul maschează nu numai neajunsurile. Mai ține și loc de circ... În astfel de clipe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
era greu ca obsesiile să pună, toate, stăpânire și pe mine. Un simplu joc searbăd, la urma urmei, al iluziilor.” 9. 12 Noiembrie ’80. Din nou la cimitir. Iov: „Omul născut din femeie, în timpul scurt cât trăiește, este plin de necazuri care, ca și floarea, răsare și se trece și dispare ca umbra.” În altă ordine de idei, clipitul des al ochilor s-ar putea datora nu tocmai insuficienței renale, ci și a uneia ideologice. Dar cearcănele? Ideea care mă domina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o pauză destul de incomodă) Și să nu-mi ceri să te vezi cu domnia sa. V-ați văzut suficient în lumea cazonă când, după câte știu, împărțeați și ultima felie de pâine împreună. L-ai salvat când era să cadă la necaz. Iar d-ta să-mi ceri acuma așa ceva ar fi prea de tot. Oricum să nu-mi ceri să te vezi cu dumnealui... E imposibil. Și în cazul în care v-ați vedea, oare ar mai fi convingătoare piesa pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
las singuri, copilașilor, nu? Iozefina făcea fețe fețe. Puteți să veniți aici - își reia Roji discursul-și în afara programului de bibliotecă. Nu vă deranjează nimeni, de bună seamă. Eu, una, n-am să mai calc aici - rostește Iozefina cuvintele a necaz - Nici să nu mai aud de mașina de scris și de Cornul de vânătoare. Tu să nu auzi, Iozefina? - face bibliotecara la fel de convingătoare - De ce să nu auzi când în fața ta ai o persoană foarte discretă. Ia uită-te la mine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]