2,084 matches
-
Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hassan); nuvele psihologice de factură naturalistă (În vreme de război, O făclie de Paște"). I. L. Caragiale a fost un scriitor realist și moralizator, un mare creator de oameni și de viață, cu spirit de observație necruțător (O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului, O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea). În orice epocă întâlnim personaje caragialiene, care se caracterizează prin vicii, ridicol, prostie. Pentru a ilustra moravurile societății, dramaturgul utilizează satira și sarcasmul, creionează tipuri umane
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a-l apăra pe Caragiale de acuzația de imoralitate. Piesele lui "pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi"; se constată "formele unei spoieli de civilizație occidentală". Titu Maiorescu avea intuiția valorii și respingea cu o ironie necruțătoare, lipsa de valoare. Susține că opera lui Caragiale "ne arată realitatea în partea ei comică", într-o manieră profundă incât ai impresia că în spatele comediei se ascunde o tragedie. Eminescu și poeziile lui În acest articol, criticul definește profilul geniului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
interior se convertește în istorie. Această experiență dramatică a satului Siliștea-Gumești este interpretată ținând cont de "caracterul universal al experienței țărănești", până la destrămarea iluziei "fiindcă timpul nu mai avea răbdare". Omului îi rămân necunoscute semnele vremii și istoria îl surprinde necruțător, de multe ori. Romanul nu e numai o "cronică de familie", ci e o prezentare a problematicii rurale, cu accentul pe psihologie, evidențiind portretul lui Ilie Moromete, "cel din urmă țăran". (N. Manolescu). Ca să supraviețuiască, acesta trebuia să-și păstreze
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Duca-Vodă Duca-Vodă, domnitorul Moldovei, la sfârșitul secolului al XVII-lea, este hain, tiran, crud, despot, lacom într-o țară săracă ; mărea birurile, confisca averile boierilor, "îi izbea cu buzduganul de moarte". Având o fire închisă, ducea o viață izolată, era necruțător, suspicios, ursuz, neînduplecat, impasibil la suferințele oamenilor, stăpânea arta disimulării în relație cu boierii pe care-i pedepsea, deoarece voiau să iasă de sub tiranie. Era iute la mânie, neiertător, îi înfricoșa pe boierii care asistau la judecată, prin actele de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
perspectivă, cea a îndatoririlor bisericești (cucernic, ziditor de lăcașuri sfinte, severitatea morală în familie), acest despot pare mitropolitului Dosoftei, un om de stimă. Fin cunoscător al psihologiei umane, Duca-Vodă știe să caute punctul vulnerabil al interlocutorului și să-l lovească necruțător. De multe ori recurge la arta disimulării: " Întorcând spatele marelui episcop și coborând glasul, ca sfântul să nu-i vază obrazul și să nu-i audă șoaptele, isprăvi printr-o poruncă plină de cumințenie". În familie era autoritar, doamna îi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Păzește cineva. Întotdeauna păzește cineva” sau „Unde e un civil, trebuie să fie și un soldat. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul. Civilul și soldatul.” Transparentă în piesa scrisă și publicată înainte de plecarea din țară, polemica este ulterior directă și necruțătoare. A. tratează fără menajamente fapte și evenimente politice de notorietate, dezvăluind, sub bunele intenții ce le animă, contradicțiile, până la paradox, care le subminează. În Domnișoara Helsinka, aparența de onorabilitate a „pensiunii de familie” pariziene, unde „nimeni nu deranjează pe nimeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
a uimit; când credeam că nu exista ieșire, într-o problemă ridicată, el avea răspunsul cuvenit și trecea elegant și demn prin orice situație delicată (presa care, de obicei, avea grijă să le provoace). Corneliu Mănescu era un om exigent, necruțător chiar, față de colaboratorii săi, se adresa direct, chiar dur, uneori și malițios, dar era omenos, apropiat de ei, având grijă de ei și glumind adesea cu ei; când te puncta (de regulă, tranșant), o simțeai bine de tot. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
față de proiectul utopic al „criticii totale” și este acuzată inexistența unei critici de direcție în fenomenul literar românesc actual. Disponibilitatea polemică reprezintă, poate, trăsătura sa cea mai intens și mai voluptuos valorificată. Criticul se propune de multe ori ca un necruțător floretist care îi provoacă pe marii campioni la „meciul secolului”, preocupat regizoral de numărul spectatorilor care îi ar putea să-i aclame bravura. Când ei sunt puțini sau reacționează contrar așteptărilor, criticul se simte bine în ipostaza persecutatului. Ceea ce îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre două lumi”; una e proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
sugerează ideea că omul se poate opune sorții, că poate lupta pentru a și salva viața, că planurile criminale construite de dușmani pot fi contracarate prin inteligență, prin luptă și prin voință. În Istoria ieroglifică nu mai există un destin necruțător, iar oamenii nu mai sunt simple jucării ale divinității, vietăți supuse integral sorții. Din punct de vedere etic, Istoria ieroglifică reprezintă un fel de imn Închinat inițiativei personale, curajului, aspirației omului de a Învinge greutățile și de a fi fericit
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Petcu, țărani. Urmează primii ani de școală în comuna natală, iar între 1931 și 1937 este elev al Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, dar moare răpus de o boală necruțătoare. Poetul a colaborat la numeroase periodice, printre care „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, unde debutează în 1934, „Hotarul”, „Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul”, „Biruința”, „Revista societății «Tinerimea Română»”, „Afirmarea”, „Flamuri”, „Viața literară”, „Buna Vestire”, „Cuvântul” ș.a. Inițiază o grupare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
generează o corupere iremediabilă a conceptului de către empirie, marcând totodată existența unui rest ce continuă să se sustragă eforturilor cognitive. Însă de aici nu rezultă, ca în atâtea alte cazuri, o fetișizare a psihicului sau a senzorilor, căci același tratament necruțător i se aplică și eului liric („Marta”), un fel de modellino liric supus deformărilor ciclotimice („Moare în Marta zi de zi o femeie”), pe orbita căruia gravitează câțiva bărbați fantomatici (Maestrul de Vânătoare, principele Pierre), atinși uneori, prin ricoșeu, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Roma a propulsat din punct de vedere economic. De fapt pacea li prosperitatea erau principalul atu al Caesarilor. Când însă nu a mai simțit primejdia unei rivalități purtarea lui s-a schimbat. Față de cei care puteau la cale uneltiri era necruțător. Pe Tiberius l-a încurajat și l-a ajutat în toate acțiunile sale Lucius Aelius Seianus. Seianus era de origine etruscă; ca și tatăl său Strabo, el era comandant al Gărzii Pretoriene, corp de elită format de Augustus, pentru protejarea
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
evaluativ la modul subtil, creînd în mod fățiș ideea unei simpatii detașate față de Pemberton, îndeajuns de detașată ca să permită tratarea ironică a situației lui. Tabloul se complică și mai mult, ca de pildă în: [băiețelul] îl privi drept în ochi, necruțător, pe candidatul la șansa de a se ocupa de educația lui. Aici avem descrierea lui Pemberton ca și cum am privi situația din perspectiva băiatului. Iar acest exemplu este doar un mic indiciu asupra complexității ce transpare în clipa cînd luăm în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Ewers, Karl Hans Strobl. Inteligență disociativă, neafiliată, desăvârșit autonomă, pasiune intelectuală, pentru care ideile trec pe primul plan, iar autorii și cărțile devin pretexte de nesfârșit distinguo; aversiune declarată contra gândirii practice și sentimentalismului de ordin cultural sau național; causticitate necruțătoare față de ideile acceptate, de idola tribus; ironie, care este atitudinea sa înaintea vieții și a comodității de judecată contemporană, fie că se situează tradițional, fie că se reclamă de la spiritul de neliniște postbelic, soluționat prin misticitate sau surogate teologice; criteriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
totodată portretul unei țări devastate de vulgaritate și de fudulie consumistică, de veleitarism, birocrație, cinism și agresivitate. Ammaniti nu este doar un iscusit tehnician al contrapunctului narativ, ci și un romancier care plimbă eficient și cu efect de frescă o necruțătoare oglindă de-a lungul drumului străbătut de personaje. Italia sau pasiunea unui chirurg După o interesantă carieră artistică în teatru, cinema și televiziune, distinsă cu numeroase premii de interpretare, italianca Margaret Mazzantini (n. 1961, Dublin), se dedică trup și suflet
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la primul spital mai dotat, în toiul nopții, și o operează chiar el. Era însă prea târziu ca să o mai poată salva. Septicemia s-a dovedit a fi mai tare decât disperarea îndrăgostitului și știința medicului. Aripa fatalității îi atinsese necruțător, nu înainte ca ultimul act din această "Boemă" în versiune postmodernă să fie jucat. Iată-l pe Timo definindu-și sentimentele într-un monolog covârșitor: "O iubesc ca un cerșetor, ca un lup, ca o urzică. O iubesc ca o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
moartea, cu singura noastră libertate de a alege, de vreme ce nu noi ne alegem toate celelalte: viața, limba, țara, epoca. Apologia sinuciderii se suprapune în cazul de față unui adevăr tragic: profesoara chiar este bolnavă de cancer și, în luciditatea ei necruțătoare, militează pentru o moarte pe propria răspundere, decât prin debranșare medicală într-un spital de legume. Fapt e că frecventatorii cursului ei nu sunt nici puțini și nici ipohondri (ca arțăgosul cuplu maniaco-depresiv Joseph și Miranda), ci roși de felurite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o mai interesează. Drept care, în preziua eliberării, Hanna se sinucide în celulă. Ispășire, deplină conștientizare a inutilității ei pentru lumea de-afară și mai ales în viața lui Michael; cel ce nu pregetase să facă totul pentru reîntoarcerea ei, deși necruțător în lucida lui dezamăgire: "ședeam lângă Hanna și miroseam o femeie bătrână". Ceea ce ni se pare a continua firesc, chiar dacă prin schimbare de semn, paginile unui roman de dragoste, sugerat prin grila mirosurilor adulmecate de adolescent pe trupul Hannei, dar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de psihanaliză a totalitarismului. Tehnica naratorului este cea a decupajului multiplu, înaintarea epică realizându-se printr-o orchestrare cu tâlc inexorabil de secvențe epice. Stațiunea se hrănește din firele secretate de fiecare voce în parte, menite a deveni o rețea necruțătoare generatoare de stil. Un stil abrupt, sacadat, ultimativ, de o limpiditate clasică. Ceea ce ne face să credem că altfel.se va scrie proză după Al. Ecovoiu, autor ce atât prin "Saludos", cât mai ales prin romanul de față își confirmă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Motto : Lumea Închisorii este o lume dură, câteodată necruțătoare. O finalitate a acestui loc ar trebui să o constituie acele măsuri de umanizare a vieții carcerale care, departe de a Înlătura riscurile vin În sprijinul resocializării deținuților, contribuind la schimbarea mentalității și a climatului necesar respectării drepturilor omului. Perceput
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
recunoaștere, considerație, adică, pur și simplu, rațiunea de a exista". Căci, "din toate capitalurile distribuite, repartizarea capitalului simbolic, adică a importanței sociale și a rațiunilor de a trăi, este una dintre cele mai inegale și, probabil, una dintre cele mai necruțătoare" [Bourdieu, 1997, p. 283-284]. Confirmare și învestire Dată fiind importanța patrimoniilor implicate, burghezia are nevoie, mai mult decât orice altă clasă, de ritualuri de confirmare. Persoana trebuie să fie autentificată, în integralitatea ei. Calitățile ei nu sunt disociabile, tocmai combinația
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
neglijare este în funcție de sexul copilului și structura familiei a fost confirmată. Diferențe apreciabile între sexul copiilor și diferențele de adaptare între copilul unic și copilul provenit din familiile cu mai mulți copii. CONCLUZII "Neglijarea copilului reprezintă o ucidere tăcută și necruțătoare a spiritului uman" Considerată de unii autori ca o formă specifică de abuz, neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului copilului de a comunica adecvat cu copilul de a-i asigura nevoile biologice, emoționale de dezvoltare fizică și psihică precum și limitarea
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
declare un conflict deschis. Persecutarea evreilor, în numele purității etnice, otrăvirea sufletelor unor amăgiți de o așa-zisă revoluție națională, dorința de parvenire folosind ca pretext idealuri patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri ale prozatoarei. Lumea arbitrarului și a injustiției în care eroina încearcă să supraviețuiască spiritual și cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
treptat către realizarea faptului că această stare de lucruri proprie «vieții» nu trebuie condamnată, ci mai curând celebrată”1. Din spectacolul istoriei umanității, Nietzsche nu reține decât spasmul continuu al violenței, în spatele căruia el citește echilibrul unei soteriologii ludice și necruțătoare. Admirația lui Nietzsche pentru Heraclit și pentru cultura dionisiacă trădează conținutul propriu-zis al ontologiei violenței. John Milbank are dreptate să identifice în estetismul postmodern o anumită nostalgie după valorile păgânismului (rezumate de imaginea homerică a „pământului” și a „sângelui”2
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]