8,065 matches
-
care le arătă că e salvat făcând, fără nici o plăcere, un gest oarecare. Încă de la primul bilețel orice gest de bucurie era exclus: n-avea nimeni voie să-și râdă de cel condamnat, arătând că a scăpat de grijă. O neliniște surdă - care nu putea fi încă definită ca teamă - puse din nou stăpânire pe Chavel. O simțea ca pe o încătușare. Când cel de-al șaselea om trase un bilețel alb, Chavel căscă, iar când trase cel de al zecelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel înainte să sune clopoțelul. —Du-te și deschide până nu vine mama, spuse fata. Pe Charlot îl cuprinse acea neliniște pe care o încearcă orice om când sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora dintr-o istorie îndelungată și o experiență bogată acumulată în timp: crime vechi de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Străluceau toți în memoria lui ca niște giuvaiere: avea sentimentul că unul sau altul dintre acești oameni mari putea fi amanetat, la nevoie, pentru un câștig imediat. Și totuși în aceeași dimineață, mai devreme, în St Jean, îl cuprinsese o neliniște trecătoare când văzuse pe zidul de lângă secția de poliție un afiș cu o listă cu nume de colaboraționiști aflați în libertate (printre care și al său) și un altul care se referea la moartea unui om într-un sat cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe care o simți pentru orice ființă omenească aflată în necaz. — Acum nu mai ai nici un motiv să te temi. Du-te imediat, o îndemnă el pierzându-și un pic răbdarea, ca un copil. Te simți bine? întrebă ea cu neliniște în glas. Da, da! De îndată ce ea ieși, el se apucă de scris. Își dorea să ducă totul la bun sfârșit, iar instinctul lui de avocat îl îndemna să lase lucrurile cât se poate de clare. Ar fi vrut să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vanitatea. I-ați văzut în plină desfășurare, cum tratau candidați și mari oameni politici ca pe servitorii lor. Pocnește Patriciu din deget? Hop, și Năstase la ușa lui. Ridică omul de afaceri o sprânceană? Meleșcanu răspunde prezent. Are Vântu vreo neliniște? Sună și candidatul apare cât ai bate din palme. Zboară în Deltă sau la centrul de înfrumusețare Vântu, Beauty & SPA din strada Paris. Ce i-a scos la lumină din tenebrele României politico financiare? De ce n-au rămas ascunși, la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
opțiune personală greu de judecat în categorii de bine și rău, în lipsa detaliilor despre destinul, viața și intimitatea fiecăruia. Ei știu mai bine de ce au făcut-o, dacă merită sau nu. Cu toții și-au găsit argumente să-și risipească orice neliniște interioară: până la urmă, toți politicienii sunt la fel, nu merită să rămâi erou sărac până la sfârșitul vieții în numele unor principii pe care nimeni din jurul tău nu le respectă. În afara prosperității personale, e ridicol să lupți aiurea într-o Românie fără
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
poveste obișnuită" după scrieri de Mihai Eminescu; Năzdrăvăniile lui Prepeleac, "basm dramatic" după povestea lui Dănilă Prepeleac de Ion Creangă), participă la o sărbătoare a limbii, fie în registru comic, fie într-o formulă în care încap surâsuri, dar și neliniști și nostalgii (ca în Balada amintirii, scenariu după versuri de G. Topîrceanu). Cât despre cele sfinte, ruralii se mai smeresc ei într-o doară, că așa au apucat, dar nu rareori și nu fără motiv își râd în barbă (Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noastră. Mult mai frumos era dacă veneai și astăzi la aceeași oră. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Spre ora patru mă vor cuprinde un freamăt și o neliniște. Voi descoperi cât prețuiește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu n-am să știu niciodată la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri. MICUL PRINȚ: Ce-i acela rit? VULPEA: E și el ceva cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Clisu Restul... e tăcere ROMAN EDITURA JUNIMEA Iași 2005 Soției și fiicelor mele, Corina și Nausicaa PARTEA ÎNTÂI 1 S e potrivise ca în anul în care Simona termina liceul, tatăl ei, Costache, să iasă la pensie. O stare de neliniște, privind situația financiară, plutea deasupra casei familiei Deleanu, întocmai unei păsări care nu-și găsea cuibul. Maria, mama Simonei, nu avusese niciodată serviciu, deși absolvise un liceu și ar fi putut ocupa un post de secretară sau funcționară la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
noțiuni. Ea căuta cu febrilitate căi pentru a le facilita înțelegerea. Câteva colege, văzând-o însingurată, căutară să o apropie, dar relația cu unele dintre ele fu de suprafață și de scurtă durată. Nu putea să-și declame față de oricine neliniștile sale care nu erau puține și poate nici n-ar fi găsit înțelegerea căutată. Așa că se închidea în ea, lucrând cu asiduitate toate planurile zămislite de mintea și sufletul ei în timpul, când se afla dincolo de granițele școlii. La clasă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
al unei minți bolnave. Comparația cu floarea o făcuse probabil gândindu-se la ea însăși, dar după chibzuința Doinei, i se părea mai potrivită asemănarea cu un ciulin. Avea încredere în Teo. Nimic însă nu e imposibil sub cerul imprevizibilului. Neliniștile ei sporiră când reflectă, referindu-se la puterea firului de iarbă care, deși pare atât de firav, străpunge chiar și asfaltul. Era un fenomen verificat în practica de zi cu zi. Doina avea suficiente exemple în acest sens. PARTEA A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
riscul de a vă contrazice, am certitudinea că fiecare limbă are o oarecare muzicalitate... Dar nu e specialitatea mea, așa că..., și doctorul abdică abil de la poziția abordată. Așa o fi, dar să revin. Ați intuit bine că sunt măcinată de neliniști. Morile mele merg în gol și nimeni nu știe câtă energie mă costă funcționarea lor, metaforiză ea. Doctorul găsi că e timpul să părăsească rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se îndreaptă spre ușă, mama ei voi s-o urmeze. Se trezi cu o mână hotărâtă pe umăr. Soțul ei o opri. Las-o! Ea și-a ales această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un fapt banal, zicând în sinea ei: ,,La grădiniță un copil poate învăța și multe prostii!" Deși tratase cu o oarecare ușurință discuția cu Răducu, câteva zile în șir Simona nu se putu elibera de cuvintele acelea purtătoare de spinii neliniștilor ei: ,,Poate o mămică să găsească un copil în flori?" Răducu nu mai aduse pe tapet probleme de acest gen. Avea acum o nouă pasiune, fotbalul și era foarte ocupat! Dar în sufletul Simonei se răsucea tot mai mult, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai întunecat de cum venise. Nu știa ce să creadă. * În acest timp, Doina, găzduită de verișoara ei Natalia, la doar două case de locuința ei, avea sub observație orice mișcare din preajmă. Descifră din întreaga comportare a lui Teo o neliniște exprimată în gesturi, în crispări, în izbirea dușmănoasă a portbagajului mașinii... Era răvășit. ,,Oare unde fusese o zi întreagă, în duminica aceea? E posibil s-o fi petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți ca un vârf de lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce să creadă. Nu avea un tren potrivit decât a doua zi, pe la unsprezece. Porni la drum cu Răducu de mână, toată un ghem de neliniști. Drumul spre casa părintească fu plin de întrebări: S-a îmbunat tata? O fi bolnav? Vrea să-i comunice ceva foarte important?" Întrebările treceau dincolo de geamul compartimentului de tren, se loveau de dealurile din cale și se întorceau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scurtă de limpezire, o întrebă pe Margo: Băiețelul meu a murit, nu-i așa? Da, Mona, așa e... Un timp se așternu tăcerea. Apoi, intră în transă. Se putea intui din fizionomia ei, din mișcarea brațelor, din mișcările capului, din neliniștile care o bântuiau că Simona retrăia coșmarul prin care trecuse. Era de bănuit că prin fața ei se derula, secvență cu secvență, scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să i se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut altceva, decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște și de nemulțumire față de mine însumi, pentru că, toată viața mea, m-am condus după cele mai înalte și mai solide principii de etică, și eram conștient că acum tocmai eram pe cale să încalc voit regulile acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
banale, serbede și care nu se schimba niciodată era insuportabil și cu totul respingător, căci el era o fire libertină, nestatornică și iscoditoare, fire ce și-o vedea cum, pe zi ce trecea, îi amorțește și nu mai răspunde la neliniștea tinerească a sufletului său. Pentru majoritatea lumii, dar, mai cu seamă, pentru el, diversitatea în muncă însemna întotdeauna o plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese la stupoare. Nu mă cunoștea, nu Înțelegea de ce fac toate acele lucruri... Devenisem suspectă. Am intuit neliniștea lui și am Încercat să-l liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări... am hotârât să petrecem sărbătorile Împreună. Nu mă așteptam să am parte de un Crăciun atât de minunat! Toul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sunt prezentați cei 73 de poeți cuprinși În paginile antologiei. „Artă sfâșiată...” ( gânduri...) Prin intermediul poeziei am reușit să cunosc poeți din toate colțurile țării, dar și din diaspora. Scrierea lor a necesitat “sfâșiere”, nopți albe, peregrinare prin labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca un rug În nopțile smolite . Volumul s-a bucurat de o recenzie deosebită care a necesitat o muncă sisifică recenzie realizată de distinsa poetă și pictoriță Cella Negoiescu ( cunoscută
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]