1,077 matches
-
nici de activist, dar parcă nu eram eu. Fără blugi și col-roulé, mă simțeam ca pe Marte. Am îmbrăcat totul repede, mental, ca să scap de corvoadă. Repede nu însemna și neglijent. Eram atent la detalii, învățasem de la taică-meu mecanica nemțească a ansamblării vestimentare (deviza lui: „Haina-i ca ceasul!“): cămașa să nu facă pliuri și cute; nodul cravatei să fie plat și drept (nu gros cât pumnul, ca la partid); dunga șlițului să vină în prelungirea liniei nasturilor cămășii; ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noi. Așa, ca să-și bată specialiștii capul, să găsească explicațiile. Arcimboldo, Bosch, Anonimul Venețian - o Pinacotecă-ntreagă. Nu știu câte tablouri ar avea câte ceva mâzgălit pe dedesubt...“ „Anonimul Venețian nu era pictor.“, m-a corectat Maria. „Știam. Iar Bosch e-o firmă nemțească de electrice. Am spus-o de efect, să văd cum reacționați.“ Nici eu nu mai știam dacă improvizam sau spuneam adevărul. Oricum nu conta. Cuvintele curgeau plăcut, șirurile se formau spontan, natural, trăgeau unele de altele, exact ca minciunile. Sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perne. M-am uitat spre ușă: nu mișca nimic. Chiar dacă Mihnea ar fi intrat din senin, puteam manevra pernele. Am studiat din nou paralelipipedul. Tastele erau rotunde, ca la mașinile de scris de la începutul secolului: Continental, Erika, tancuri de-astea nemțești, cu multe clape. Lemnul mort, maro închis spre negru, contrasta cu învelișul metalic al cutiei. Nu scria nimic pe ele sau se șterseseră semnele sau poate nu le deslușeam eu. Păreau în același timp lăcuite și uscate; unele cedaseră, brăzdate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe dreapta. Dimineața, ne-am strâns toți patru în bucătărie, la o cafea. Scena păstra ceva de-arhivă, gen filmările cu încetinitorul din al doilea război mondial: mișcarea părea blocată, gesturile economice și-automate. Hainele atârnau greu, ca niște uniforme nemțești. Purtau încă mirosul stătut al nopții sau poate al vreunei bătălii pierdute, pe care nu ne-o mai aminteam. Mă simțeam bine, ciudat, ca atunci când nu dormi destul. O urmăream pe Maria în ceață, o jumătate de-obraz încălzită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțeam agresat, plictisit, ca un viol la domiciliu, un asalt brutal și mediocru în intimitate. Parcă circulam împreună în aceeași pereche de pantaloni. În plus, cartea nici nu era a mea, era a lui taică-meu. Bătrânul păstrase un respect nemțesc față de volume: le parcurgea evlavios, deschise doar pe jumătate. Făcea însemnările cu creionul, subțire, să se șteargă ușor. Cu paginile, trăia o adevărată poveste de dragoste. Le întorcea încet, cu grijă, să nu se poată rupe, ciupi sau îndoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
extrase și-apoi studiate cu detașare, ca un obiect străin. Femeile, pardon, fetele cu care mă culcasem, nu contau. Până și plăcerea pe care mi-o aduceau părea străină, despărțită de trup și analizată cu luciditate. Totul semăna cu emisiunile nemțești de televiziune, în care îți arătau cum se obțin siropul de arțar, nailonul, caramelele sau becurile. Procesul de producție trebuia observat atent, respectuos, te moleșea. Cu toate astea, n-aș putea spune exact când și cum a avut loc modificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bunicului Vitalian, rotunde, cu furnirul de cireș negru plesnit, fuseseră aruncate pe trotuar. Bufetul cu vitrină și trei ușițe cu cheie, care se deschideau în sus, ca aripile unui Lamborghini Espada, la fel. Acolo dormeau vesela de porțelan și tacâmurile nemțești de argint, verzui, cu arome de fier și mentă. Plonjase de la etaj și cufărul striat, cu capac din rafie și clapete aurii, în care bunica Aneta își îndesa pernele dolofane și răcoroase (exact cum îmi plăceau mie) și-o plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mii (pe vremea aia, crezusem că e-un tacâm de bucătărie pentru oaspeți), celebra cutie cu nasturi (câteva sute, de toate formele și culorile, după cum am mai pomenit) și-un Neckermann ascuns cu grijă între saltea și somieră (prin episodul nemțesc am trecut cu toții, poposind îndelung în baie la paginile de lenjerie intimă). Singurele cuvinte care mișcau un clopoțel prin căsuțele cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că aș fi învățat istorie la școală. Auzeam câteodată numele pronunțat de taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de colegi și temut de dușmani: 80 de aparate doborâte, 77 morți, 19 răniți, 10 prizonieri. Dincolo de abilitatea sa neobișnuită de-a perfora avioanele și infanteria inamică, distinsul Manfred von Richthofen a fost educat în spiritul celor mai stricte tradiții nemțești: își venerează mama, împăratul și poporul și i-a adus pe front pe cei doi dogi ai familiei, Lothar și Moritz, de care nu se desparte decât când urcă în mașinăria de zbor. Ura sa față de englezi e potolită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de picioare, de unde un vânticel lejer, apoi din ce în ce mai puternic, le împinge spre liniile engleze. La ieșirea dintr-un nor, lupta începe fără nici un avertisment. Combatanții se mitraliază, un aparat englez încearcă să scape și e urmărit imediat de-un avion nemțesc de vânătoare, de culoare maro. Pilotul britanic nu are de unde să știe că sub culoarea neobișnuită se ascunde chiar „Diavolul Roșu“; la urma-urmei, Baronul nu obișnuia să-și picteze aparatele în roșu cărămiziu? Dar Brown, șeful escadrilei engleze, a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împrăștiate peste granițe. Bolșevicii pregăteau Revoluția din Octombrie. Centrul de putere trebuia mutat mai la nord, în Germania. Einstein, Oberth, Von Braun. Până la urmă, fotocaina a ajuns și la ei, pe varianta Zuse: o aplicație a sistemului Jacquard la calculatoarele-gigant nemțești ale epocii. Bineînțeles, vorbim de sisteme mecanice și electromecanice, niște mamuți de tablă și furtunuri cauciucate prin care trecea curentul, nu de mini-dispozitivele cibernetice de astăzi. Și-acum, ne întoarcem la Bernhardt Kruger, omul cu bancnotele. Kruger era inginer electronist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
submarinul prin Danzing sau Gotenhafen.“ „Sașa Marinesko?“, am încercat să-mi împrospătez memoria. „Alias Alexander Marinescu. Comandant sovietic clasa a III-a, pe submarinul S 13. Un gangster brutal, copilărise în port la Odessa. A scufundat două vase de pasageri nemțești, cu trei torpile fiecare: una pentru «patria mamă», alta pentru Stalin, a treia «pentru marele și eroicul popor rus». Total: 15 000 de morți. Cea mai mare catastrofă navală din toate timpurile. Mai tare ca «Titanicul».“ O spunea cu pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rame aurite, mate, atârnau câteva tablouri în ulei, negre, afumate, pe care era greu să deslușești vreun contur. Un portret în mărime naturală îi atrase prințului atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească, dar lungă în poale, cu două medalii agățate de gât, cu o barbă căruntă foarte rară și cam scurtă, cu fața galbenă și plină de riduri, cu privirea suspicioasă, ascunsă și tristă. — Nu cumva e tatăl tău? întrebă prințul. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
politica națională (Cariagdi, Pherechydis, Giani, C. A. Rosetti, Carada) etc., care din fericire a crescut (împreună cu înmulțirea străinilor în țară) și se mărește pe toată ziua (prin jidani și bulgari). De aci urmează că românii fac politică străină - rusească ori nemțească; iar Cariagdi și Carada politica națională. Fiul lui Mihai Vodă Sturza e vândut Rusiei se 'nțelege; Carada însă are un caracter prea stoic pentru a fi accesibil la farmecul rublei; Maiorescu, fiul ardeleanului Ion Maiorescu din Bucerdea, face politică nemțească
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nemțească; iar Cariagdi și Carada politica națională. Fiul lui Mihai Vodă Sturza e vândut Rusiei se 'nțelege; Carada însă are un caracter prea stoic pentru a fi accesibil la farmecul rublei; Maiorescu, fiul ardeleanului Ion Maiorescu din Bucerdea, face politică nemțească, iar d. C. A. Rosetti, al cărui părinte nu știa românește, carele în tinerețe se ocupa cu traducerea de poezii neogrecești (Astfel ți-este sexul nu e vina ta) și care e atât de puțin românizat încît nici organul gurii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-i creeze veniturile de boier mare. Este acesta înțelesul d-voastră economic și social, onorabile Caradale cu politica națională, da ori ba? Dacă este, ce ne umblați cu întrebări de politică exterioară, ce Dunăre, ce regat, ce politică rusească ori nemțească? La Mazar Pașa jurați în numele {EminescuOpXII 96} turcului... Suntem turci, turci în puterea cuvântului, țipa d. C. A. Rosetti la gazetă și când colo... ce să vezi? Iese frumușel cu capul pe tipsie înaintea împăratului rusesc, oferindu-i pîne și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care e ceasornicul vieții patrioților. Ce s-ar alege în adevăr din roșii daca cele două ceasoarnice într-un gând și într-o bătaie, Rosetti brătianu, ar înceta de-a merge? Ar fi avizați a asculta locuțiuni latine, grecești și nemțești de la onor. d. Chițu, și locuțiunile nu sunt diurne; ar fi reduși a citi poeziile neogrecești ale lui Serurie sau câteva Din orele de repaos ale lui Radu Pătărlăgeanu și acestea nu sunt slujbe acătării, sunt ca loboda în zi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rumenă, ci roșcovană rău. Azi e reversibil omul, e monarhist și regalist, un adevărat tip de convertire. Un altul proclamă republica la Ploiești și azi e adiutant al regelui. Altul amerința în aceeași republică că va tăia capete de zahăr nemțesc cu sabia și azi e mai mare peste cei ce taie nu zahăr, ci sare, e cămăraș la saline. Nu așa se face treabă. Iată, le recomandăm părintește ce să facă: La Iași e în formațiune partidul Herșcu Goldner gheorghian
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Onor. republică a Ploieștilor invită la inaugurarea (cu profir) a statuei Libertății, ridicată pentru a atesta virtutea ploieștenilor în susținerea drepturilor cetățenești, cu ocazia proclamării republicei de la 1869 - 70. Actul curios al invitării, care aduce aminte de căpăținele de zahăr nemțesc pe care patrioții promiteau să le taie pe atunci, [î]l lăsăm să urmeze întocmai. Monarhia ereditară cată să se fi bucurând de serbarea acelei zile nemuritoare în care soarele libertății, apărând în zona Ploieștilor, după mici divergențe de opinii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Iași în timpul nopței și am fost primit la barieră de către un oficier al principelui, care m-a condus în palatul princiar. Sosind în Curtea acestuia, garda prezenta arma, cu care ocazie mi se păru curios că căpitanul comanda în limba nemțească. Întrebând despre motivul acestui lucru, mi s-a răspuns că principele Tudor, care a trădat pe predecesorul lui în calitate de secretar domnesc, punând mâna pe tron, de frică să nu pață și dânsul tot așa a angajat un regiment nemțesc, făcând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
limba nemțească. Întrebând despre motivul acestui lucru, mi s-a răspuns că principele Tudor, care a trădat pe predecesorul lui în calitate de secretar domnesc, punând mâna pe tron, de frică să nu pață și dânsul tot așa a angajat un regiment nemțesc, făcând dintr-însul garda lui personală". Cronicarul, care după cum se vede ochea totul bine, descrie până la cele mai mici amănunte moravurile și obiceiurile moldovenilor, traiul lor, ba până și aranjamentul lor. Deja atunci era în lași în uz Scrânciobul, pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și cată să ne pregătim ca din an în an să fim supărați de acele organisme, cari n-au ce pierde, nici măcar șira spinării. Iată ce avem de ascultat din partea organului oficios unguresc. Bange machen gilt nicht zice un proverb nemțesc. Numai daca n-am ști în ce disproporție stă lăudăroșia maghiarilor cu puterea lor insanitățile statistice ale organelor lor ar avea poate oarecare efect asupră-ne. Din nefericire pentru oficiosul de la Pesta nu vom fi niciodată în situația de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
1-iu, prețioasele capului e Portugalu; 2-a, fața e Spania; 3-a, brațu e Franția; 4-a, mâna stângă e Anglia; 5, mâna dreaptă e Italia; 6, subțioara stângă e Niderlandu; 7, subțioara dreaptă e Șvaițu; 8, coapsele e Țara Nemțească, Polonia și Ungaria; 9, genunchii sunt Denemarc, Norveghen și Șveden; 10, țoala, păn În picioare, e Rosia; 11, dosul e Țara Turcească, ce au În Europa. Europa e școala șciințelor, a Învățăturii, și pre alte părți ea le Întreăce. În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tekintete jelenvaló természeti, műveleti és kormányi állapotjában (Privire asupra Europei, În situația ei naturală, culturală și politică actuală), vol. I-XIII, Tipografia Haykul, Bécs, 1829-1830. În Alexandria, de exemplu, „Țara frâncească” era plasată, În mod corect, la apus, alături de „Țara nemțească”. În general, Franța era bine identificată În cultura populară tradițională, inclusiv sub raport geografic (vezi Sorin Mitu, Imagini europene și mentalități românești din Transilvania la Începutul epocii moderne, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, pp. 11-40). Toader Nicoară XE "Nicoară" , op. cit
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
frâncești», pentru că se făceau tot În țara «frâncească» a Flandrei” (Nicolae Iorga XE "Iorga" , Brașovul și românii, București, 1905, p. 10). „Țara frâncească” apare În Alexandria, plasată geografic destul de vag, aproape fabulos, dar În orice caz „la apus”, alături de „Țara nemțească” (vezi Istoria lui Alexandru cel Mare, București, 1842, p. 147). O prezență masivă a elementelor de civilizație de origine franceză, nominalizate ca atare și identificate tocmai prin legarea lor de Franța, este atestată și În lexicul maghiar din Transilvania. În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]