6,858 matches
-
prin excelența-sa Basarab Cantacuzino este posibilă o legătură cu nivelul coloneilor și chiar al generalilor. Ar trebui ca în centrul atenției să stea generalul Broșteanu, general care se bucură de simpatie între cadrele tehnice și care afișează public o nemulțumire față de starea actuală a armatei". Sigur, nu e prost deloc domnul Bîlbîie, altfel nici n-ar fi avut ce căuta în Serviciu, dar nu e treaba lui să ridice piatra. Îl obliga pe el, ditamai Mihai Mihail, să gândească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obosit, cenușiu la față, ochii băteau într-un galben de frunză uscată, pielea obrajilor se lăsase ca la hîrciogi și nici nu se mai auzea atît de clar și de distinct pufnetul pe nas care niciodată nu știai ce înseamnă, nemulțumire sau altceva. Se zicea că ticul respectiv se datora unei lovituri cumplite pe care o primise în rădăcina nasului în una din aventurile sale misterioase din vremea războiului. Spre deosebire de cei mai mulți funcționari ai Serviciului, poate chiar toți, dacă nu-l luai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți dator să intervină: "N-am spus asta, domnule Mihail. Am spus doar că întâlnirea de la Cantacuzino va avea drept consecință inevitabilă angajarea acelor ofițeri într-o acțiune militară de nemulțumire. S-ar putea spune că au fost invitați cu intenția de a-i sili să-și dea seama că sînt îndeajuns de nedreptățiți și îndeajuns de mulți și de capabili să-și facă singuri dreptate. Ceea ce în cazul armatei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de adolescente și asculta atentă povestirile legate de micile idile din viața acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șuvoaie pe scări și se adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii, debarcați de urgență, nu reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu naturalețe, făcând-o pe fată să se facă mică în scaun. Ștefan zâmbi și răspunse fără să se supere: Pe ușa mea va scrie "Ștefan Escu". La fel și pe cruce. Vizita la doamna Escu se lăsă cu oarece nemulțumiri. O găsiră instalată într-un fotoliu, din care nu se mișcă pe tot parcursul discuției. Ea le privi lung pe cele două vizitatoare, în timp ce Ștefan aranja pe măsuța din fața lor câteva prăjiturele cumpărate de la cofetărie. Frumusețea Luanei întunecă chipul soacrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luanei cu o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin îi păsa ce se petrece în sufletul lui. Copil neînțărcat, încăpățânat și fără minte, el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi. Repetatele mustrări, legate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o jignea și-o încăpățâna să facă după cum îi era dorința. Trăgeau de fustele cu pricina, unul de-un capăt, altul de celălalt, ca doi pui de cloșcă ce doresc aceeași râmă. Urma o zi marcată de tăceri apăsătoare și nemulțumiri sufocate. Orgolioși, nici unul nu făcea concesii. Momentul de împăcare venea imediat ce se întindeau în pat. Nu-și puteau rezista apropierii trupurilor. Se abandonau unul în brațele celuilalt cu o dăruire sufletească deplină. Înainte ca Aniela să împlinească un an, Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unui zgomot, a deschis ochii și a constatat că era un bărbat În cameră. — Salut! a zis acesta, dar părea să fie orice, numai un salut nu. Era pe jumătate Încruntat, Însă i-a zâmbit, de parcă voia să-și ascundă nemulțumirea. Tu cine ești? Adam nu s-a mișcat de pe scaun. și-a pus mâinile Încetișor pe genunchi și s-a Întrebat ce-ar face dacă necunoscutul ar sări asupra lui. Reușise să călătorească o săptămână Întreagă fără să fi fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-mi pare rău să vă comunic asta. O merită din plin. Asemenea indivizi sunt pur și simplu idioți, dacă vreți opinia mea. Margaret era de obicei În stare să ghicească originea cuiva, nu greșea nici locul, nici nivelul social. Spre nemulțumirea ei, fata asta Însă Îi scăpa printre degete. Vorbea curgător și aproape fără vreun accent particular. Îi amintea de fetele din Înalta societate, fetele noilor Îmbogățiți, Îmbrăcate extravagant și școlite În Statele Unite sau În Australia. Pe de altă parte, era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
familie, o lucrare de control de-a fetei, punctată incorect, copii care zgâriau vopseaua de pe ușa liftului, vecina de la etajul patru care nu cobora să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i pese de intervenția lui Alexe. Eu cred că sunt oameni, oameni mai altfel decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că acei oameni, de care faci atâta caz, există și ei nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochi străin. După una dintre aceste vizite, în drum spre casă, Sidonia îi spuse cu ciudă lui Ovidiu: Măi, băiete, la urma urmei, asta e lupta ta, eu mai mult de atâta nu pot face. Și își strânse buzele a nemulțumire, trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează ca un nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capota unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci la bâlci, la papagalul verzui, care-ți alege cu ciocul biletul ce ți se cuvine și-ți redă în câteva rânduri întregul episod al vieții. Asta era hiba: nu la ei trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Tu, cu poveștile tale, hm, nu înțeleg de unde le tot scoți, mormăi Ovidiu Apoi a privit-o, poate mai atent ca niciodată și a plecat scurt capul în semn de aprobare, deși își împinsese buza de jos în față, a nemulțumire. Cum vrei, i-a mai spus, încercând să-și ascundă răceala din voce, dacă e așa de important pentru tine eu nu mă pot împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-ți oprești pentru tine nimic, primești și cheltui și dărui până la ultima fărâmă de suflet. Pentru acești oameni, ea se auto includea de la sine, timpul ar trebui să stea pe loc. Și a doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră cu țepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tu, reluă ea după ce respiră odată, în goană, pot în sfârșit să-ți dezvălui multe amănunte din viața mea de zi cu zi. Până acum, când te știam aproape de mama, n-o făceam, nu-ți mărturiseam nici cea mai măruntă nemulțumire din pricină că-mi închipuiam că mama va afla imediat și, dincolo de analiza ei detaliată, făcută la microscop, dincolo de îngrijorarea maternă afișată, ea va avea de fapt meschine satisfacții. Nu-ți voi ascunde acum, și lucrul poate ți se va părea șocant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlnirea cu Sidonia nu era chiar deloc o întâmplare. Când se mai lăsase ea impresionată de fastul naturii? Era foarte aglomerat pe stradă, o forfotă continuă de oameni și mașini, bărbatul se concentră asupra volanului ca să-și mascheze începutul de nemulțumire... Era nedormit, cu o seară mai înainte se întorsese cam târziu de la Carmina, acasă, ca de obicei, găsise ușa blocată cu siguranța, trebuise să sune, să sune de câteva ori insistent până când Larisa se deranjă să-i deschidă. Avusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până la acoperiș, era plină de flori albastre, rotunde. Pentru ce ne sunt date florile? Mai întâi trebuie să știi ce vrei, mă, auzi vocea inflexibilă a lui Alexe și văzu cum buza de jos i se împinge în față, a nemulțumire, mucoasa bucală îi era afumată, maronie, pătrunsă până în profunzime. Asta în primul rând, vezi. Da, era adevărat și asta, perfect adevărat, ea habar nu avea ce dorește, pe ce lume se află, încotro s-o pornească. Ea percepea amănuntele exteriorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi sesizat nemulțumirea, ori el era relaxat, se aplecase către sine cu destulă minuțiozitate, acum ajunsese cu relatarea la viața lui de zi cu zi, îl auzi spunând: Dimineața roua e foarte rece. Și vorbele lui sunau ca o parolă. Ce minunat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stătea la dispoziție, doar să întindă mâna. De câteva săptămâni o stăpânea ideea că totul era în van, o imensă deșertăciune, trebuia să înceteze să se mai lupte cu morile de vânt, tot mai greu amorul reușea să-i compenseze nemulțumirea, avea impresia că satisfacțiile ei începeau să devină sărace în comparație cu exasperarea produsă de comportarea lui Ovidiu. Și totuși gândul la el continua s-o tortureze, s-o însoțească pretutindeni. De multe ori i se părea că-i recunoaște vocea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am gândit, nu fără neplăcere că, desigur, recepționera îmi va plasa pe cineva în cameră, vreo zvârlugă care se va arăta foarte interesată de programul meu, ca să știe între ce ore camera va rămâne liberă. M-am îndreptat cu destulă nemulțumire către plajă. Nu m-am apropiat prea mult de mare. Valurile aruncau prea mulți curenți reci. Cu o zi înainte stătusem lângă apă, crezusem că zgomotul ei grav, uniform îl va înăbuși pe cel din interiorul meu, dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
român față continuă să se culce cu cei doi bărbați timp îndelungat, zise Fanny. — Românul e pură invenție. N-ai observat că în ficțiune există mai mult sex decât în viața reală? întreba Adrian. În orice caz, după mai multe nemulțumiri acumulate în timp, după experimente eșuate cu alți parteneri și-așa mai departe, Ellie m-a ales pe mine. În român, bineînțeles, fata nu se mărită cu nici unul din cei doi și fiecare își urmează propriul drum în viață. Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]