813 matches
-
mai văzut. „Dragii mei, cum vă îndemnam la începutul orei.. și acum vă îndemn, învățați, învățați, că altă muțumită pentru părinții voștri, nu este..!”. Și, luându-și catalogul sub braț, ieși din clasă. Noi am rămas în bănci, într-o nemișcare încremenită... aproape că uitasem să răsuflăm. Atât a ținut prima oră de greacă-veche, pentru ziua aceea, dar, cred că în ora aceea, am învățat tot ce trebuia să știm, pentru tot restul vieții. Profesorul Condurache ne fascina cu vorbirea lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
acrobatic, sări pe o masa din apropiere și de aici pe un stâlp. Stupefiați de această nostimă Întâmplare, ne ridicăm În picioare și bucuroși ca niște copii ne-am apropiat de poznașa iguană să o filmăm. După o perioadă de nemișcare, un nou salt pe acoperișul unei magazii alăturate restaurantului, unde micuța reptilă, urmașa contemporană a ferocilor dinozauri din cretacic, se Întinse fericită la soare, ignorându-ne total. Satisfăcuți că neau reușit pozele cu „fioroasele” iguane, ne luăm rămas bun de la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
schimba mereu proporțiile, deoarece aici nu existau nici un fel de coordonate și doar într-o tăcere ca de rugă ne dezvăluiam și deveneam reciproc. Eram viu în mine, dar parcă amplificat fără limite, iar cealaltă ființă-femeie? dăinuia împreună cu mine în nemișcare. Același puls ne anima și eram un întreg. Fără de veste, în ritmul de largo al acestei arii în afara căreia nu există nimic și nu putea să existe s-a furișat ceva negrăit de crud, ceva imposibil și contrar naturii. Aceeași
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din centrul galactic, orice punct al organismului își are reprezentarea sa pe râpele cenușii ale creierului. Apele ce curg prin văi duc discuri și sfere-hematii datorită lor flori și lăstari cresc și-și unesc rădăcinile (o geneză). Seceta duce la nemișcare și singurul remediu VITRIOL este Podul Curcubeu, minunata viziune sinaptică ce definește oglinzile cerului pe o clipă de meditație transcedentală a noosului cosmic în directă modulație a subconștientului. Acest pod poate fi scurtcircuitat de norii romboizi aninați de crengile unui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inimaginabile. Iar eu nu mai eram eu, ci ceva țintuit pe jos ca un atom, un atom dintr-un atom, un spectator în mod necesar captiv, o oglindă minusculă în care toate se aureolau nepăsător, pe măsură ce fremătau și clocoteau în nemișcare, aur după aur după aur. Mai târziu m-am deșteptat și totul se evaporase; și, timp de câteva momente, am crezut că văzusem toate stelele acelea doar în vis. Se lăsase o tăcere bruscă, sinistră, șocantă, ca după încheierea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu gulerul ridicat, pentru a-i ascunde părul, avea ceva din efectul unei rochii de seară. Ochii ei, mari și uluiți, căpătaseră o nuanță violetă; și, cu toate că părul cărunt, ciufulit, îi dădea aerul unei bătrâne nebune, în clipa aceea de nemișcare avea prestanța unei regine. Mi-am revenit într-o secundă și m-am repezit pe scări. Când m-a văzut urcând spre ea, Hartley s-a întors și a dispărut. Am văzut străfulgerarea unei glezne goale, a unei gambe goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de a se produce, fără precizări în legătură cu ce se va întâmpla ulterior: dacă se va mai declanșa acțiunea sau nu: Stă să ningă..., Vreasăplângă... Amândouă verbele au același comportament: și-au pierdut sensul lexical propriu; a sta nu mai exprimă nemișcarea iar a vrea nu mai servește exprimării unui act de voință. Și-au pierdut autonomia semantică: înțelesul pe care îl aduc în sintagma predicatului este realizabil numai în și prin sintagmă: a fi pe punctul de a ninge, plânge etc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dovedești?” ; -accentul pus în școala pe reproducere, neapreciarea suficientă a originalității; O ultima categorie de factori se referă la sistemul de învățământ:-supraîncărcarea școlară; manuale dense și organizate deductiv, prezentând extract de stiință cât mai concisa și sistematizata, dar în nemișcare, dându-i elevului impresia că omul a descoperit toate deodată. Astfel, enigmele pe care inteligență omului nu le-a dezlegat nu își au locul în manuale (Stoica, 1983Ă. -folosirea metodelor tradiționale în detrimentul metodelor de dezvoltare a creativității. În școala românească
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
tot mai des mă gândesc la ce a scris mai demult un poet român: „Te-ai prostit de tăt!” În acel moment, mierla parcă s-a întristat. Și-a strâns și mai tare aripile lângă trup și a rămas în nemișcare. Doar mărgeluțele ochilor licăreau ca niște licurici în întunericul ce se lăsase. Am întrebat-o: - S-a întâmplat ceva, Țigăncușo? Te văd cam abătută... - O, nu... adică da, domnule... m-a cuprins așa... o părere de rău parcă... - Părere de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
albe, albastre,/ dar totul e să găsești bila roșie,/ inima jocului"). Latura metaficțională a textului se dezvăluie și aici. Jocul de biliard devine model ontologic și model poetic. Întâlnirile, "ciocnirile" reflectă trezirea la viață, socializarea ("Bila aleargă, și-a pierdut nemișcarea,/ singurătatea."). Deși poezia promovată, teoretic vorbind, este una ancorată în realitate, una socială, mesajul unui astfel de text se apropie de cel al liricii interbelice, o căutare a idealului, a chintesenței lumii ("să găsești bila roșie, stârnind/ o mișcare puternică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poată semnele vieții, fiind lipsită de indicii vitalității chiar și înainte de stingere. Reluarea obsesivă a secvenței "numai în trap" are un efect contrar celui obținut în mod obișnuit, pentru că nu reușește să sugereze galopul, ci, dimpotrivă, subliniază aceeași idee a nemișcării, e un fel de poticnire, de împiedicare, de pierdere a elanului necesar tocmai porniri în trap. Ultima strofă (remarcăm și aici grija unei simetrii în construcția textului, două strofe între care legătura se face printr-un vers izolat, "Trecură ani
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evidentă: "Vai, ce baltă, cu sepia era noaptea, și Luna veșnică plută!", exclamațiile retorice nu mai au darul de a impune textului registrul sublim. Înlocuirea peisajului lacustru romantic cu imaginea bălții reprezintă o schimbare de perspectivă. E o sugestie a nemișcării, dar reprezintă și o ideea de nesemnificativ, o imagine capabilă doar să stârnească uimirea nicidecum admirația. Balta presupune nu doar nemișcare, ci și mucezire, prindere în mrejele morții. Lipsește de aici prezentarea lunii ca divinitate nocturnă atotstâpânitoare, totul este supus
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textului registrul sublim. Înlocuirea peisajului lacustru romantic cu imaginea bălții reprezintă o schimbare de perspectivă. E o sugestie a nemișcării, dar reprezintă și o ideea de nesemnificativ, o imagine capabilă doar să stârnească uimirea nicidecum admirația. Balta presupune nu doar nemișcare, ci și mucezire, prindere în mrejele morții. Lipsește de aici prezentarea lunii ca divinitate nocturnă atotstâpânitoare, totul este supus trecerii, degradării, și luna nu face excepție. Semnele maleficului proliferează ("logodnica delirului", "răsărind demonic") și devin semne ale nebuniei, ale nevrozei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
propriului statut literar. Marca incertitudinii, întărită de data aceasta de prezentul verbului deschide, de altminteri, textul "nu știu dacă sunt îndeajuns poet mare". Există totuși aici un orgoliu personal pentru că adverbul "îndeajuns" nu înlătură total posibilitatea rămânerii în panteonul cultural. Nemișcarea, trecerea umanului în rândul obiectelor este și ea prezentă. Păpușile de ceară sunt lipsite de inimă, deci de viață și de sentimente. Punerea lor în opoziție cu "orice lumânare" sugerează tocmai oprirea timpului, lumânarea se consumă, arde, sugestie a forței
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ar putea realiza din redarea gesturilor absurde în căutarea inspirației: " Dacă aș agita - inexplicabil - foaia,/ fâșâitul hârtiei ar indica o prezență,/ întunericul ar putea să devie alb și sonor.../ (Dar numai gândul ăsta e un semn de demență!)". Ieșirea din nemișcare nu se realizează decât ca prezumție, ca ipoteză. Finalul indică o ușoară zeflemea la adresa marilor texte care tratează neliniștea creatoare, " -Prietenă muscă, bine-ai venit!..." E surprinzătoare la un poet ca Geo Dumitrescu apariția speciei clasice a odei, textul Odă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
afirmare a unor mari obsesii într-un limbaj nou, "melcul tăcerii", "o muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan", plictisul este astfel reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii înaintează...". Impresia de încremenire, de nemișcare, în timp și spațiu se realizează prin comentarii. De altfel, textul se constituie pe o anumită schemă dramatică - replicile (uneori patetice sau doar banale, standardizate) de spus pe scenă (ca într-o melodramă ieftină) și indicațiile regizorale: "Te-am întrebat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
făcut niște opțiuni artistice reprezentative și de a citi, apoi, în texte de teorie sau de critică de dans străine cum s-ar putea chema ceea ce a făcut el. Mă refer la noțiunea de „stillness“ (care s-ar traduce prin „nemișcare“, dar care, la Lepecki, capătă valențe de pâlpâire, imponderabilitate). Astfel un corp în mișcare continuă, repetitivă, poate produce efectul de „stillness“ (vezi Outcome, 2001), la fel un corp care produce insistent acțiuni neterminate pe un teren nesigur (vezi Punct Fix
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
spectatori de ocazie, trecători aflați întâmplător în zonă. Sibienii și turiștii au cam rămas cu gura căscată văzând dansurile contemporane, deloc asemănătoare cu ideile pe care lumea le are în general despre dans; reprezentații stradale mizau adesea mai mult pe nemișcare, pe postură, pe costumație - sau pe lipsa acesteia -, pe concept, pe poemul postmodern care poate fi trupul dansatorului. În săli însă, publicul plătitor de bilet sau posesor de invitație știa la ce să se aștepte. Chiar și așa, surprizele au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de studiu antropologic al nudității, au fost susținute de Markella Manoliadi și de Constantinos Rigos, care au dansat complet dezbrăcați timp de câte 30 de minute. Coregrafa Apostolia Papadamaki a conceput un dans în care se trece de la contorsionare la nemișcare, de la zbatere la momente calme, poetice. Female Study și Hermaphrodite fac parte, alături de Male Study, dintr-o trilogie care explorează prototipuri și arhetipuri umane. Din păcate, cea de-a treia parte nu a fost prezentată la Sibiu. Chin și înălțare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
din fondul principal lexical (părți ale corpului, pronume personale, numerale) au rădăcini comune cu cele din limbile austroneziene; în general limbi fără flexiune; că și în limbile chino-tibetane, clasificatori postpuși numeralelor care însoțesc diferite substantive și identitate formală adjectiv-verb de nemișcare; anumite particule gramaticale la sfîrșitul frazei marchează interogativele și imperativele; topica SVO, substantiv-adjectiv. 6.6.5. Familia hmong-mien (miao-yao) Limbile hmong-mien, denumite și miao-yao, sînt vorbite în Chină și în Asia de Sud-Est (Laos, Vietnam și în mai mică măsură în Myanmar-Birmania
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mulți canini. Fata poartă un aparat dentar, așa că zâmbește argintiu. Cei patru bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o clipă, tot grupul revine în poziția de zâmbet. Chelnerița xeroxează poza inițială, apoi toată lumea se întoarce la mestecat. În stânga
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
silueta ei, care Dă să plece, ținând un pachet în mână. Pe pachet, o imagine: o femeie Ce dă să plece, cu pachetul în mână. Pe acest ultim pachet nu mai e nicio poză. Un mic spațiu gol. În mijlocul acestei nemișcări, femeia se întoarce cu fața către "u- / Șă" și iese. În chip semnificativ, elementul cel mai important, decizia ei de a pleca definitiv, separă "u-Șă" în silabe la capăt de vers, atrăgând atenția asupra sensului. Ca tactică poetică, Brownjohn nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost un oponent al lui Heraclit. În scrierile sale au fost formulate câteva idei interesante pentru înțelegerea esenței sufletului. Unele dintre ele se referă la principiul psihologic al "conservării". În locul nesfârșitelor stări de mișcare, el a identificat existența sufletului în nemișcare, în neschimbare. Asemenea lucrurilor care străpung timpul, sufletul rămâne același pe tot restul vieții. În ideile sale se află germenii teoriilor ulterioare ale dezvoltării. Parmenide spune că lumea s-a născut din nimic și în nimic va ajunge. Adică, oricât
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
structura sa clasică (așa cum este văzută de Gehlen ori Fukuyama). Sfârșitul istoriei pregătește intrarea în postistorie și prin aceasta civilizația occidentală se va transforma în mod radical atât ca civilizație, cât și ca politică. "Progresul devine rutină"14 și devenirea nemișcare a evoluției. 4. O consecință a celei de a doua trăsături este modul în care privim problematica adevărului. Acesta nu va mai avea suport metafizic, nivelul existențial nu mai este o formă fundamentală a acestuia. Adevărul devine non-metafizic. El este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se manifestă prin forță explozivă, care de fapt este o acțiune de contractare cât mai puternică posibilă, ,,ca o explozie” ,pentru a imprima încărcăturii ce trebuie deplasată cu cea mai de propulsie;mare viteză posibilă, pornind de la o situație de nemișcare a segmentelor - la un sprinter, nivelul maxim al forței explozive este evidențiat de prima împingere pe blocul de start de către piciorul așezat în primul ,,bloc”; - pentru lansarea de la start, în primii pași se manifestă forța exploziv-elastică; este o forță de
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]