907 matches
-
din realitatea totală este la fel de necesară În știință ca și În artă; Însă În afara acestor domenii (pentru care testul final de selecție este utilitatea, sau beneficiul, pentru propria noastră specie), ea distorsionează grav și limitează orice relație lăudabilă. Mi-am nedumerit Întrucâtva gazdele mele din Uppsala, unde mă dusesem să conferențiez despre roman, cerându-le (după ce am Încheiat Îndeletnicirea literară) să văd grădina lui Linnaeus În loc de comorile uneia dintre cele mai vestite biblioteci din Europa. Mă Încerca din nou sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
al celui pornit pe obișnuita supușenie, îl mai afurisi, încă o dată, în gând: Rupe-ți-ai limba, blestematule! Că sperii, ca arătările din morminte, pe trecătorii de pe drum. Ca și ceilalți oameni din Goldana, Nicanor era cât se poate de nedumerit: nu cumva, Iuga, cumnatul său, are o firavă idee asupra trăncănelilor sale, potrivind vorbele străine, nu după înțeles, ci după bizare asociații cromatice? Dacă își aducea bine aminte de scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și l-am bătut cu palmele peste obraz Iar după atâta intervenție medicală, nu fără de iscusință din partea noastră, Pamfil Duran a oftat din greu și începând să tragă oxigen pe nas și pe gură, a deschis ochii, uitându-se foarte nedumerit împrejur Carevasăzică, noi nu l-am mustrat și nici nu l-am întrebat de ce a făcut ce a dat să facă, socotind noi că mai priincioși îi suntem, dacă îl lăsăm în pace Atunci, fără să mai tragem la sorți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub formă de episod antologic. Hai să ne culcăm, zise Melanie. E trecut de trei! riscase ea, deși intenția îi era exact contrariul. De unde știi? se împotrivi el, dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu aia mică la catolici, pe bulevard. Cătălina-mi șoptește: Vreau să văd oasele. Primul meu gând: o fi familiarizată cu moaștele, o fi văzut undeva, eu nu-mi aduceam aminte. Dar nu: Care oase, Cătălina? - De dinozaur! Eu sunt nedumerit, de ce dinozauri? - Se credea la muzeu. Asta le e deci educația religioasă. Nu-s prea duse fetele mele pe la biserică, după cum vezi. Mă grăbesc, pervers, să analizez: În avantajul cui o fi Întâmplarea asta? Cristina are pur și simplu umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu e posibil, o imensă eroare.” Dacă i-aș fi spus, ar fi Înnebunit, n-ar fi Înțeles; cum să Înțeleagă o astfel de realitate. Totul a durat o secundă: confuzie venită din adîncuri. Dar ea, observîndu-mi clipa, mă privi nedumerită cu ochii deschiși mari, rotunzi, cum nu-i văzusem pînă atunci, ca-ntr-un miracol, În care mă pierdui a doua oară. Își trecu mîinile prin părul meu, mîngîindu-mi fruntea, obrajii. Șoptea: - Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la-nceputul lumii. Asta voiam să-ți spun. Cine ți-ar fi putut spune În locul meu? El care vine la răstimpuri mari ale existenței, sau În ceasurile tale de taină ori cumpănă, cunoscîndu-ți trecutul și viitorul, deși, categoric, este uneori nedumerit asupra firii tale, cum tu Însuți ești, căci semănați de la naștere, din care cauză nu poate rosti judecățile definitive; ai spune dacă n-ai cunoaște adevărul, că sunteți unul și același, neputîndu-se bănui că el este altceva și anume oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plecase dintre noi, lăsându-ne doar amintirea lui de piatră. Nu-mi imaginam, și nici alții nu-mi spuseseră, că lumea despre care învățam la școală că este cea mai bună dintre toate cele posibile, nu fusese dintotdeauna așa. Mă nedumerea însă faptul că uneori, la radio, venite parcă din depărtări enorme, auzeam voci care spuneau că totul e pe dos, că tot vacarmul de cuvinte care mă înconjura era o enormă minciună. Timbrul viu al acelui glas, care nu avea
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
Armata Republicană Irlandeză). Deoarece cultura politică ne ajută să explicăm "rutina, opțiunile, în majoritatea lor neexaminate, pe care le fac cei mai mulți oameni, în cea mai mare parte a timpului" (Barnes, 1994: 53), ea s-a dovedit atractivă pentru mulți cercetători nedumeriți de modul de gîndire al oamenilor care s-au supus în liniște cerințelor regimurilor comuniste. În ce măsură indică absența protestului deschis faptul că partidul comunist a reușit să remodeleze valorile și convingerile supușilor săi, pentru a cîștiga sprijin popular? În ce măsură erau
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dar cum să viu dacă nu spui când și la ce oră?'" "Dar ce rost are formalismul ăsta? zise ea. Vino când vrei, sînteți doar prieteni. Dai un telefon să vezi dacă sîntem acasă și poți veni imediat. Petrică era nedumerit, ține mult la dumneata și mi-a spus: du-te tu pe ia el și invită-l." " Da, doamnă, o să vin cu plăcere... Nu știam... În fine... Doriți o cafea?..." Și mă ridicai și intrai în bucătărie. Ceva nu era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi încercat să-i dea sfaturi; Petea se arătă și el concesiv, ba chiar cunoscător al unor realități... "Vezi că pe urmă tu rămâi aici singură cu el, cu noi..." zise el. "Dar ce s-a întîmplat?!'' murmurai eu nedumerit "Mai întrebi ce s-a întîmplat? zise Matilda. Mai întrebi ce s-a întîmplat? repetă ea cu voce crescută. Mai întrebi ce s-a întîmplat?"' reluă paroxistic. Da confirmai eu senin, ce s-a întîmplat?" și vrusei să-i întreb
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Simțeau că trăiesc în mod firesc torturîndu-mă pe mine și aveau surâsuri fine, când de fiecare dată protestam: dar am mai făcut aceste declarații de sute de ori. Sau: vă cred, și eu dacă ași fi în locul dumneavoastră ași fi nedumerit de această scrisoare și ași pune aceleași întrebări. Dar vă declar totuși că nu se ascunde nimic în acele cuvinte că a fost o glumă absurdă, neverosimilă, stupidă, de studenți. Nici o fibră nu se mișca pe obrazul anchetatorului. Și continua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și el se purta frumos cu ea, dar... Ascundea multe acest dar, însă am înțeles că mica ei ființă se apăra bine, era veselă, mânca și dormea bine și încetul cu încetul se blindase împotriva a ceea ce la început o nedumerise, ca nu mai putea să se încreadă în întregime în dragostea mamei, se îndepărta de ea, încolțeau în inima ei singurătatea și independența, sentimente premature, dar nu apăsătoare, ba chiar îi plăceau, începuse să fie obraznică și încăpățînată, își retrăgea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în interiorul corpului, dar principiul este același. Aparatul ăsta îmi va spune unde ești, prin asta: (Bătu în focalizatorul miniatural prins în ținuta de luptă.) Ea studie obiectul, curioasă. ― Nu văd la ce-ar putea folosi. ― Simplă precauție. Ea se uită nedumerită la bărbat, apoi dădu din umeri și-și puse brățara la mână. ― Mulțumesc, tu n-ai? El zâmbi, și-și luă ochii de la ea. ― N-am decât una. dar în general eu știu pe unde mă aflu. Bun, ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Majestatea Sa Imperială Dzan nu răspunse imediat. Gosseyn observă că și Dan Lyttle zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
niște cuțite, ale gazdelor sale... potrivite pentru gura lor mai mică. Din moment ce era posibil să aibă o ființă umană la bord probabil că puteau avea și ouă adevărate, omleta avea acest gust: ca produsul unei găini adevărate pământene. Ceea ce-l nedumerea, era faptul că părea să-i fie foame. Oare pentru corpul lui trecuse mai mult timp decât îi păruse lui? Avea să se gândească la asta mai târziu. Gosseyn Trei puse furculița jos și se lăsă pe spate. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
parcă amintindu-și ceva. Veniți cu mine, vreau să vă fac un cadou ca amintire. Prințul o urmă; însă, intrând în sufragerie, Aglaia se opri. — Citiți-l, spuse ea, întinzându-i biletul lui Ganea. Prințul luă biletul și o privi nedumerit pe Aglaia. — Sunt sigură că nu l-ați citit și nu puteți fi confidentul acestui om. Citiți-l, vreau să-l citiți. După toate aparențele, biletul era scris în grabă: „Astăzi se va decide soarta mea și dumneata știi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intrând în cameră, îl împinse iar ușor pe prinț. — În sfârșit, am reușit să pătrund... de ce legați clopoțelul? întrebă ea veselă, întinzându-i mâna lui Ganea, care se repezise spre ea cât îl țineau picioarele. Ce-i cu fața asta nedumerită la dumneata? Prezintă-mă, te rog... Pierdut de tot, Ganea i-o prezentă mai întâi Variei și amândouă femeile, înainte de a-și întinde mâna, făcură un ciudat schimb de priviri. Ce-i drept, Nastasia Filippovna râdea și se ascundea îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să stea mult pe gânduri, ridica uneori toate ancorele și se lansa pe marea cea largă, fără să țină cont de starea vremii. Ivan Feodorovici se mișcă alarmat. Însă, deoarece în primul moment toți se opriră fără voie și rămăseseră nedumeriți în așteptare, Kolea desfăcu revista și începu să citească cu voce tare de la pasajul pe care i-l indicase Lebedev, care se repezise să-i arate: „Proletari și progenituri, un episod din jafurile cotidiene și dintotdeauna! Progres! Reformă! Echitate!“ „Ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
diferența teribilă. Și remarcați, vă rog, că e vorba de tineret, adică tocmai de vârsta când omul e mai vulnerabil și poate cădea mai lesne sub influența unor idei denaturate. De-acum prințul Ș. nu mai râdea, ci îl asculta nedumerit pe prinț. Alexandra Ivanovna, care de mult voia să facă o observație, se răzgândi, de parcă ar fi oprit-o un gând deosebit. Însă Evgheni Pavlovici îl privea pe prinț absolut uimit, de data aceasta fără cea mai mică umbră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mutat la el, iar eu le-am cumpărat! O să-i aduc pe toți ai noștri! Ai de gând să dormi noaptea asta? — Ca în toate nopțile, prințe. Atunci, vise plăcute! Ha-ha! Prințul traversă strada și dispăru în parc, lăsându-l nedumerit pe Keller, care era întrucâtva intrigat. Nu-l mai văzuse pe prinț într-o stare de spirit atât de ciudată, nici nu-și imaginase vreodată că e posibil așa ceva. „Cred că are fierbințeală, pentru că-i un om care suferă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o masă rotundă la mijloc, cu șemineu, cu o mulțime de flori pe etajerele de lângă ferestre și cu încă o ușă de sticlă, în peretele din fund, care dădea spre grădină. Imediat intrară Adelaida și Alexandra, privindu-i întrebătoare și nedumerite pe prinț și pe mama lor. De obicei, în vilegiatură, domnișoarele se trezeau cam pe la ora zece; numai Aglaia, în ultimele două-trei zile, își luase obiceiul să se trezească puțin mai devreme și ieșea să se plimbe în grădină, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
purice, păși pe terasă. Nu-l întâmpină nimeni, terasa era pustie. Așteptă puțin și deschise ușa salonului. „Ușa asta n-au încuiat-o niciodată“ se gândi el, dar și salonul era pustiu; aici era aproape întuneric de tot. Se opri nedumerit în mijlocul încăperii. Deodată se deschise o ușă și intră Alexandra Ivanovna cu o lumânare în mână. Văzându-l pe prinț, se miră și se opri în fața lui, parcă întrebându-l ce caută aici. După toate probabilitățile, era în trecere prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federman și William H. Gass. Organizatorea germană a seminarului, Heide Zigler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având, probabil, consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. Lefter nu ezită să-și exprime stupefacția de a asista la un seminar de la care el se aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sclipesc câteva raze roșii de soare. Câtva timp, cei doi rămăseseră încremeniți, uitându-se la salcâmul doborât, neștiind parcă ce mai aveau de făcut. Duțulache ieșise din gaura lui făcută sub șira de paie și se uita peste grădină, parcă nedumerit și el. Numai caii stăteau tăcuți, nepăsători, cu buzele lăsate în jos. - Ei, acuma ce-ai rămas cu capul între urechi?! se miră Moromete, călcând încet printre crăcile salcâmului. (Marin Preda, Moromeții) 1.Rezumă, în 4-5 rânduri, fragmentul de mai
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]