1,538 matches
-
schiță o reverență. —OK, foarte frumos, dar se poate și mai bine, zise MM, sărind jos de pe scaunul înalt și urcând pe scenă. Îmbrăcată în blugi și cu o bluza cu glugă, cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întrecuse pe toți. Bănuiesc că de vină era contrastul dintre adresa din Chiswick de unde mă luase și destinația din Holloway, ca să nu mai zic de rochia mea elegantă și etola din blană falsă. De obicei, ținuta mea era suficient de neglijentă încât fațada din beton monotonă, fără ferestre, a studioului să pară cel puțin un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
același timp. S-a terminat totul în mai puțin de zece minute. Dar când m-am repezit la Violet la petrecere - cred că eram mai beat decât mă gândeam eu, nu-mi vine să cred că am fost atât de neglijent încât să încerc așa ceva - și când ea a opus rezistență, m-am panicat complet. Eram sigur că va putea să mă identifice. Așa că... Vocea lui se pierdu. Acum ajungem la partea care ne interesează în mod direct, îmi zise Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deghizat într-un curier pe motocicletă. Nu mi-am scos casca, așa că n-au putut sa-mi vadă fața. Violet ar fi trebuit, într-adevăr, să-l denunțe pe medicul ăla, zise Hugo, pe un ton dezaprobator. E cel mai neglijent și lipsit de profesionalism comportament de care am auzit până acum. Și de ce vrei să mă omori și pe mine? întrebai eu, curioasă. Adică, înțeleg ce ai cu Hugo, pentru că Violet se poate să i se fi confesat. —Mamă, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și, În fața lor, Brunetti văzu o poartă deschisă, alături de care stăteau câțiva paznici Înarmați. Erau doi carabinieri În uniformă, cu mitralierele legănându-li-se nebăgate În seamă pe lângă corp, și un soldat american În uniformă de luptă. Șoferul Încetini, flutură neglijent din mână spre mitraliere, care Îi făcură și ele cu mâna și Își aplecară capetele În semn de recunoaștere, apoi urmăriră mașina Înăuntrul bazei cu țevile lor cu vârf gol. Americanul, observă Brunetti, Îi urmări din priviri, dar nu Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să ia În calcul posibilitatea de-a n-o face. Câteva minute mai târziu, Paola intră În dormitor, cu părul auriu desfăcut, cu prosopul acum Înfășurat pe lângă corp și se duse la comoda unde-și ținea lenjeria intimă și sveterele. Neglijentă, nepăsătoare, aruncă prosopul pe pat și se aplecă să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând s-o Înnoade, Brunetti o studie În vreme ce pășea Într-o pereche de chiloți negri, apoi Își puse un sutien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de frumos. Începând cu pomeții în gen Cherokee și părul întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un nor de vapori, amețite de lipsa de aer. Aerul curat, Înmiresmat cu aromele specifice toamnei, ni s-a părut un dar divin. Era o zi superbă de Început de octombrie. Ne așteptau doi gardieni, cu baionetele trase pe armele neglijent aruncate peste umăr. Nu păreau deloc fioroși, nu aveau aroganța celor de la siguranță [...] Închisoarea trimisese o căruță În care s-au Încărcat puținele noastre bagaje. Noi, Încolonate, trebuia să parcurgem cu piciorul cei 10-12 km, care ne despărțeau de Închisoare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dar cu bunica nu era cazul, spera dînsul, la ea fiind vorba doar de o tot mai profundă credință, ceea ce, pe de altă parte, pe Thomas Îl umplea de admirație. Îi dădea și o anume siguranță; dacă nu ateu, oricum neglijent față de cele sfinte, avea astfel pe cineva care se ruga pentru el. Chiar așa : ar fi lăsat-o inima pe bunicuță să pîrjolească, fie și cu mîna Domnului, prunci nevinovați, măicuțe din mănăstiri, bătrîni, pe Papă? Nu; iar la o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un timid pefect, cum eram eu, solicitarea notei de plată se transforma deseori în coșmar. Lucrurile se petreceau cam în felul următor : După ce, cu mișcări de o lentoare ieșită din comun, barmanul îmi pregătea totuși cafeaua și mi-o împingea neglijent pe tejghea, uneori vărsînd cîțiva stropi peste bucata de zahăr pusă alături pe farfurioară, torționarul meu se instala la celălalt capăt al barului și plonja în lectură sau în discuția cu vreun client cotidian. această atitudine era deja pentru mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dispoziția ei oricând, dar o fată e mândră, nu va apela la un bărbat pe care nu-l voiește. Și apoi aud mereu cum o bârfește cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie să faci lucrurile așa cum e bine. Ai fost cam neglijent până acum, totuși vremea nu-i pierdută. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii plecați pudic în ceașca de cafea, din care, după ce sorbise bine băutura, scotea acum drojdia cu degetul și o mânca. - Ce zici, Costache? îl stimulă Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căpeteniile duhurilor necurate își exercită stăpânirea temporară asupra Pământului, Diavolul frână brusc la un kilometru și jumătate deasupra Capitalei și, mușcat de o dispoziție de zile mari, se materializă, apoi, tolănit pe spate ca un sultan, cu un picior răsturnat neglijent peste celălalt și cu muștiucul de la o narghilea slujindu-i cu iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Executând una dintre măiestrele zmucituri de volan despre care fusese vorba, înălță, concomitent, cracul stâng, zece centimetri de la nivelul banchetei și trânti o formidabilă bășină, ce păru să pledeze elocvent pentru indiferența sa... Autoturismul rulă neglijent, cu mâinile parcă în buzunare, dintr-o latură într-alta a minusculei stradele istoric Ioan C. Filitti, pe care, după un scurt ocol, o străbătu pentru a doua oară... De abia acum, de pe treapta de ciment a "VOPSITORIEI PENTRU ARTICOLE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care numai se va gândi să depună pe undeva fie și cea mai nevinovată hârtie. De aceea și sfârâie astfel aceste ibrice cointeresate, jandarmerești, parcă palmate, ținîndu-și răsuflarea și perpelindu- se sub ațîțîtoarea dilemă dacă fi va găbjit (sau nu) neglijentul ce împrăștie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?! 182 DANIEL BĂNULESCU Inculpatul Galopenția nu mai mânca, dormea puțin, descleșta fălcile, pentru a vorbi, și mai puțin, nu mărturisise nimic, dar nici nu tăgăduise. De altfel, nici nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile chipurilor împietrite. I le tai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scenetei: -Ăștia sunt bărbații! Își închipuia că-și spunea femeia, șocată pe drept cuvânt. Aerul fierbinte de pe hol, ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i aparent senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer cu părul lung, nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi accentua trăsăturile agreabile și acum avea tot timpul să-și amintească de perioada petrecută în București. Anul acesta a stat cu 11 inși în cameră, alături de Florin, un brăilean, de care se împrietenise cu un an în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
primare, stimula turnătoria, ridicată la cota de „calitate exemplară” și denumită pompos „vigilență revoluționară”. De altfel, toate materialele de partid difuzate În toamna lui 1952 găsiseră o formulă preferată. Se critica „mentalitatea de gură-cască” și se sublinia gravitatea faptelor celor neglijenți, ce nu erau atenți și mai ales nu informau despre activitatea celor „infiltrați” În societate și partid. Iar În acele zile toți acești „infiltrați” aveau În general nume cu o anumită rezonanță. De altfel, În xe "U.R.S.S."U.R.S.S.
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
întreprinderi. S-a intrat într-un cerc vicios. Retragerea statului din funcția de administrare a întreprinderilor sale l-a făcut vulnerabil la presiunile combinate ale managementului acestora și ale sindicatelor de a susține prin finanțare/împrumuturi, rar returnate, o producție neglijent administrată și grav „căpușată”. El a trebuit să plătească continuu din bugetul său pierderile întreprinderilor sale, să plătească jafurile la care ele au fost supuse. Statul a devenit prima victimă a jafului generalizat din economie. Este greu de acceptat teza
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o rețea extinsă de fraudare prin conlucrarea managerilor din întreprinderile de stat și cele private „căpușe”; secătuirea resurselor întreprinderilor de stat, acoperirea de la buget a pagubelor produse de funcționarea deficitară a întreprinderilor de stat, dar și prin privatizarea frauduloasă sau neglijentă. Băncile de stat au fost falimentate prin fraudă sau pur și simplu prin contracte care ignorau propriul lor interes. Prin fraudarea băncilor s-au produs nu numai sărăcirea deponenților, ci și fraudarea bugetului, nevoit să acopere datoriile. Bancorex este un
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
unde a stat luni de zile. Primul gând care vă vine-n minte: „Cât de des Îți cere cineva cartea de vizită?”. 5. Un manager vine la serviciu În ziua În care este permisă o ținută mai lejeră arătând mai neglijent decât colegii săi de muncă. 6. Pentru a nu știu câta oară, un manager nu poate să meargă să ia prânzul cu mașina din cauza harababurii de pe bancheta din spate. 7. Un mesaj primit prin e-mail este aproape imposibil de citit
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că poezia trebuie să fie din inimă, nu din cap (cf. Poezia română În diverse epoce, 1868). Față de Grigore Alexandrescu, care se plînge tot timpul de imperfecția limbajului și se lasă terorizat de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, Încrezător pînă la inocență În puterea talentului. Paul Zarifopol Îl prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate inocentă, nepăsătoare^... ], masă literară ieșită dintr-o ușoară și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poate face cu ușurință atunci când, spre deosebire de ceilalți, știi măcar ce cauți. Iacob era însă fiul lui Zevedei. — Cât despre morți, e mai complicat. Ai de căutat urmele lor mai ales în imaginea altora despre ei. Pe vremea aia erau mai neglijenți, credeau c-or să fie veșnici. Făceau treaba de mântuială, puțin le păsa. Îi urmăreau pe față, fără să știe că asta era marea lor slăbiciune. Oamenii știau și se fereau. Să dai năvală peste ei, să scoți dușumele, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prozaic prin exemple culinare nu era accidentală. Ioanide observa grija infinită pe care o punea Erminia spre a da aspect delicat în special la ceea ce se atingea de mâncare și de existența materială (sector în care doamna Ioanide era personal neglijentă, știind totuși să comande; talentul acesteia era dichisul vestimentar și decorul social). Cu douăzeci de ani în urmă, Ioanide avusese impresia că Erminia nici nu mănâncă, trăind din sorbirea câtorva picături de apă aproape imateriale. Deși fata era destul de sănătoasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conștient de efectele pe care le făceau aceste promisiuni, ca om meridional malițios, petrecea în sineși. Hagienuș, trăit din copilărie numai în belșug și înlesniri, nu suporta boema. Voia rufăria de corp bine călcată și scrobită (în altele era numai neglijent), dulceață dimineața, apoi cafea neagră (lapte dulce nu bea niciodată: "Ce, sunt copil mic?" zicea el). După masă se întindea pe pat, dezbrăcîndu-se ca de noapte, și începea să-și consulte cărțile rare. Dar abia lua, să presupunem, De religione
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
probabilă a evenimentului o află Ioanide de la Hangerliu. Acesta exprimă prin Gaittany dorința de a face o vizită arhitectului, în scopul de a-i comunica informații importante relative la Pica. Ioanide îl primi. Hangerliu era tot așa de familiar și neglijent, cu o vizibilă retenție. Astfel, nu emise niciodată în cursul întrevederii râsul său idiot, nu se plimbă prin odaie cu mâinile în buzunare, stătu numai foarte desfășurat pe fotoliu, totuși nu până la prăbușire, evitând a-și expune tălpile, afară de asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]