818 matches
-
cu părul ei roșu. S-a dus acasă și-a tirat rochia a roșie pe hoit și, deodată, 50 DANIEL BĂNULESCU străduiau să ne înfășoare, treptat, în pânza de păianjen a sporovăielilor lor... - Pe al cincilea monarhist - reluă strategia învăluitoare negriciosul - l-a ouat mă-sa cu șmecherezul de-a se găsi, cu hoitul, exact în aceiași vreme, în două locuri complect diferite... Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în București, la cârciumioara de-i zice "Rateu", dar, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă, parcă teleghidată, șoapta lipicioasă a negriciosului. După ce el și deșiratul cotrobăiră după noi în boxa generatorului electric, mai cumsecade izolată fonic și, într-adevăr, vreme de două, trei minute, nu-i mai auzirăm. - Dar poate că vă pune să-i procurați bre, Bruță... Doar ca să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-asta o scobit-o 58 DANIEL BĂNULESCU un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar vrea să se căsătorească cu ei". Deșiratului, de surpriză, cât pe ce să-i cadă carcasa tabloului electric pe buba picioarelor. - Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi se balansă de trei ori către stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
54 DANIEL BĂNULESCU pe tranșee! Asta, de groaza noastră, vede ea totul în roșu și sparge pavajele!... Sparge-i-s-ar fața de către miliție!... - ...Și încasa-o-ar în bot și de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ălălalt țuică! - Corect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu toții, pe planșeul de beton, cu viteze diferite. Când ne așteptam mai puțin, l-am deslușit, apărut din direcție contrară, și pe cel de-al doilea atacator, ciugulind din grosul vedetelor Optzeciste ca dintr-un pumn de grăunțe. Am încremenit. Negriciosul își târâse botul lui, ca de escavator, pe ciment și încărcase cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând pe limba și pe buzele atacatorului. Asistam neputincioși. Scârbiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre uși. Intră si el cu ezitare și nimeri Într-o cameră luminoasă, cu un dulap plin de tot felul de obiecte necunoscute, un pat Îngust, acoperit cu ceva lucios și o masă doldora de hârtii, la care o femeie negricioasă scria de zor. Observându-l, aceasta ridică privirea peste ochelari și-l Întrebă sec: Cu dumneata ce-i aici? N-ai văzut ce scrie pe ușă? Vru să spună ceva, dar descoperi surprinderea femeii de dinaintea lui, care Îl fixa acum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
maghrebian vînjos, În uniformă Închisă la culoare, care ședea la standul de lustruit Încălțăminte. Era șoferul lui Elizabeth Shand, Mahoud, cel care, privindu-mă acru, Îmi Înregistrase numărul de la mașină În agenda sa electronică. După ce Crawford Îi Îndesă În mîna negricioasă un fișic de pesetas, lustragiul urcă Împreună cu el În Porsche. Dădură ocol pieței, cotiră pe o străduță Îngustă și opriră În fața restaurantului libanez Baalbeck, un popular loc de Întîlnire pentru arabii bogați care navigau de-a lungul coastei dinspre Marbella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cei de la masă fusese întâi cu Veterinara? Erau patru bărbați și niciunul din ei nu ar fi lăsat-o să-i scape. Poate doar antreprenorul de morți să fi pierdut șansa, dar nu era sigur. Îi ziceau Maradona, pentru că era negricios și vorbea numai despre fotbal. Tipul cu piscinele se numea Artimon și îl prescurtaseră Arti, pentru că le era la îndemână și fiindcă așa își botezase afacerea: Arti’s Pools era brand-ul pentru gropile asfaltate care împânziseră curțile. Greu nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu tutun și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud, atât de aproape de graniță, iar priveliștea orașului ars îl înfricoșa. Câmpul din Darkhuien, unde altădată fusese turnul cu flacără, arăta precum carnea vie, iar în locul cisternei de păcură vedeai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
indecisă. Ea îl întâlnise pe Ahmandin, se priviseră ochi în ochi. Pentru ea, Președintele era un Khoshtip, cu un zâmbet cuceritor. L-ar fi tuns, l-ar fi bărbierit, i-ar fi pus pălărie de culoa rea gălbenușului crud. Era negricios, l-ar fi decolorat, îmbrăcându-l într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni. Cei doi invitați aduseseră fete și toate își doriseră, din tiparele ei, măcar un fular sau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. Pe pântec i se vedeau lampasurile ceasului și lanțul cu verigi cizelate pe margini. Nevastă-sa, o femeie mărunțică și negricioasă, cu obrazul supt, se fîsticise în niște foi lungi, abia călcate, neștiind ce să spună mai întu. Fata nu se vedea, dar din odaia alăturată se simțea o răsuflare iute, de om care pândește. 22 Tot Aglaia i-a descurcat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De afară se auzeau lăutarii, toată curtea se umpluse de oameni, maică-sa o chema să-și întîmpine ginerele, și fata nu mai avu timp să se privească în oglindă. Cârciumarul i se păruse urât și bătrân. Avea o față negricioasă, și gâtul îi înțepenise în strânsoarea gulerului cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două semințe și o luă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un cuvânt. Erau hămesiți și doriți de lucru bun. Ce-au vrut le-a pus starostele 280 dinainte. De aia-i plăcuse lui Gheorghe să-l slujească. Stăpânul nu se uita la parale; când era de petrecut, petrecea... Un bărbat negricios și gras, cu părul cărunt, se urcase pe scena îngustă. Purta la gât o cravată bogată, cu picățele, strânsă sub bărbie. Negustorii din jur bătură din palme. Era Zavaidoc. Avea o voce plăcută și râdea. Începuse ușurel: Foaie verde tei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dedesubt, un ordin categoric: „Oprește aici! Așteaptă să fii chemat de soldat!“. Șoferul se întinse după pașaportul lui Maggie, coborî geamul și-l înmână gardianului. Maggie stătea cu capul lipit de scaunul din dreapta ca să-i poată vedea bine fața. Era negricios și slab, cu câteva fire răzlețe de păr pe bărbie. Nu putea să aibă mai mult de optsprezece ani. Li se făcu semn să pornească, trecând pe lângă dărâmăturile unei clădiri pe care Lee o identifică drept Hotelul City Inn. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o dată, i se aminti că, chiar dacă aveau să calmeze lucrurile și să aducă din nou taberele la masa negocierilor, pacificatorii aveau să întâmpine obstacole enorme. Maggie îi mulțumi rabinului și se urcă în mașină. În scaunul șoferului stătea un bărbat negricios, solid, în pantaloni scurți, cu antebrațe puternice, musculoase. Ridică întrebător din sprâncene. —Mă poți duce în Orașul Vechi, te rog? În câteva minute se aflau din nou pe drumul principal, repetând în sens invers călătoria din zori pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
folosești pe Mirciulică. Îți face adeseori servicii asemănătoare, dar nu te sfătuiesc. Urmele dinților lui rămân în-ti-pă-ri-te pe hârtie. O altă soluție ar fi să umezești fundul tăvii cu cești murdare și să lipești biletul. Așa fura bani jupâneasa aceea negricioasă când aveai lume la poker. Venea cu tava udă și o punea ca din întîmplare peste bancnote servind băuturile. Câștiga în fiecare seară câteva mii de lei. Ai prins șmecheria și te distrai grozav... Nu-ți recomand însă această formulă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule maior! Asta e tot ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni de zile, și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu palme uriașe, în care ținea o toporișcă. M-am speriat. Valiza era la câțiva metri și am vrut să mă scol s-o iau. M-am clătinat, îmi înghețaseră picioarele. — Nu te ții be bicioare? Da’ grozavi brieteni tre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu Asociația Materna. Urmau să viziteze Leagănul Elisabeta din strada Teilor 11, inaugurat cu vreo trei săptămâni înainte, la sfârșit de noiembrie. Agatei îi rămăsese în minte o fetiță drăgălașă care semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce mica ei Maria făcea să surâdă parcă toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răspunse bătrânul, incepand să-și strângă instrumentele într-un coșuleț din lemn de palmier. Pielea e puternică, dar vreau să văd dacă se cicatrizează bine sau dacă se infectează. Întoarce-te peste cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decît vinul! Pe drept ești iubit. 5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, și cum sunt covoarele lui Solomon. 6. Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci ma ars soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o. 7. Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
au apărut nori negri și grei, ca niște bivoli uricioși, care păreau gata să slobotească din bîrdihanele lor un adevărat potop. Noaptea și-a intrat în drepturi și sătenii s-au închis în case, așteptînd slobozirea puhoaielor cerești. Un băietan negricios la față și negru la suflet tremura de emoție și frică. Venise seara potrivită pentru a fura Icoana Făcătoare de Minuni. Se spunea că francezii ar fi plătit cîteva milioane (naiba știe de ce!), nemții ar mai fi adăugat ceva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]