809 matches
-
în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acelui ceva, deoarece admite clar, încă de la început, neputința depășirii condiției în care se găsește lucrul acela la acel moment. - Ia așteaptă!, îl întrerupse brusc. Vorbele acestea nu înseamnă, oare, doar o condamnare limpede și definitivă la mediocritate?, întrebă ea nelămurită. - Întocmai asta înseamnă, însă un om mediocru, atunci când este înconjurat de alți nenumărați oameni mici, el se vede, de departe, cel mai mare peste ei, tot așa cum un om mare nu este mare, decât atunci când este înconjurat de mediocrități. Numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic i-a adus, în trecut, mâhnirea și ce înger minunat îi poate readuce, în viitor, speranța... Se simțea cu totul nehotărâtă și nelămurită, și așa și era, fără îndoială. Nu știa deloc ce vrea, de fapt, iar, la o privire mai atentă, se poate constata ușor că așa fusese toată viața ei: o nestatornică în suflet. Poate că acesta este și motivul pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să fii tras la răspundere?“ — Dac-ai da o raită În jurul iazului, poate că l-ai găsi, zise Digby. — Mulțumesc, spuse Johns, apoi strigă: Poole! Poole! — Vin acuși! Îi răspunse un glas. Digby se simți deodată copleșit de o neliniște nelămurită, ca și cum cineva i-ar fi șoptit la ureche „Ferește-te!“, dar mult prea Încet astfel Încît nu putea fi sigur că Înțelesese bine. Pe poarta „Pavilionului special“ ieși un individ Îmbrăcat Într-un halat alb, aidoma celui purtat de Johns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol se adăuga și o teamă nelămurită - ca și cum ar fi stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă doctorul Forester, Încă nu ți-am spus totul. După ce vei afla adevărul, vei putea să alegi Între metoda lui Conway și metoda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înfrigurată prin poșetă, de unde a scos telefonul, iar apoi a murmurat: „N-am semnal“. Nimic făcut de mâna omului nu părea să mai meargă cum trebuia, doar oamenii rămăseseră funcționali, Într-un mod caracteristic angrenajelor de tot felul. O teamă nelămurită luase locul tuturor stărilor și sentimentelor, transmițându-se de la grup la grup, ca un zvon sau ca o răceală, astfel Încât, ca și cum ar fi existat o lungime de undă unică prin care acea omenire putea fi teleghidată, toți se Îndreptau - cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știm ceea ce știm, sîntem ceea ce sîntem. Dar ce sîntem? SÎntem niște oameni goi, sîntem niște americani rătăciți. Cerurile nesfîrșite și pustii se boltesc deasupra noastră, zece mii de oameni pășesc prin sîngele nostru. De unde vin toate - sentimentul necunoscutului, recunoașterea imediată, frînturile nelămurite de amintiri bîntuite de visuri? De unde vin toate - foamea permanentă și dorul sfîșietor? Și muzica sumbră și solemnă, serafică, magică răsunînd În pădure? Cum se face că băiatul acesta, care este american, și-a recunoscut țara necunoscută din clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și noi, noaptea, pe drumuri pustii, În bătaia vînturilor sălbatice? Oare n-au strigat și ei, ca și noi, de bucurie sau de fericire, atunci cînd În acel strigăt unic, fără cuvinte, Își găseau expresia deplină foamea, speranța puternică și nelămurită? Oare nu s-au plimbat și ei Încet, ca și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poate fi o propoziție! Ea descrie de fapt o perioadă anume de timp. Șase ore dintr-o zi din luna august sau septembrie 1944. Șase ore În care cel care rostește acum această propoziție s-a vindecat (cum?) de frica nelămurită ce-l stăpânise cu siguranță la ora opt dimineața În acea zi. Șase ore În care el a făcut unele mișcări de corp neînvățate sau Învățate la instrucția de front, a văzut murind lângă el sau mai Încolo oameni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel Încât să participe la toate evenimentele satului pentru a-l cunoaște cât mai bine, un priveghi era un bun prilej de studiu al mentalităților și obiceiurilor, dar nu avu curajul să-l Însoțească pe bătrân. Un fel de frică nelămurită a stăpânea; de ce se Întâmplase să ajungă În satul În care urma să fie Învățătoare, cel puțin câțiva ani, o dată cu moartea cuiva? — Vă era rudă? - Îl mai Întrebă ea pe bătrân. — Nu - zise acesta - eu nu mai am rude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri, cât unei spaime nelămurite. El nu este, și poate că nu va fi niciodată, un narator omniscient. Este și va fi mai degrabă uimit, Înspăimântat și În același timp Îmbărbătat de ceea ce Îi este dat să povestească. Poate filmul să povestească În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de nisip pe care nu creșteau decât tufe rare de alfa. Amurgurile vin repede în deșert și m-am temut să nu mă prindă noaptea înainte de a mă întoarce. M-am oprit și m-am uitat, îndelung, într-o stare nelămurită, în care se amestecau fascinația și panica, închipuindu-mi cămile cu poveri în spate și beduini cu fața acoperită sub lumina care, seara, devine violetă. Cu toate acestea, cred că nimic nu m-a fascinat mai mult ca soarele toxic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aceasta să-mi fie de folos. M-a făcut doar să-mi dau seama că-mi lipseau calități importante pentru a fi un adevărat bărbat, potrivit normelor din Lisa, și să mă simt rău construit. Exista în mine o tristețe nelămurită pe care mă rușinam s-o dezvălui, iar când doream să mă joc cu alți copii exageram pentru a fi la înălțime. Ulterior, experiența de elev nimerit printre colegi ai căror părinți făceau parte din înalta societate m-a aruncat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
descumpănit din nou. Mi-a zis: Cred că ar fi mai bine să nu afli adevărul, Luca. Presimt că el ne va despărți până la urmă". Avea o privire tristă și mi-am dat seama că se petrecea în ea ceva nelămurit. Oprindu-se, apoi, mi-a pus o întrebare care m-a lăsat fără glas: "Ești psihiatru, poți să mă lămurești cât este vis și cât este realitate în ce trăim noi?" Am bâiguit ceva confuz, iar ea a râs, ironică
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-a dereglat. Din inerție, bărbații se strâng și acum prin taverne, dar abia se ating de vinul din pahare. Acasă, femeile nu-i mai bombăne. Au încetat și întrunirile "sectei" găzduite de Nelly. Seara, străzile sunt goale. O teamă nelămurită stăpânește orașul chiar după ce pescărușii se culcă în rododendroni. Au dispărut vânzătorii ambulanți, cerșetorii, vagabonzii, ghicitoarele care le dezvăluiau clienților viitorul, iar oamenii de ordine umblă, doi câte doi, înarmați și pregătiți să se folosească de arme dacă e cazul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
șeful secției auto, Rebegila Mitică, insista, făcea presiuni e drept, discrete, de câte ori venea pe la Laur prin birou. Deseori lansa apropouri voalate și în final nu avea cum să scape de această onoare! Ar fi intrat în colimatorul cine știe cui, o teamă nelămurită îl străbătea, un organism nesănătos, care-l prevenea.. ai grijă! ai familie și nu găsea pe cineva de încredere care să-l sfătuiască! Rebegilă, vechi șantierist, trecut prin ciur și prin dârmon, inspira încredere, lucrase la Porțile de Fier și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
femeie bine făcută, deosebit de energică, dar calmă cu fața totuși colțuroasă, însă clar conturată, având fruntea boltită și ochii rotunzi. Dacă-i priveai părul blond, tuns scurt, dar bogat și sprâncenele dese, îngrijit periate, constituia numai prin ele o atracție nelămurită... pe scurt o femeie remarcabilă, conștientă de frumusețea ei evidentă și sigură pe ce făcea. Își terminase ședința de terapie intensivă cu pacientul.. obosită nu îi venea să mai plece. Orele de serviciu trecuseră de mult. Se așeză la marginea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
distinge clar cine se află în fața ei, puteam fi oricare! Iar îl cuprinse disperarea pe care și-o ascunse plecând la baie. Ea îl urmă îndeaproape nevrând să îl lase singur; îl spălă cu grijă și se pregătiseră de culcare. Nelămurit lui îi veni iarăși poftă de ea, însă ei, îi era somn și numai îl amână răsfățându-l cu promisiuni, - Mi-ajunge dragule.... Sunt extenuată.. mâine dimineață! Cedă bucuros... și repetă confuz, - Ce are muierea asta deosebit de mă ispitește ? Se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la femeie, îi mângâie sânii cu privirea... trăsăturile dulci, delicate și formele atrăgătoare îl hotărâră deodată! Profesoara îi privi ochii tăioși prin oglindă și intui cu repulsie și groază tot ce gândea nelămurit de când s-a urcat în mașină; ușile din spate se deschideau numai de la șofer, deci nu putea să sară din mers! Și mânerele macaralelor pentru geamuri erau scoase! Totul era împotriva ei! Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care-i arunca din cînd În cînd cîte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrînd Într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie, o nerăbdare nelămurită stăpînea pe fiecare, căuta să-și liniștească soțul a cărui tristețe era ușor de observat, fără a-i cunoaște Însă adîncimea, nu o putea măcar intui, deși se Împlineau aproape treizeci de ani de cînd erau Împreună. - Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - În prezența mea și-a fiicei - i se supuse cu stăruința unor Întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfîrși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă, că nimic din neliniștile ei nu se confirmau. - Cum? Sănătoasă? Întrebă zîmbind, mimînd contrarietatea. - Da doamnă, perfect sănătoasă. RÎserăm bucuroși, și la plecare, doctorul Îi promise că-i stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
altă viată, adică mult Înainte de a mă naște din nou, dar el, greu de cap, nu pricepea nimic, mă enerva: Cum se poate să nu Înțelegi, Îi spusei, un lucru atît de simplu, de firesc?, Însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se Înveseli, nu știu ce gîndea că ne Îmbrățișă pe amîndoi și după cîteva clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
veneam eu, se liniștea puțin), iar noaptea o petreceam cu Maitreyi, care mi se dădea nebună, înspăimîntată de tot ce se petrecea în jurul nostru, dorindu-mă tot mai sincer și mai însetată. Mă deșteptam diminețile cu o oboseală cumplită și nelămurită teamă. D-l Sen își amâna mereu operația la ochi, și medicii îi recomandaseră liniște deplină, iar tot ce se întîmpla în casă și tot ceea ce putea izbucni din ceas în ceas îi primejduia vederea. De aceea mă temeam să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de tip capitalist<footnote Coordonator: Dan Berindei, op.cit., vol. VII, tom I, p.136-137, Gheorghe Platon, Geneza..., p.115-117. footnote>. În privința creșterii demografice din teritoriul cercetat, după dispariția satelor Cârstești, Călugăreni și Plopi, în secolul al XVII-lea, în condiții nelămurite încă, populația satelor Belcești, Ulmi și Poleni a cunoscut mari fluctuații în cursul secolului al XVIII-lea, cauzată îndeosebi de fiscalitatea practicată de regimul fanariot, precum și de abuzurile administrației de stat. Pentru a releva acest aspect este suficient să menționăm
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
până aproape de biroul ei, cu capul plecat suficient ca să mă pot zgâi la pantofii negri Jimmy Choo cu barete pe gleznă și toc de zece centimetri pe care Jeffy mi‑i dăduse arborând un aer de superioritate. — Manhattan? A părut nelămurită și ofuscată În același timp. A zis cineva ceva de Manhattan? Era rândul meu să fiu confuză. — Ahn‑dre‑ah, ți‑am spus de cel puțin cinci ori că articolul era despre un restaurant nou din Washington. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]