2,311 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > NU ZĂBOVI ÎN LUMINĂ Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Te-aș fi iubit când primăvara își desfăcea mugurii când diminețile se răsfățau în lumină ca un copil nedumerit... Nimeni n-ar fi oprit revărsarea simfoniei peste noi într-o zi a fericirii când toate culorile se întrupau fastuoase din zâmbetul răsărit după nebuloasele ploi... Te-aș fi iubit când mările își chemau pescărușii și țărmul îți căuta neuitarea
NU ZĂBOVI ÎN LUMINĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353625_a_354954]
-
totuși cunoscut, m-a determinat să deschid ochii, dar numai pentru o clipită pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără nici un efort, se desfăcea ca două petale de tulipă lăsându-mi umerii goi și pe mine nedumerită cum de s-a întâmplat atât de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită ori fericită că a intrat bărbatul din el în acțiune? - Asta-i bună! Fericită, desigur, dar... Stai să vezi ce a urmat! Văzându-mi umerii goi și rochia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
clipită pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără nici un efort, se desfăcea ca două petale de tulipă lăsându-mi umerii goi și pe mine nedumerită cum de s-a întâmplat atât de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită ori fericită că a intrat bărbatul din el în acțiune? - Asta-i bună! Fericită, desigur, dar... Stai să vezi ce a urmat! Văzându-mi umerii goi și rochia cum trece la podea ca o adiere, am încercat să spun ceva
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
din jur. Pătrunse pe o portiță care aproape că se deschise singură. Se afla într-un cimitir, iar crucile din stânga și din dreapta aleii pe care pășea ca un fulg ca să nu trezească morții din odihna lor veșnică, parcă se întrebau nedumerite cine era fecioara care avea îndrăzneala de a se plimba nestingherită printre ele în miez de noapte. Ceva anume o atrăgea ca un magnet spre acel loc miraculos care în întuneric avea o strălucire aparte. Părea o capelă luminată în
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
dorește să plătească, să facă un pas înainte. Dacă nu vreți așa, atunci voi numi eu persoanele. E bine așa, nu? Vedeți că nu suntem atât de răi pe cât credeți? Un râs înfundat de auzi deodată. - Cine a râs?, întreb nedumerit. Nimeni nu a spus nimic. Am întrebat din nou: - Cine a râs? Nicio reacție. - Am întrebat cine a râs!, zic scoțând pistolul din toc, trăgând piedica și îndreptându-l către fruntea primului evreu din fața mea. Cine a râs, să facă
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
bună voie. Vă propun un concurs, fiecare îi solicită celuilalt îndeplinirea unei dorințe. Cine ratează primul pleacă. Pentru că eu am propus concursul, vă las pe voi să începeți. Omulețul se opri din turuit și se uită întrebător la pământeni. Aceștia, nedumeriți, se uitară unul la altul, apoi toți trei la omuleț. Chițăiturile continuară, de data asta cu adresă precisă, Patronul părea șeful expediției. - Ce te aduce aici, care e dorința ta cea mai puternică ? - Să fiu plin de bani ! exclamă Patronul
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
Cum este? Noutăți? - Nu, domnule doctor! Este bine. Și vizita a decurs foarte bine, cum v-am spus la telefon... - Mda... Odihnește-te puțin. Vreau să-l privesc și să-i vorbesc... - Cum doriți, domnule doctor! răspunse asistenta, privindu-l nedumerită. „Ce-o fi cu el? Să stea așa și să-l privească... De fapt, a mai făcut așa și cu alții... L-am mai văzut. Cine știe cum face el de intră în legătură cu bolnavii! Uf! Nu vede cât de bolnavă sunt cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
dintre noi se dă o luptă între lumină și întuneric. Întrebarea care se pune este cine va cuceri inima noastră, iubirea lui Dumnezeu sau atracțiile păcatului prezentate de Satana în atâtea forme. După ce au auzit parabola, ucenicii au fost foarte nedumeriți și după ce Iisus a dat drumul mulțimilor, iar ei au rămas singuri cu El au cerut explicații dorind să înțeleagă, care erau adevărurile cuprinse în parabolă. Dar să urmărim firul raportului biblic: „Atunci Iisus a dat drumul noroadelor, și a
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]
-
la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, așezându-se pe banca din fața grajdului. Ce s-a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care tocmai atunci a intrat pe poartă, îndrumând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba și vibra îngrijorarea în vocea sa, dar în locul băiatului, i-a răspuns nepotul: -Bunicule, pe unchiul l-a lovit mânzul cu piciorul, chiar în
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
ar fi îndrăznit să viseze vreuna dintre fete în copilărie. Farmecul lui era cînd ne povestea fie o înâmplare, fie vreo nenorocire care dăduse peste el. Atunci eram toți fascinați. Cel mai adesea noi ne prăpădeam de râs, numai el, nedumerit sau supărat, ne privea cu un aer încurcat, de care se lăsa păgubaș repede și își continua cu mai multă patimă istoria. Mai târziu am înțeles de ce râdeam toți de nenorocirea lui: cu inteligența lui nativă, dominată de optimismul omului
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Au spus la difuzor că o să fie ger. -Cum să nu! i-a spus mami și a sărit să deschidă ușa. După labele de pe scări bănuiam toți că era în fața ușii, așteptându-l pe tata-mare să iasă de la noi. Cartuș, nedumerit de ce se întâmplă cu el, a protestat în felul lui, după care, bucuros, se uita la noi cu urechile drepte și cu ochii sticloși. Avea un aer mulțumit cu noua vestă, iar tata-mare era în extaz. -Băiatul meu! îi spunea
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
sau automobil. Stăpâna casei sună din clopoțel. Veta intră. „Să ne aduci dulceață și pahare cu sifon!” se adresă servitoarei. Veta se uită bine la musafiri, se mai uită ... îi analizează, se scărpină în cap băgând mâna pe sub batic și nedumerită întrebă: „Cucoană, ăștia de câte prune sunt?” Toți trei începură să râdă. -Aaa ... vasăzică noi suntem doar de două prune!? -Voi meritați borcanul tot! Și... Tina se retrase. Constantin se apucă de lectură. Eu mă gândeam la romanul meu. Îl
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
un singur ou și găsisem în el un pui. Într-adevăr era mort, dar fusese un pui. Poate nu era vina lui că, de data aceasta, nu era niciunul. -Mamaie, dar dacă găseam unul, nu era bine? am întrebat-o nedumerită că nu înțelegea cât puteam să fiu de supărată. -Dacă te mai prind la gard să știi că te arunc la ei! mi-a răspuns nervoasă. Am îneput să mă plimb iarăși prin curte. Mamaia era în spatele bucătăriei aplecată deasupra
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
cu capul plin de griji de ce aveau să spună acasă și numai când m-am despărțit de ei în fața porții noastre, le-am amintit, mai mult să mă mulțumească pe mine că, ”bătaia este ruptă din rai”. M-au privit nedumeriți și probabil în sinea lor au crezut că necazul lor a fost un motiv de bucurie pentru mine. Nu aveau cum să bănuiască niciunul că, necazul lor era recompensa mea pentru cele două faimoase bătăi. Numai tata-mare mă consola în
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
ai fost, fa, singură la București? Berzele mă privesc și le citesc în ochi că mă întreabă, dacă mă vor mai găsi în viață și primăvara viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
dar s-a eschivat la timp cu fițe. De fapt avea dreptate, nu ne cunoșteam, dar ce cunoaștere mai mare decât chemarea ne trebuie nouă acum? Nu știu, am intrat în tăcere. Ea a intrat în mine și am rămas nedumerit, apoi mi-a surâs calm. N-am mai reținut nimic decât acele cuvinte, te las să-ți revii și mergem. Referință Bibliografică: Eu și ea / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011
EU ŞI EA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357370_a_358699]
-
spre seară vine și un asteroid uriaș care pune cireașa pe tort. La sfârșitul prezentării, pe muzică de Chopin imaginea unui pământ pustiu peste care se rostogolesc pungi de plastic de diferite culori și mărimi. Groaznic! Poporul se scarpină, cam nedumerit... Savanții însă, că de aia-s savanți, vin cu o propunere de evitare a catastrofei! Se recomandă trecerea din nou la mai vechea și prietenoasa pungă din hârtie, la tradiționala țoșcă din sfoară, sau chiar la batista înnodată la capete
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
ce s-ar fi putut petrece. Pe la colțurile străzilor apăruseră însă etnici de toate vârstele care ofereau, la prețuri enorme, pungi de plastic, dar și cornete făcute din ziare vechi, la prețuri acceptabile. Cum de era posibil așa ceva?! se întreba nedumerit poporul... - Costeliiii, băi, Costeliii, scoală, bă, că vrea tușă-ta să vorbească cu tine! Bietul om, surprins și de această dată, își mușcă din nou buricul degetului. Pe ecran apăru balena, tot neagră, tot cu basma roșie și mustăcioară, însă
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
plecarea de la casa de vacanță din Viverone. - Sărut mâna, sunteți doamna Adriana... - Da, eu sunt. - Aveți un colet prin Fan Curier venit de la Torino - Italia, sunteți bună să-mi semnați factura de primire? - Desigur. Ce am de plătit? Întrebă ea nedumerită și surprinsă. - Nimic, este cu toate taxele plătite. - Bine atunci, mulțumesc. Semnă factura, curierul își luă un exemplar și o părăsi pe Adriana luându-și la revedere, fără să mai aștepte vreun comision din partea destinatarei. Odată ce închise ușa în urma sa
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
eu acasă, domnișoară Iuliana, a decis Eugen cu vocea-i fermă, care nu suporta îndoială ori refuz. - Păi... Nu se poate, dom... - Am zis. Timpul se consumă repede, nu uitați! - Da..., așa este! Vin imediat, domnule doctor, rosti Iuliana, destul de nedumerită și iritată în aceeași măsură. „Ce-și imaginează omul acesta? Nu sunt în secția lui să-mi spună mie ce să fac și că timpul se consumă... Hm! Stăm noi de vorbă imediat, domnule!” Iuliana traversa holul uriaș cu pași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
mărișoară. Cei doi au gustat și au dat sentința: - Dănilă, până bem noi un pahar de vin, ne faci o mămăligă cu țuică și ne frigi ceva, că ne e foame! - Cum, adică, mămăligă cu țuică? a întrebat Dănilă Dunăreancu nedumerit. - În loc de apă, pui țuică de asta, de prună! Omul n-a comentat. O poruncă scurtă a dat soției, Lena, și aceasta a dus imediat la împlinire „proiectul”, deși nu mai făcuse în viața ei așa ceva. Până a fost gata mămăliga
MĂMĂLIGĂ CU ŢUICĂ (PROZĂ SCURTĂ) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357921_a_359250]
-
goli de tot, și le dădu comandă celorlalți, cu un zâmbet ascuns: - Artilerie inamicăăă! În tranșeee!... Cu ochii holbați, dar repede luminați asupra a ceea ce se întâmpla, flăcăii răsuflară ușurarți, făcându-și cruce. Țugulea îi lămurește repede pe cei încă nedumeriți: - Cutremur, măi! Mulțumescu-Ți , Doamne, că-mi aduci aminte că mânia Ta îi mai blândă decât mânia omului!... - Ce vrei să spui cu asta, măi înțeleptule? îl ia în râs, totuși interesat să afle cimilitura, Neculai, feciorul crâșmarului. - D-apoi, ce
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
pe tata mai fericit. Am să plec, continuase el exultând, îi dau naibii pe ăștia și am să plec. Nu mai au ce să-mi facă! Unde să plece? am întrebat-o pe mama, ca de fiecare dată când rămâneam nedumerit după discuțiile lor. Ei, putea el să plece, se lăsase ea pradă regretelor, vorbind ca pentru sine. Avusese mașina la scară, chiar Böth, director general la Solvay înainte de naționalizare, le-o pusese la dispoziție, lui și lui Ștefu și lui
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
tainici,smerit semn de iubire!. Vrednicește-mă Doamne să nu uit Fața desăvârșirii Tale pe pământ! TE CĂUTAM, DOAMNE! Te căutam departe, în galaxii uitate Ca pe un extaz, un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
cere astfel și opinia majestății sale în a-l sfătui ce ar putea face. Marele împărat, Napoleon, se uită la el cu milă și îi răspunde pur și simplu: "-Fă așa după cum Isus a făcut!”. Generalul împăratului se uită foarte nedumerit la Napoleon și-l întreabă iar dacă dorește să fie mai explicit. Împăratul, fără ocolișuri, îi răspunde: „Fă că Isus, adică să te naști dintr-o fecioara, să alegi să ai o viață modestă că și EL, să postești 40
TRECEREA IV de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357711_a_359040]