5,657 matches
-
văzînd de partea cui era cîștigul, le-am spus celorlalți că nu mai am lemne; și din pricina aceasta s-au supărat pe mine cu toții nespus de rău, mai cu deosebire Batista, care o socotește și pe aceasta drept una din nenorocirile ce s-au abătut peste Prato. După ce ies din pădure mă abat pe la un izvor, iar de aici mă duc într-un loc al meu unde am întins plase și țivlitoare de prins păsări; am cu mine o carte, un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru tine. Oamenii vor bucuroși să fie soldații tăi atîta timp cît nu porți război; dar de îndată ce războiul începe, vor sau să fugă sau să plece în altă parte. Nu mi-ar fi prea greu să dovedesc lucrul acesta, deoarece nenorocirile de azi ale Italiei nu au altă cauză decît aceea că multă vreme ea s-a sprijinit numai pe armate mercenare. Acestea au adus, unora, cîteva victorii, și păreau pline de vitejie atunci cînd se luptau între ele; dar de îndată ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decît evreii, mai înrobită decîtperșii, mai risipită decît atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orînduire, învinsă, jefuită, sfîșiată, cotropită și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și cu toate că pînă astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încît să poată fi socotit ca ales de Dumnezeu spre a mîntui Italia, s-a văzut totuși după aceea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Romei. Ea a dat naștere la reguli înțelepte, ceea ce, de obicei determină norocul și norocul asigură succesul, însă, dacă atașamentul față de cultul divinității este garantul cel mai sigur al înfloririi republicilor, disprețul față de religie este cauza certă a ruinei lor. Nenorocire pentru statul în care teama de ființa supremă nu există; el trebuie să piară sau să fie susținut de teama de principe, chiar dacă acesta suplinește insuficient religia; și cum principii nu stăpînesc decît atît cît trăiesc, trebuie ca acest stat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
scuturat jugul tiranilor pentru a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere cum erau, să se fi supus unei sclavii voluntare. Mai multe republici au recăzut, ulterior, sub despotism; s-ar părea chiar că e o nenorocire inevitabilă, care le pîndește pe toate. Căci cum ar putea rezista pentru totdeauna o republică tuturor cauzelor care minează libertatea? Cum ar putea ea stăvili mereu ambiția celor mari, pe care-i crește la sînul ei? Cum ar putea ea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
politica celor care angajează, în opera lor de a-și atinge scopurile, pe Dumnezeu și pe damnați, Cerul și Infernul. Astfel, religia însăși, sursa cea mai pură a binelui nostru, devine adesea, printr-un prea deplorabil abuz, originea și principiul nenorocirilor noastre. Autorul remarcă foarte judicios ceea ce a contribuit mai mult la ascensiunea Sfîntului Scaun. Atribuie rațiunea principală abilei conduite a lui Alexandru VI, acest pontif care împingea cruzimea și ambiția la un exces enorm și care nu cunoștea altă Justiție
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte grosieri, trebuie să ne temem că vor deveni astfel și față de oameni, așa cum se poartă cu animalele; ori că, cel puțin, cruda obișnuință de a face ființe să sufere, spre totala lor indiferență, îi face mai puțin compătimitori pentru nenorocirile semenilor. Este oare aceasta o plăcere cu care se laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
suveranului său. De bună seamă că numai omul econom poate fi generos, doar cel care-și administrează prudent bunurile poate face bine celorlați. Este cunoscut exemplul lui Francisc I, regele Franței, ale cărui cheltuieli excesive au fost, în parte, cauza nenorocirilor sale. Plăcerile lui Fracisc I absorbeau resursele propriei sale glorii; acest rege nu era generos, ci risipitor, iar spre sfîrșitul vieții a devenit dimpotrivă, avar; în loc să fie un bun administrator, el a băgat comori în cuferele lui; dar nu trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumea cînd s-au dat nume vagi efectelor ale căror cauze nu se cunoșteau. Ceea ce numim în mod obișnuit norocul lui Cezar înseamnă de fapt toate conjuncturile care au favorizat planurile acestui ambițios. Ceea ce înțelegem prin nenorocul lui Cato sînt nenorocirile inopinate care i s-au întîmplat, adică acele contratimpuri în care efectele au urmat atît de rapid cauzele, încît prudența nu a mai putut nici să le prevadă, nici să le combată. Ceea ce înțelegem prin hazard nu s-ar putea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici un om nu e ocolit de greșeală și slăbiciune. Țara cea mai fericită este aceea în care indulgența reciprocă dintre suveran și supușii săi revarsă asupra societății acea blîndețe fără de care viața devine o povară, iar lumea o vale a nenorocirilor, în loc să fie un teatru al plăcerilor. CAPITOLUL XXVI [Despre diferitele feluri de negocieri și despre motivele care pot fi considerate juste pentru a purta un război] Am văzut, în această lucrare, falsitatea raționamentelor prin care Machiavelli a vrut să ne
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
legitime, garantarea libertății oamenilor, evitarea opresiunilor și a violențelor celor ambițioși, vor fi în conformitate cu dreptatea. Suveranii care duc astfel de războaie n-au să-și reproșeze sîngele vărsat; necesitatea îi face să acționeze; și, în asemenea împrejurări, războiul este o nenorocire mai mică decît pacea. Acest subiect mă face, în mod firesc, să vorbesc despre principii care, printr-un negoț de neimaginat în antichitate, fac trafic cu sîngele poporului lor: curtea aceasta este ca un tîrg, unde trupele sînt vîndute celor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cel Mare, ori a echipa o flotă pentru a te duce să propui Sudanului sau Egiptului să se creștineze, sînt întreprinderi foarte stranii. Furia cruciadelor a trecut; să dea Domnul să nu mai reînvie niciodată! Războiul, în general, naște atîta nenorocire, rezultatul lui e atît de nesigur, iar urmările sînt atît de dezastruoase pentru o țară, că principii nu vor putea reflecta niciodată îndeajuns înainte de a se angaja în el. Violențele pe care trupele le comit într-o țară dușmană sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e atît de nesigur, iar urmările sînt atît de dezastruoase pentru o țară, că principii nu vor putea reflecta niciodată îndeajuns înainte de a se angaja în el. Violențele pe care trupele le comit într-o țară dușmană sînt nimic în comparație cu nenorocirile care se abat în mod direct asupra statelor principilor care intră în război; a duce un război este un act atît de grav și de o așa mare importanță, încît este uimitoare ușurința cu care atîția regi au luat această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ăla de război! Dar te poți Înțelege cu imperialiștii?... De-aia zic: acuma, sînt cu totul alte vremuri, Partidul are toată puterea În mîna lui. Poate c-ar fi bine să știm cine e omul care te-a ferit de nenorocire, pentru că, vezi dumneata, i se poate acorda o răsplată, o decorație a luptei pentru pace, Îl putem face erou al clasei muncitoare, i se poate mulțumi de la Partid și eu zic că merită... Nimic nu l-a convins pe Weisz
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
merge să se călugărească și, cum mănăstiri de maici nu se găseau pe o rază de cîteva comitate În jur, plîngea că tot va Îmbraca haina pocăinței, chiar dac-ar fi să treacă pentru asta muntele la Bucovina. Din toată nenorocirea, tinerii s-au ales cu o laviță și cu hainele de pe ei. Au primit găzduire, cu laviță cu tot, la o mătușă. Pe lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vinit fără bani... Tăți o adus bani și o cumpărat pămînturi... — Că bine grăiești, du-te la țara cum spui tu și oi vini și io, oarecînd, după tine. Pomean a zîmbit la vorbele nevestei, a găsit oameni tulburați de nenorocirea lui gata să-l Împrumute cu bani de drum, s-a adunat laolaltă cu alții mînați de necaz ori chiar de visuri și a luat drumul spre porturile de la Adriatica. Floare s-a Întors În casa părintească din Giungi și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lua În piept aproape singură Mediterana și Atlanticul nu rămăsese fără urme În Lumea Nouă. Dar cîți ani să fi avut ea cu exactitate În 1906? Se măritase la șaisprezece ani, la vreme de vară. În primăvara următoare, se petrecuse nenorocirea cu poprirea averii socrului și cu moartea acestuia. Gheorghe nu cred să fi putut aștepta pînă la celălalt an pentru Îmbarcarea spre America. Îi sufla rece și tare sărăcia În spate, n-ar fi biruit a trece peste o iarnă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n jos“, gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a părut indecentă. Celorlalți membri ai juriului, nicidecum. Nu aveau cum să se simtă jenați de repetiția aceea agasantă „La Oarba-n jos“, ca și cum recitatoarea ar fi arătat Înspre sine, exhibîndu-și propriile răni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
De ce i-ați ridicat, mă, statuie la ticălosul ăsta? SÎnteți crazy, voi știți ce a făcut nenorocitul? — Păi, ca om al bisericii, nu putea să facă decît, statuia episcopului și stafia prințesei — Ăsta?! N-a făcut decît porcării, crime și nenorociri! Un nemernic! Care primat, care Strigonium, ce papă, ce credință-n Dumnezeu? O bestie! El a fost cu ideea tronului de fier Încins pentru tortura lui Gheorghe Doja, de astea-i umblau lui prin cap, nu iubirea aproapelui! Un sadic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se arăta tare necăjit, temător de viitor și cu Încrederea În soartă mult slă bită. Nu-și dădea seama Încotro Îl va mîna focul. Nădăjduia, ca toți ceilalți, că-i vor frînge iute pe sîrbi și pe muscali și că nenorocirea nu va ține mult. În Încheierea fiecărei scrisori, pînă și-n cea de război, spunea că are să vină și el din nou la America. La două-trei luni de la primele bubuituri de tun asupra Europei, imigranții de la pensiune prinseră a se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Idealizez fără-ndoială și-n acest punct. Bătrînul sergent austro-ger man Johann Costin o fi avut În vedere numai o soluție de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire, dacă, dacă, dacă... Presu pun că o asemenea ipoteză o fi fiert În mintea lui. Sigur e că l-am Înjurat o dată, l-am suduit de zece ori, l-am băgat În mă sa În o sută de feluri. Și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să povestească: fusese stearpă vreme de treizeci de ani; după îndelungi rugăciuni, Domnul se îndură și-i dărui un fiu, pe care-l crescu și-l educă până se făcu mare, bun de însurat. În noaptea nunții însă se abătu nenorocirea: fiul muri în camera conjugală. Atunci, de durere, ea își luă lumea-n cap și fugi în pustie (adică în câmpul unde se afla și Ezdra). Ezdra se revoltă: cum își îngăduie această femeie să ajungă într-un asemenea hal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își reia discursul, adâncind și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că, atunci când a vrut să povestească un pasaj destul de lunecos din traducerea Legii, mintea i-a fost zdruncinată mai bine de treizeci de zile; și că într-un moment de potolire l-a rugat pe Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-un vis, i se arătă că pricina era faptul de a fi dorit, în chip necugetat, să aducă înaintea oamenilor simpli șcuvintele dumnezeieștiț, el se astâmpără și astfel își redobândi sănătatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de la Theodotes, autor de tragedii, că și acesta, vrând să pună odată un pasaj tradus din Biblie într-o piesă de-a lui, s-a ales cu glaucom la amândoi ochii. Când și-a dat seama de unde i se trăgea nenorocirea, s-a rugat la Dumnezeu multe zile la rând și așa s-a însănătoșit”173. Prima reacție din partea evreilor (atât palestinieni, cât și alexandrini) a fost de entuziasm. Versiunea greacă era așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]