1,112 matches
-
de iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu, din care poate avea totul. Și amândouă sunt temelia credinței. Iar pe măsura lor se învrednicește cel ce le are și de făgăduința vieții nemăsurate de la Dumnezeu. Omul acela se mișcă între puținătatea sa nemăsurată de făptură adusă din nimic la existență și între nemăsurarea vieții dumnezeiești, de la care are și așteaptă totul într-o sporire infinită și veșnică. (n.s. 32, p. 470) footnote>” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Troia va fi cucerită de Odiseu, printr-o stratagemă. În această lumină sinistră, Iliada apare ca un poem tragic și totodată ironic: atâția ani zadarnici și atâta sânge vărsat. Considerată însă ca o Ahileidă, ea este altceva, poemul unor pasiuni nemăsurate și fatale, și aceasta este ceea ce aș vrea să arăt aici în oarecare amănunt. Iliada - încă Aristotel a văzut asta, în Poetica - este o operă în care desfășurarea epică se convertește, prin structură și tensiune internă, în poem tragic. Voi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
s-ar fi căzut să-l uite nici măcar o clipă și totuși era gata să-l uite de atâta avânt: că leșul lui Patrocles zăcea încă neîngropat. Și atunci se întoarce în tabără târându-l pe Hector după carul lui. Nemăsurată era puterea de mânie a acestui om. Iar mânia îl făcea să sufere în adânc și îndelung, ca de o rană. Și îl determina să facă lucruri excesive și pustiitoare și, de la o intensitate în sus a durerii, să fie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îi spune, cum am arătat în altă parte, că e un om fără milă, că nu este fiul bunilor părinți, că s-a născut din crâncene valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este singular în amândouă privințele: pe de o parte, are cu totul altă mentalitate decât toți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
printr-o bruscă hotărâre, de a nu mai plânge, de a se dezmetici, trecând mai departe, dincolo de mânie și durere. Și, când vine ceasul, chiar spune acest lucru. Și trebuie să înțelegem că puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât moartea, pentru ca lumea să-și poată 147 vedea de rosturile ei. Cumva știa asta și a ales să moară tânăr în numele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tragic numai pentru că moare prea devreme, așa cum au murit și Patrocles, și Hector, și atâția alții acolo, pe câmpia aceea. Tristețea care se înalță din destinul său este de altă natură și ține de esența lui: în el murea o nemăsurată putere în adversitate și în iubire. Și totodată frumusețea lui, care este o expresie privilegiată a Puterii din lume, și visele lui, care erau prelungirea în himeră a ceea ce nu i-a fost dat. Este un destin neîmplinit, de aici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Troia va fi cucerită de Odiseu, printr-o stratagemă. În această lumină sinistră, Iliada apare ca un poem tragic și totodată ironic: atâția ani zadarnici și atâta sânge vărsat. Considerată însă ca o Ahileidă, ea este altceva, poemul unor pasiuni nemăsurate și fatale, și aceasta este ceea ce aș vrea să arăt aici în oarecare amănunt. Iliada - încă Aristotel a văzut asta, în Poetica - este o operă în care desfășurarea epică se convertește, prin structură și tensiune internă, în poem tragic. Voi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
s-ar fi căzut să-l uite nici măcar o clipă și totuși era gata să-l uite de atâta avânt: că leșul lui Patrocles zăcea încă neîngropat. Și atunci se întoarce în tabără târându-l pe Hector după carul lui. Nemăsurată era puterea de mânie a acestui om. Iar mânia îl făcea să sufere în adânc și îndelung, ca de o rană. Și îl determina să facă lucruri excesive și pustiitoare și, de la o intensitate în sus a durerii, să fie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îi spune, cum am arătat în altă parte, că e un om fără milă, că nu este fiul bunilor părinți, că s-a născut din crâncene valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este singular în amândouă privințele: pe de o parte, are cu totul altă mentalitate decât toți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
printr-o bruscă hotărâre, de a nu mai plânge, de a se dezmetici, trecând mai departe, dincolo de mânie și durere. Și, când vine ceasul, chiar spune acest lucru. Și trebuie să înțelegem că puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât moartea, pentru ca lumea să-și poată vedea de rosturile ei. Cumva știa asta și a ales să moară tânăr în numele unei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tragic numai pentru că moare prea devreme, așa cum au murit și Patrocles, și Hector, și atâția alții acolo, pe câmpia aceea. Tristețea care se înalță din destinul său este de altă natură și ține de esența lui: în el murea o nemăsurată putere în adversitate și în iubire. Și totodată frumusețea lui, care este o expresie privilegiată a Puterii din lume, și visele lui, care erau prelungirea în himeră a ceea ce nu i-a fost dat. Este un destin neîmplinit, de aici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la Academia Franceză. "Cel mai dificil gen de comic, îi spune el, este acela spre care geniul dumneavoastră v-a îndreptat, cel care nu este comic decât pentru rațiune, care nu caută nicidecum să stârnească în mod josnic un râs nemăsurat într-o mulțime necioplită, ci care înalță această mulțime aproape fără voia ei la starea de a râde fin și cu spirit." Nivelle de la Chaussée (1691-1754) creează, din 1735, "comedia lacrimogenă" ("la comédie larmoyante") cu Prejudecata la modă (Le Préjugé
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prezentul continuu al mitului, e întruchiparea conștiinței civice total separate de cea politică, a voinței Americii de a schimba lumea conform dezideratelor ei, dar fără traducere în fapt (Umberto Eco se întreba retoric de ce oare Superman, dispunând de puterile sale nemăsurate și de conștiința Binelui, nu îi eliberează pe chinezi de sub jugul maoist?).784 Cei mai mulți interpreți au localizat însă în efigia lui Superman nu doar codul moral absolut al societății americane post-industriale, dar și o încărcătură politică specifică, bagaj ideologic care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Pistolarul Singuratic, dar și membri în Clubul Pistolarilor Singuratici unde să îi bârfim pe alți Pistolari Singuratici". ibid., p. 95. 768 Clișeele cu care operează banda desenată, mai ales favorizarea gândirii magice în dauna celei raționale, sublimarea naivității și exaltarea nemăsuratului, au ca miză convingerea publicului de "caracterul exclusiv și indivizibil al puterii absolute", este de părere Ion Manolescu, op. cit., p. 18. 769 Danny Fingeroth, op. cit., p. 29. Până la urmă, dilema se rezumă astfel: "super-eroul sălășluiește în noi, ori noi în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo, că voi încremeni în lumea aceea sordidă de un metru pătrat vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
forțele întunericului și ale luminii. Întunericul, neobosit, necinstit și ascuns, neprevăzut și dezastruos, pândind cu răutate și ură de-a lungul drumului, apare prin diverse personaje pe care le-ar folosi ca să-și întindă stăpânirea asupra binelui. În negativul său nemăsurat, întunericul a distrus deja din natură, a pustiit și a lovit de multe ori ramurile arborelui universal... însă fluxul esențial pozitiv fiind mai puternic, a rezistat invincibil și viața a reapărut chiar acolo unde i s-ar fi pus obstacole
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Numidia. Sertorius Macro se exprima în latina grosolană a tăietorilor de lemne și a păstorilor din ținutul său; nu avusese niciodată ocazia să arate milă față de cineva și toate sentimentele lui erau asemenea unor lemne uscate, unite de o ambiție nemăsurată. Prin urmare, Tiberius știa foarte bine cu cine vorbește atunci când, în lipsa oricăror martori, în mare secret, îl numi rapid praefectus ale cohoertelor pretoriene, funcția pe care Sejanus credea că încă o deține. Impasibil și dur, nu-i lăsă timp lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un gest a servitorilor și a paznicilor, plimbarea solitară prin galeria palatului imperial, așteptând ca Roma să se ivească din beznă, deveniră coșmarul micii armate care forma familia Caesaris. Însă bogăția nemăsurată pe care i-o oferise puterea nu punea stavilă fanteziilor înăbușite și represiunea îndurată de-a lungul anilor dispărea, printr-un control din ce în ce mai labil. În mijlocul oamenilor de la curte, singurătatea lui era intangibilă și, totodată, lipsită de apărare: nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cum se îndepărta; tocmai datorită lui Sertorius Macro sclavul acela eliberat umbla acum prin palatul lui Augustus și intra în camera Împăratului. „De ce îl acuză?“ Ce se întâmplase în zilele cât zăcuse? Ca să se liniștească, își zise că, din cauza ambiției nemăsurate, Callistus nu suporta să aibă rival. Și totuși, neliniștea sporea: Macro era omul căruia, practic, i se încredințase viața lui. Era un gând insuportabil și Împăratul îl alungă. Alunecând în somn, își spuse că existau spioni și informatori care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui condamnat pe care ceilalți vor să-l împiedice să se sinucidă.“ Nu era însă o singurătate propriu-zisă. În spatele ușii în care nu mai îndrăzneau să bată așteptau o mulțime de senatori, preoți, magistrați și tribuni, ca să-i tulbure durerea nemăsurată cu rituri și vorbe. Și refuzurile lui începeau să-i sperie. Numai ușa aceea închisă îl apăra. „Când ești singur nu reușești să plângi cu adevărat. Câteva hohote, apoi te oprești.“ Se întoarse, verifică dacă ușa era bine închisă. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Oamenii nu știu că, deși luptă cu atâta cruzime, deși vorbesc, discută, se roagă prin cuvinte diferite, de fapt toți caută în sufletul lor, în același fel, Ceea ce ochii lor nu reușesc să vadă“. Necioplitul Vitellius asculta și, împins de nemăsurata ambiție a puterii, se gândi că imperiul ajunsese în mâinile unui filosof ciudat și că asta avea să le permită senatorilor să scape de el fără să provoace vreo revoltă populară. Granița dintre filosofie și nebunie i se părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era unealta diavolului, ideea de a cere ajutor lui Dumnezeu pentru uciderea unui alb neînarmat și pe deasupra creștin îl deranja teribil. Până la urmă, se hotărî să rememoreze un verset din Biblie. Am văzut un înger coborând din Rai, cu puteri nemăsurate; și pământul se lumină de atâta strălucire... Pastorul simțea că nu mai poate aștepta. Cu nervii întinși la maxim, cu nervii întinși la maxim... Se vedea deja înapoi la oile lui, la ferma lui, la biserica lui, la atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ori mai bună fără tine, așa că ce-ar fi să dai fuguța acasă la prietena ta cu pompoane să-i faci ei viața amară. Fiindcă, știi ceva? Pe mine nu mă interesează. Trânti telefonul și simți un val de satisfacție nemăsurată, urmat instantaneu de un val nemăsurat de panică. Ce naiba făcuse? Abia trecură șaizeci de secunde când auzi o bătaie în ușă. — Emmy? Știu că ești acolo. Poți, te rog, să deschizi? Doar un minut, îți promit. Ea știa că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]