2,868 matches
-
apasă un buton de pe o telecomandă și apare o hartă holografică a Statelor Unite, lungă de trei metri și lată de doi. Ce vezi, Wakefield? — O hartă a Statelor Unite? — Da, așa e. Patria Natală Americană. Wakefield se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună cu „patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe al său, iar acum are rău de mare și e trist. Nu tu ai probleme cu capul, este un defect al Universului, spune Ivan, luîndu-i peste picior greața. Ia să vedem, ce ai făcut ca să meriți asta? Seduci bogătași neliniștiți și Îi determini să-și ducă neliniștile În insule tropicale și orașe exotice, crescînd costul imobiliarelor și valoarea afacerii mele, iar eu Îți mulțumesc pentru asta! Ești un soi de proxenet, adaugă, mai comandîndu-și o vodcă În contul lui Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-ai renunțat la ideea de a pregăti cina? a zis ea părând pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu, mamă! i-am răspuns. De ce ești supărată? Mi-aș dori să nu faci chestia asta, mi-a răspuns ea neliniștită. O să le dai idei, înțelegi? După asta, o să aibă pretenția să li se gătească cina în fiecare seară. Și de la cine vor avea pretenția asta? Nu de la tine. Asta e sigur. Pentru că tu îți vei lua zborul de aici, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
storcător adevărat. Ce bine mi-ar fi prins acum. N-ai chiar nimic cu care să toc? am întrebat-o pe mama exasperată. —Păi, mi-a răspuns ea dubitativ, ce zici de asta? Ți-ar folosi? mi-a spus ea neliniștită oferindu-mi un feliator de ouă, care era în cutie. —Mulțam, mami, dar nu e bun, am oftat eu. Cu ce-o să tai busuiocul? În trecut, am descoperit că unul dintre obiectele astea funcționează destul de bine, a zis ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a adus frumușel înapoi la întrebarea: cum puteam să mă simt atrasă de o persoană pe care n-o cunoșteam decât de câteva zile când eu încă îl iubeam pe James? Of, fir-ar al naibii, m-am gândit neliniștită. Trebuia să-mi golesc creierul de toate gândurile alea îngrijorătoare. Mi-era imposibil să le fac față în secunda aia. Eram pe cale să mă întâlnesc cu bărbatul de care eram atrasă, așa că trebuia să-mi fac griji legate de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
da, Claire, da, Claire și copilul... ăăăă... Catherine, a zis el citind din notițele de pe birou. Intră și ia loc. După câteva clipe, a ridicat ochii spre scaunul din fața lui și cum eu nu eram acolo, privirea i-a fugit neliniștită prin cameră, întrebându-se unde dispărusem. Eu pusesem portbebeul lui Kate pe podea și trecusem pe patul de consultație, scoțându-mi chiloții și punându-mi singură picioarele în suporturile ginecologice cu o viteză care l-a lăsat pe doctor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestia asta. Nu-mi vine să cred! Pur și simplu nu-mi vine să cred! Ce idiot! Dar să-l lăsăm pe James. Pe mine mă îngrijora Kate. Nu crezi că s-a ars, nu? am întrebat-o pe Anna neliniștită. Poate ar fi trebuit să folosesc o loțiune cu un factor de protecție mai mare? — Poate, a zis Anna dubitativ. Dar nu cred că există vreo loțiune cu factor de protecție mai mare. Era adevărat. O tencuisem pe Kate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și Gina avuseseră dreptate. Deci e adevărat, spuse Geta adresându-se Simonei și măsurându-i cu ochii măriți de curiozitate circonferința trupului, ai făcut-o! Ei da, am făcut-o, și pentru a nu mai pluti ambiguitatea în multe suflete neliniștite, setoase de picanterii, voi declara public, cu glas tare, în plină cancelarie, că sunt gravidă! Dacă vor fi curioși, le voi spune și în ce stadiu mă aflu... N-am de ce să mă rușinez, e viața mea, fac ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o arătase la sosirea ei se topiseră. Era un semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
maternității, rămase surprins. După privirea cu care îl săgetă, Teo avu pentru o clipă impresia că i-a apărut în față o panteră gata să-l sfâșie. Starea ei de surescitare putea fi deslușită cu claritate din mobilitatea ochilor, mișcarea neliniștită a brațelor și din folosirea fără nici o coherență a unor cuvinte înnegrite de tulburări necontrolate. Întreaga ei ființă purta amprenta gândului netăinuit cu care venise, concretizat într-un singur cuvânt: ultimatum! Răsărise în calea lui cu intenții belicoase: Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stradă, incitate de interese ale unor anumite grupări politice. Seara m-am culcat ceva mai devreme, ca să mă pot odihni corespunzător. M-am gândit și la următorul fapt: dacă aș fi participat la adunarea de la Priponești, aș fi fost mai neliniștit și poate riscam ca întâlnirea cu d-na Pândaru să nu se desfășoare în condiții tocmai optime. Deci, și aici și de data aceasta faptele s-au petrecut de parcă anume Cineva le-ar fi potrivit cât mai bine... Încă de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în discuții la nivel ridicat. Tot aranjamentul și ambianța generală ne-au transformat în oameni mulțumiți de condițiile în care ne ducem existența, ne-au dat încrederea zilei de mâine, deși sunt încă multe semne de întrebare într-o lume neliniștită care se agită încă mereu. După 3 ore și jumătate de petrecere în familie a Revelionului, sunt condus acasă până la intrarea de la bucătărie de către fina Doina, ca să se asigure că am ajuns cu bine la mine acasă. În acest fel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a) sunt stânjenită la culme și b) îmi pare foarte rău. Ca întotdeauna, îi mulțumesc pentru tot dragului meu Tony. Mai presus și nemăsurat. Prologtc "Prolog" Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât mai mult când mi-am văzut numele și adresa... O femeie rațională nu ar deschide așa ceva. O femeie rațională ar arunca plicul la coș și ar ieși pe ușă. Dar, cu excepția unei scurte perioade între 29 și 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă culc. În loc de asta, s-a întins pe una din nenumăratele canapele. — Tipul m-a văzut în tufiș când îi făceam poze. Mama și-a dus mâna la gură, așa cum fac de obicei oamenii la televizor când vor să pară neliniștiți. Nici o grijă, a zis Helen. Am stat puțin de vorbă. Mi-a cerut numărul de telefon. Un nătărău, a adăugat cu un dispreț ucigător. Ăsta-i șpilul cu Helen: e foarte frumoasă. Bărbații, chiar și cei pe care îi urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Eu: Situația n-arată prea bine în ceea ce te privește, dar sunt banii tăi. Putem încerca s-o găsim. Dă-i toate datele femeii în vârstă de acolo. — Trebuie să pari plictisită, i-a spus Helen mamei. Dar mama părea neliniștită. Observase că nu avea nici o replică. —Motor! a strigat Helen. Am intrat greoi, și Helen a spus: —Cu ce vă pot ajuta? M-am uitat la pagină. —Caut o femeie. Helen a spus: —Asta nu e casă de toleranță. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
des era Aidan. Non-exclusiv, desigur. Mă întreba întotdeauna de toată lumea - de slujba lui Jacqui, de exercițiile de chitară electrică ale lui Shake etc. - pentru că, deși nu-i întâlnise niciodată, știa atât de multe despre ei. —E ca în Tânăr și neliniștit, sau așa ceva, spunea. Nu ne-am aventurat niciodată pe teritoriul lucrurilor serioase. Aveam întrebări - cum ar fi de ce nu mă sunase prima dată când îi dădusem cartea mea de vizită sau de ce spusese că mă dorise, dar nu credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de baie de pe marginea unui raft din apartamentul altcuiva. Nu era nici un mister aici. M-am dus să iau o perie să curăț cioburile, dar în bucătărioară m-a întâmpinat un alt miros, ceva dulce, insidios și apăsător. Am inspirat neliniștită. Era un soi de flori proaspăt culese. Îmi era cunoscut mirosul, doar că nu puteam să... și apoi mi-am dat seama. Erau crini, un parfum pe care îl detest - greu și putred, ca moartea. M-am uitat în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreo jumătate de oră, m-a cuprins o panică bizară: deodată nu mai puteam să fiu în aceeași cameră cu acești oameni. Cred că o să plec acum, am zis, încercând să îmi maschez disperarea. Luke și Rachel m-au privit neliniștiți. — Cobor și te conduc la un taxi, a zis Rachel. Nu, nu ești îmbrăcată, mă duc eu, a zis Luke. Nu, vă rog, mă descurc. Am privit cu jind înspre ușă. Dacă nu ieșeam în curând, aveam să explodez. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când pui bulbi în pământ în septembrie și florile ies după câteva luni bune, în primăvara următoare. Oamenii se înghesuiau să-și găsească loc lângă perete, încercând să se facă nevăzuți; frica plutea în aer. Până și eu mă simțeam neliniștită, ceea ce era o surpriză. După ce se întâmplase, aș fi crezut că o săpuneală în public avea să mă lase rece. Dar, de bună seamă, era un reflex condiționat; faptul că mă aflam în această cameră într-o dimineață de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cred sincer că... Bărbații în negru plecau. În timp ce treceau pe lângă masa noastră, unul dintre ei a dat cu ochii de Rachel și a mai privit-o surprins. Avea o față suptă, tenul brăzdat de cicatrice vechi de la acnee, ochi căprui neliniștiți și păr lung, negru. N-ar fi făcut notă discordantă între cei de la Red Hot Chili Peppers. —Hei! a zis. Ne-am mai văzut? La întâlnirile de la St. Mark’s Place? Rachel, nu-i așa? Eu sunt Angelo. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
năucă, dintre somn și realitate, în care încercam zadarnic să mă agăț de realitate. De normalitate. —Di cum ai ÎNTRAT în crâșmă! Mi-am dat ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A TREPTUL un barrrosan! —O, Doamne, iar începe. Neliniștită, Rachel și-a ridicat privirea spre tavan. Nu știu cum reziști, eu una nu pot. Am dat din umeri. Mie chiar îmi plăcea. Îmi ținea de urât fără a trebui să-l văd la față. Îmi tot bătea la ușă, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zis: —La dracu’, am lucruri mai importante de făcut decât să conving niște imbecili să îmi cumpere produsele. Am o cifră de afaceri anuală de treizeci și patru de milioane de dolari. M-am temut de o reacție negativă din partea clienților. Neliniștită, m-am uitat după George, dar plecase să pupe în fund orice nătărău semifaimos care îi ieșea în cale. Desigur că Lauryn dispăruse și ea. —Vreau înghețată, a zis Candace, bosumflată. —Eh... bine. Mă duc să-ți iau. Teenie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aidan de pe birou, mi-am pus-o în geantă și mi-am luat la revedere de la Teenie și Brooke. Capitolul 48tc "Capitolul 48" Aveam senzația că e noaptea dinaintea celei mai importante zile din viața mea. Eram nerăbdătoare, dar și neliniștită. Aidan, dacă nu răspunzi? Ce mă fac? Încotro s-o iau apoi? Când a sunat telefonul am tresărit. Era Kevin; am lăsat să răspundă robotul. —Anna, a zis, trebuie să vorbim, e foarte, foarte urgent. Sună-mă. Mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spus să plec. Dar era prea târziu. O descuiam și acolo, în cutia poștală, mă aștepta o scrisoare, care îmi era adresată. Ca o bombă miniaturizată. Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât mai mult când mi-am văzut numele și adresa: fuseseră scrise îngrijit - de mână. Cine mai trimite mesaje scrise de mână în zilele noastre? O femeie rațională nu ar deschide așa ceva. O femeie rațională l-ar arunca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
umeri. A fost ceva aici, pe vremuri, dar acum nu mai știe nimeni nimic... Ești demult aici? Nu neapărat, a zâmbit ea și și-a scos ochelarii, privindu-mă direct. Soarele se reflecta în ochii ei ca într-o mare neliniștită, plină de mister dar și de căldură, aproape nostalgică. Am venit cu o corabie, mi-a povestit ea în continuare, m-a adus curentul în zona asta și am rămas pe-aici. Dar nu știu ce poartă e. Am avut o hartă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]