3,831 matches
-
Veniero. Antilia era aplecată asupra lui. Ceva din atitudinea ei Îl reținu: nu părea să privească spre el, ci dincolo de umărul lui, spre Veniero. Părea să nu se teamă de Dante, iar ochii Îi erau plini de lacrimi. Poetul rămase nemișcat, cu arma ridicată spre cer, nesigur, gâfâind din pricina Încordării și a efortului. Abia În clipa aceea femeia arătă că Își dădea seama de prezența lui. — Te rog, messere, murmură ea. Nu adăugă nimic, mărginindu-se să Îl fixeze cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cer și a scoate din țâțâni Înseși porțile casei Domnului. Chiar te Întrebi de ce trebuie păstrat secretul? De ce Ordinul Templului a Încercat să Îl ocrotească cu orice preț? De ce oricine Îl punea În pericol trebuia să moară? Dante fixa harta nemișcat, ca și când un vis i-ar fi sfâșiat vălul viitorului. Simți o căldură neașteptată curgându-i prin vine. Totul părea mic și neînsemnat dinaintea viziunii care Îi Înflăcăra mintea: să Înarmeze cea mai mare armată a Pământului, să reîntemeieze puterea romanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dorești, dat fiind că ziua asta Îți aparține. Vor veni și alte zile, crede-mă. Amintește-ți: o oră. — O vei avea. O oră. Pe când cei doi treceau de pragul ușii, Dante i se adresă bărbatului: — Messer Veniero! Marinarul rămase nemișcat În prag, rezemat de Antilia, care se ținea strâns de brațul lui. — Dumneata ai văzut noul pământ? Templierul Încuviință din cap. — Ce... ce ai văzut? — Coasta, la sud de ecuator. Marginea ei, Întinsă către lumea noastră. O stâncă abruptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se chinuise să păstreze o oarecare logică a discursului. Dar cel mai tare mă Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că Adam Adam rămăsese dintr-odată nemișcat, exact În poziția de Întrerupere: cu gura Întredeschisă, ca și când În clipa următoare avea să continue fraza, cu mâna dreaptă atârnând În aer pentru a desena gestul cu care Îi Întinsese acelei Maria a doua cartea de identitate, puțin aplecat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de data asta nu-mi mai iese, ce mă fac? Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații, anchete, poate chiar mult mai rău. Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt: așa-ți trebuie, domnu’ Adam, ai vrut aventuri nocturne, poftim aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca acelea plasate În saloanele de conferințe ale marilor hoteluri. N-am Înțeles la ce servea, de vreme ce În Încăperea cu pricina n-avea acces decât Magistrul?! Mă rog, cu excepțiile de rigoare... După recunoașterea de ansamblu, operată din priviri, stând nemișcat lângă comutatorul de la intrare, de pe care nu-mi desprinsesem Încă degetul, gata să-l apăs În orice clipă, am făcut câțiva pași În interiorul hardughiei. Treaba asta mi-a adus un folos destul de modest, deși am găsit resurse de curaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc mințile, ori aici și-a vârât coada diavolița asta de femeie. Metodiu și Iovănuț nu ziseră nimic. Lucrurile lumești nu-i atingeau. Cufundați în jilțurile lor, stăteau nemișcați, cu pleoapele coborâte, căci ei visau aievea la drumul ce-i așteaptă. — Și eu cred că la mijloc e Ruxăndrița! - șopti papagalul. Fiind pasăre, am acces în dormitor. Se petrec acolo niște lucruri că mi se fac penele măciucă. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sanitarii bălților”, căutau din priviri indivizii mai slab pregătiți și-i înșfăcau cu iuțeală, târându-i în adâncuri. Crapi maiestuoși, mușchiuloși, doldora de lapți, căutau crapi doldora de icre. Somni pe care apa abia putea să-i mai încapă, vegetau nemișcați în fundul unor gropi mâloase, visând la vremea când erau mai mici. Tineri bibani pe care nimeni nu putea să-i înghită din cauza țepilor tari din înotătoarea dorsală se învârteau încoace și încolo după vreun gheșeft. Șalăi cu gura strâmbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asemenea îndemânare în practicarea acestui somn de război sau somn de asediu, încât fixau cu privirea ochiului deschis un obiect sau o ființă și dacă obiectul sau ființa respectivă se mișca, se mișca și ochiul deschis, în timp ce celălalt, închisul rămânea nemișcat, împlinindu-și somnul. Călugărul nostru verifică acest lucru făcând câțiva pași pe punte: ochiul comandantului turc îl urmări apatic, iar gura otomanului spuse încet, somnoroasă: Te plimbi cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dispăruse deja în spatele stâncilor întunecate, iar Gacel Sayah privea întinderea de nisip, așezat în ușa jaimei. Cugeta. Înainte ca prima geană de lumină să apară la orizont, era în picioare, luându-și rămas-bun de la oaspeții săi, iar acum stătea acolo nemișcat și se întreba ce viață ciudată duceau acei oameni ce se aruncau într-o aventură atât de nebunească și ce viață ciudată ducea el, stând acolo, ancorat în trecut, în timp ce lumea evolua cu o viteză surprinzătoare. Gacel nu fusese prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
audiență și în fiecare zi telespectatorii cer tot mai mult risc, și mai multă emoție - plescăi din limbă vădit nemulțumit: Noi suntem însărcinați să-i aprovizionăm cu o mare parte din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau una câte una, dar după ce chibzui pe îndelete la cele spuse, se întoarse spre interlocutorul său și spuse: — Pare șocant. Te știu de opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era în stare să-și mențină ferm hotărârile, oricât de nedrepte i s-ar fi părut, vagile lui posibilități de a obține victoria s-ar fi topit ca sarea în apă. Apoi privirea i se opri asupra celor trei mașini, nemișcate și prăfuite, ce păreau niște animale antediluviene uitate într-un parc pentru copii, absurde și nepotrivite atât de departe de orașele și străzile pentru care au fost făcute, și din nou îl uimi îndrăzneala celor ce sfidau deșertul necruțător încredințându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
obținut la situația unui om rămas fără slujbă și expus riscului de a muri în cel mai înspăimântător mod cu putință. Nimeni, niciodată nu se simțise atât de singur cum se simțea el în mijlocul „Neantului“. Timp de câteva minute rămase nemișcat ca o statuie, profund abătut și dezorientat, dar, în cele din urmă, își luă rucsacul de jos, și-l aruncă pe umăr și, aproape instinctiv o porni în direcția unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stă la pândă. Când vulturul zboară, beduinul se odihnește.“ Pentru tuaregii din inima Saharei, vulturii erau un fel de termometru viu ce indica cu deosebită precizie când temperatura de la suprafața pământului depășea limitele suportabile, iar oamenii trebuiau să stea absolut nemișcați la umbră, deoarece nu erau capabili să se ridice în aer în căutarea răcorii înălțimilor. În ciuda părerii răspândite de cei ce avuseseră de suferit de pe urma metodelor lor brutale, mercenarii erau și ei oameni și, prin urmare, nici ei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
depărtare silueta inconfundabilă a unui elicopter ce nu semăna deloc cu cel al lui Nené Dupré, se grăbi să-și încarce pușca și să se posteze pe o înălțime care domina cea mai mare parte a masivului stâncos. Aparatul rămase nemișcat în aer, la vreo sută de metri înălțime și la ceva mai mult de trei sute de locul unde se ascundea beduinul. Rămase așa câteva minute și, în cele din urmă, coborî foarte încet, aterizând aproape de locul unde o făcuse francezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul, să-ți umple gura cu o limbă străină, aprigă... așa venea altădată poezia, așa venea dragostea și fața ta rămîne aceeași, placidă, nemișcată, un oblon, În spatele căruia se săvîrșește o crimă. Și tot libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru că nu e nimic mai stângaci decât să argumentezi la bătrânețe și plin de îndoieli. Promite-mi c-o să mă asculți până la capăt și cu asta, basta. Te informez doar. Nu mai vreau să vorbesc despre toate astea. Tăceam amândoi. Nemișcați. Barca ne legăna. Toamna, soarele e de nerecunoscut. Acum s-a împotmolit din nou după primul nor. Se căznește, iar noi ne uitam când răzbate din nou. Acum am început bine? m-a întrebat. — Acum da - i-am răspuns. Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au apărut titluri mari de cincisprezece centimetri, iar drogheria a dat artificii pe gratis la care toată lumea le-a dat foc pe Main Street. Era vară și era cald în vale. Vara nu bătea deloc vântul. Era doar foarte cald, nemișcat și cald. Stăteam pe verandă și ascultam artificiile de jos din oraș. Puteai să le-auzi de peste tot de prin vale, chiar și din reședința de județ. Când s-a înnoptat, toate luminile din oraș s-au aprins, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
unde murise fratele unei femei de serviciu bătrâne, care era burlac și stătea cu ea, și alții despre care nu știam nimic, vedeam doar spațiul întunecat dintre toate celelalte lumini. Noaptea aceea a fost la fel ca ziua, cladă și nemișcată, chiar și pe dealuri. Puteam să aud radiourile de jos din oraș, fiindcă mai toate aveau volumul dat tare. Unii ascultau meciul de baseball, dar cei mai mulți ascultau știrile despre sfârșitul războiului. Mergea și radioul nostru la etaj, unde-l ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vorbind. Accentua cumva unele cuvinte mai mult decât pe altele și trăgea adânc aer în piept înainte să înceapă să vorbească. Când vorbea, îi urmăreai mereu mâinile, pentru că le folosea tot timpul. “Acum,“ spunea, “sper că veți putea sta cu toții nemișcați pentru numai un minuțel până când pornesc eu înregistrarea. Sper foarte tare ca statul să ne trimită un fonograf care să funcționeze decent. Cel pe care-l am acasă e mult mai bun. Iată. Acest disc e al meu personal, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
durează mult. Voia să mai spună ceva, dar Clyde a tras-o de la geam, iar eu am mers la cărare și am așteptat-o. Caprifoiul era des în jurul buștenilor vechi de pe-acolo. Mirosea minunat și puternic în aerul greu, nemișcat. Nu bătea nici un vânt care să-l împrăștie, așa cum se întâmpla de obicei. Stăruia așa în aer și îți intra în nas. M-am așezat pe o buturugă și-am cules câteva dintre micile florile și le-am mirosit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nepricepută din moment ce își făcuse deja simțită prezența. Intrând pe neașteptate în mijlocul unui grup de vânzători de ziare am aruncat câteva priviri scurte peste umăr. Era un bărbat, surpriză, surpriză, de aproape treizeci de ani, purtând o haină de stofă; rămăsese nemișcat în mijlocul trotuarului, cuprins de o confuzie palpabilă. Câtă stângăcie! Dacă aș fi crezut că tipul este doar genul de maniac trist care se excită urmărind femei necunoscute la cumpărături, m-aș fi întors brusc către el să-i trag o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de noapte, era foarte prietenos. îi duceam din când în când o sticlă de whisky. Și acum probabil că dormea la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în ultimele luni; angajarea asta iminentă făcuse minuni pentru moralul ei. Sorta lucrurile plină de energie, în timp ce Paul, fumând o țigară în pat, părea un obiect de care ea trebuia să-și amintească să-l bage în bagaj. Se uita nemișcat la ea cum deșurubează masa de desen, ocupându-și timpul cu sfaturi în legătură cu procedeul; ea, în schimb, desființa sfaturile lui și se răstea la el scoțând în evidență cât de inutil este de fapt. Am felicitat-o pe Claire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu o mână și am văzut cum îi revine rânjetul pe buze. —Ai fi putut să-mi faci o rană nasoală cu aia, a observat. Puteai să te ferești. De obicei când o femeie aruncă cu ceva în mine, rămân nemișcat. Nici o șansă să fiu nimerit. — Am fost campioană la bile în anii de școală. —Jucai crichet la școală? m-a întrebat neîncrezător. —Nu, rounders 1. Aproape că se zguduia de râs. — Nu o desfac pe asta, mi-a zis, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]