5,468 matches
-
semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl privește cu insistență, în adâncul ochilor. Profesorul este ca și paralizat. Nu poate face o mișcare, nu poate rosti o vorbă. O clipă are impresia că a descoperit în ochii necunoscutului alți ochi pe care nu putea să îi uite. Ochii lui Margo... La oră de după amiază târzie, profesorul bate cu timiditate la ușa camerei de gardă din spital, în căutarea doctoriței Alindora Bosch. Simte nevoia să plângă pe umărul cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
între real și ireal a fost extirpată de anestezie, de scalpel, de trepan... În orice caz, conștientul triumfă : a reușit să se aventureze, să asume riscuri, în căutarea a "nu se știe ce, nu se știe unde..." Chemarea spre acest necunoscut este atât de puternică încât nu i-a putut rezista. Dar iată că realul începe să-și spună cuvântul. Frigul începe să pătrundă prin vesta singurului călător din compartimentul personalului care înaintează cu viteza melcului și cu opriri ce par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a unui țăran de prin părțile locului, privirea pe care Dora reușește să o surprindă ca și degetele lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
geniu bun ? Cam așa ceva... Sau mai curând un personaj care te poate scoate în afara spațiului și timpului și duce în locuri ca cele din scrierile lui Eliade. Dora îl privește mai bine pe cel care până mai adineaori era un necunoscut. De ce dintr-o dată impresia că el are dreptate, că se cunoșteau dintotdeauna ? O ciudată senzație de "deja trăit" o duce cu gândul în copilărie, atunci când aflase că prietenul tatii avea doi băieți de vârste apropiate cu a ei, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fie cu totul întâmplătoare sau era scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii primei iubiri ? Primă iubire la anii ăștia ? Fiori pentru primul străin care îmi iese în cale în călătoria mea spre necunoscut ?" Privirea lui Dragoș nu o slăbește o clipă, se pare că și el este cuprins de o frământare asemănătoare cu a ei. O mână caldă, puternică o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
creștea, creștea. Chipul lui s-a lipit de cel al fetiței mele și această contopire s-a transformat într-o enormă caracatiță roșie care a invadat cerul. Am tresărit auzind un ciocănit, de data asta real, în geam. Un tânăr necunoscut mi-a făcut semn să deschid repede. Când mi-a spus că este Atanasie, omul de nădejde al lui Ovidiu Frunză și că trebuie să ne grăbim, nu mi-a trebuit mai mult de câteva minute ca s-o îmbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani, când pleca din nou în necunoscut cu o mașină militară, având alături de ea o nouă speranță ! O speranță cu numele de Alindora..." O să trec repede peste nenorocirea asta care mă răscolește prea tare, își reîncepe Teodora povestirea. Peste două zile, mașina militară a depus-o în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gust și casa este goală." Publicitate, nimic decât publicitate, își spune luând brațul de hârtii pentru a le arunca la coș. Dar iată că dintre ele alunecă un plic subțire, lunguieț. Adresă scrisă de mână, scris necunoscut. Expeditor de asemenea necunoscut : Ciprian Frunză. "Ciprian ? Cine o mai fi și ăsta ? Iar vreo cerere de donație, nu trece zi să nu aducă poșta vreuna..." Încremenește cu foaia de hârtie în mână : Stimate domnule Matei, Îmi asum greaua misiune de a vă comunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să fie capturați de către cetele de urmăritori ale călăreților moldoveni care răsar de pretutindeni și tot așa dispar în necunoscut. Se interzice consumul mustului și al vinului cu desăvârșire. La fel și apa de foc fie ea chiar și de caise sau de pere pergamate, toate animalele și grânele întâlnite în cale se confiscă pentru hrana armiei noastre pospolite. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Eliberatori, tovarășu'! Și mai zici că ești ziarist, sau mai bine zis vrei sa ajungi ziarist... Exact! Eliberatori... Acesta este și punctul meu de vedere... Dar eu am făcut afirmația din perspectiva acelor bejenari fără de număr care au pribegit în necunoscut numai cu ce aveau pe ei din toată agoniseala de-o viață... Ia nu mă mai aburi cu povești gazetărești! Răspunde scurt, scurt de tot! Și la obiect! De ce a fost deportat fratele tatălui tău în Siberia?! Nu cunosc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
satisfăcut și cu gândul la însurătoare, ci nicidecum la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta pe mica scenă. Dintre toți a reținut atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru a nu o compromite și el, în niciun fel, pe mama copiilor lui care s-a compromis de una singură de dragul unei răbufniri erotice întârziate. Că părăsirea valvârtej a domiciliului conjugal pentru o iubire ipotetică și plonjarea într-un necunoscut ostil este o faptă de neînțeles ce afectează grav reputația personală și imaginea întregii familii. Mai mult, în eventualitatea negocierii unei posibile reveniri la normalitate, s-ar evita păguboasa patimă și încrâncenarea juvenilă. Așa că a mângâiat ușor caseta conținând Cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fiu luată în serios, dar în același timp să nu fiu considerată o amenințare pentru nimeni. Începusem să merg din nou la Club, să ies în oraș cu fetele, și îmi reluasem cu ușurință prieteniile. Știam să mă distrez alături de necunoscuți la fel de bine ca înainte. Revăzând-o pe Gabrielle, petreceam mult timpul cu ea. Am fost plecată din localitate câteva luni. Mi-am vizitat bunicii la Paris, și cu ocazia asta am reînnoit și câteva legături prin capitală. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că o astfel de viață plină de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu ele. De aceea, femeia și le ținea, pe cât îi era ei cu putință, cât mai la dos, unde își 120 Rareș Tiron găseau ele odihna și refugiul față de privirile, de obicei atât de răutăcioase și parcă prea iscoditoare, ale necunoscuților. În cei peste douăzeci și cinci de ani de lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în cel mai corect chip cu putință, ajungând chiar la rafinament și la eleganță. Niciodată nu știa să întârzie a ajunge dimineața la muncă, tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în echilibru a balanței lumii. Pentru că nu vă știam numele, și nici adresa" continua să ne implore ea, frântă ca sub o sabie de lumină "însă eram sigură
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
marcat brutal, producându-mi neliniște. De aceea, drumul pe care urma să-l croiesc, cel puțin așa judeca mintea mea atunci, plutea în ceață deasă și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am constatat, dar mult mai târziu că acel licurici numai pentru mine încă nu era născut. Acea lumină pe care o doream să apară
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cuplată cu a gândurilor a fost direcționată în vâltoarea necunoscută a viitorului. Nu am uitat aluatul din care am fost plămădit, cu modelarea ce continuă și la poarta viitorului pentru a-mi corecta evoluția spirituală cotidiană. Ori de câte ori pătrund în lumea necunoscutului din pădurile aflate împrejurul leagănului, mai ales în pădurea de fag, florile de ghiocel mă trimit în vremea din urmă să gust, fără opreliște și acum ca și în copilărie, din sensul vieții, al nașterii și al renașterii adus an
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Mereu îmi spuneam că ochii minții trebuie să călăuzească pașii din prezent cu multă înțelepciune, pentru a-i ferici pe cei din viitor. Eram crud și nu reușeam să găsesc calea limpede spre dorința mea care, dusă într-un îndepărtat necunoscut, mă părăsea în singurătate și încătușat în tristețe. Un prieten din copilărie, parcă-l văd și-n acest moment, mă scotea din ceața care mă înconjura. Mereu puși pe șotii, câtu-i ziulica de mare, colindam pe văi și dealuri împreună
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să cuprindă și religiile mistico-sapiențiale ale Asiei. O spiritualitate mistică? "Ce este misticismul?" Odată unul dintre celebrii mei profesori de la Roma, consilier al papei pe probleme sociale, fusese abordat pe stradă la Berlin (cunoscându-se că este preot) de către un necunoscut care îi adresase această întrebare. Îi dăduse răspunsul care se dă îmi mărturisise când suntem în încurcătură: "Mistica... poate avea multe semnificații...". Și chiar avea dreptate. Mistica a revenit ca modă: evident, pentru compensarea teologiei și liturghiei prea raționale și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
biblice moderne l-am cunoscut ca figură istorică reală. Studiul aprofundat al exegezei catolice și protestante pe care îl concretizam în cursurile mele, în seminarii și diverse publicații, era alimentat de dorința imensă de a-l cunoaște pe acest Isus "necunoscut". Într-adevăr, esența creștinismului nu este abstractă și dogmatică, nici o doctrină generală, ci dintotdeauna a fost o figură istorică vie: Isus din Nazaret. Astfel, de-a lungul anilor, am reconstruit profilul extraordinar al Nazarineanului pe baza unei bogate cercetări biblice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
le acoperă, Toate le crede, Toate le speră, Toate le îndură. Dragostea nu se va sfârși niciodată". (1 Cor., 13, 4-8) Puterea dragostei poate într-adevăr să ne schimbe viața? Câteva simple afirmații antitetice ale unui autor ce îmi rămâne necunoscut pot explica în ce măsură dragostea, înțeleasă ca atitudine de fond, poate schimba viața: Datoria fără dragoste ne face plicticoși; Datoria împlinită în dragoste ne face echilibrați. Responsabilitatea fără dragoste ne face nechibzuiți; Responsabilitatea exercitată în iubire ne face prudenți. Dreptatea fără
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
umane. O perspectivă generală și o orientare de fond complexă cu valoare pentru prezent, dar privind la viitor. Referitor la viitor nu vreau să vorbesc ca un oracol, să ghicesc, să șoptesc, să prevăd, să fac supoziții și aluzii în necunoscut. Pe de altă parte, nu doresc nici să mă limitez la extrapolarea de date și tendințe ale statisticilor pentru a face o prognoză aparent precisă pentru ziua de mâine. Criza economică declanșată în 2008 a demonstrat slăbiciunea fundamentală a acestor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al Amurg. Romanian Cremation Association. Cuprins Marius Rotar, Calinic I. Popp Șerboianu sau începutul triumfului / 7 Notă asupra ediției / 85 Crematoriul. Scrisoare din Paris / 87 Cremațiunea și religia creștină / 93 Christos a înviat! / 145 "Veniți de primiți lumină" / 146 Eroului necunoscut / 148 Discurs la moartea Elisei Conta / 150 Ignoranță sau necredință? / 153 Mi-e frică de fericire / 157 Respectul datorat morților /160 Învierea /165 Credința în viața viitoare și incinerarea I / 169 Credința în viața viitoare și incinerarea II / 175 Credința
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă spuneam, cherchelit bine după niște stacane de Valdeiglesias. Se sculase În picioare, răsturnând un taburet, și cu palma pe mânerul spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care În realitate Îi aparțineau lui don Luis de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]