9,222 matches
-
modestă, cu excepția unicei piese reușite, publicată tardiv, Flora română; că autorul însuși se retrage deliberat din cîmpul literaturii ce pare a nu-l mai interesa. Cînd își va publica în volum producția originală, o va face sub semnul unei autoironii neobișnuite, ca și cum, în forul său intim, s-ar fi dezis de propria-i literatură: poeziile se numesc Neghină și pălămidă, iar literatura scrisă, în ansamblu, Păcatele tinerețelor. O modestie prea puțin comună și prea strident afișată! Romanticul de primă generație Costache
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
punînd mereu alte scrieri (de obicei celebre) la baza propriilor sale compuneri. Autorul s-a apreciat pe el însuși, înainte de toate, drept un om cult și nu a ezitat să-și înfrunte dascălul, în adolescență, tocmai în virtutea pregătirii sale intelectuale neobișnuite, de care era perfect conștient: " - Ba nu ne înțelegem nicidecum, am strigat, ieșind din amețeala ce mă cuprinsese. D-ta vrei să mă batjocurești, să mă pui la Alfavita pre mine, care știu grecește mai mult decît oricare tînăr de
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
precum Rețetă ori Iepurărie) ar putea avea sursă străină, fără ca farmecul lor să se diminueze. Slujitor frecvent și convins al Memoriei, Negruzzi poseda însă și virtuți ce l-ar fi făcut apt pentru proza imaginativă și de observație. Culturii sale neobișnuite i se adăuga o remarcabilă inteligență. Asupra realității din jur, el aruncă o privire penetrantă, sesizînd nuanțe greu perceptibile (cum o face în Fiziologia provințialului). Ironia este la el mereu fină, fără aplecare spre satiră, și sprijinită pe aluzii culturale
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
și frumos, și urât simultan. Răsfoirea unui album fotografic - să zicem, de Annie Leibowitz, cu siguranță, una din marile maestre ale fotografiei actuale - te aruncă în plin paradox: frumos începe să nu mai fie armoniosul, caldul, odihnitorul, cumpătatul, ci agresivul, neobișnuitul, neliniștitorul - pe scurt, tot ceea ce fusese până în ajun monstruos și respingător. Cu toate acestea, e dincolo de orice dubiu că vorbim despre artă. E posibil ca sensibilitatea noastră, informația și cultura să nu mai fie capabile să facă saltul în noua
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
Iordăchescu Ionuț Oficiali ai Apărării americane spun că bombardierele strategice rusești au efectuat 16 incursiuni în nord-vestul spațiului aerian american în ultimele zece zile, o creștere neobișnuit de mare a acestor zboruri. "În ultima săptămână, NORAD a identificat vizual avioane rusești care operau în și în jurul zonelor de identificare și apărare americane", a declarat maiorul Beth Smith, purtătoare de cuvânt pentru Comandamentul Nordic American și Comandamentul Nord-American
Bombardiere strategice rusești, în spațiul aerian al SUA by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82142_a_83467]
-
ca în jocurile antedecembriste cu pioni multicolori - vârste cuprinse între 2 și 90 de ani. Și afinități care pendulează între inocența netedă și ipocrizia plină de asperități a nuanțelor. Două sunt, la rece, publicurile-țintă ale unui asemenea volum pe cât de neobișnuit, pe atât de neașteptat. Adică adolescenții și tinerii (în curs de educare, nu-i așa?) amatori sinceri de șarade sângeroase, de violența veselă a fantoșelor (pe care le vor găsi sumedenie aici: rabiata Arabella, Samurai, Finlandeza Haricleea, Măcelarul Magellan, Veta
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
demonstrațiile în numele unei gramatici altminteri destul de meschine, ar fi - din punctul de vedere al adevăratei lecturi - o monstruozitate. De altundeva decât din sume nesfârșite de exerciții retorice, de altundeva decât din tatonări și eschive se degajă farmecul acestui atât de neobișnuit - atunci ca și acum - volum de debut. Și totuși, de unde atracția? Nu cunosc multe cărți în care o gândire absolut impecabilă sub aspect matematic să fie mai complet aplicată. În care enunțurile și răspunsurile să fie mai limpezi și totodată
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
înscrisă în chiar gena umană. Sufletul uman este măcinat de culpe, viața este mult mai plată decât se prefigurează în visele de tinerețe, frumusețea este repede trecătoare, nimic din ce e bun nu poate să dureze. Cu o maturitate destul de neobișnuită pentru o scriitoare din tânăra generație Daniela Rațiu a aflat deja toate astea, iar romanul său In vitro este încărcat de o tensiune existențială aflată la limita suportabilității. Daniela Rațiu seamănă și nu seamănă cu scriitorii "generației 2000". Seamănă în măsura în care
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
fel, devastatoare, putem să ne închipuim ce a fost pe bietul Covaliov cînd și-a pipăit fața. Numai așa l-am putea înțelege, cît de cît, pe maiorul Platon Cuzmici Covaliov de pe strada Sadovaia din Sankt Petersburg și întîmplarea lui neobișnuit de ciudată care a început în dimineața zilei de 25 martie, după ce s-a trezit destul de dimineață și a făcut din buze "brrr", cum face mereu cînd se deșteaptă din somn, fără să știe nici el de ce. În acea dimineață
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
mai jerpelit? Era ora când se serveau aperitivele și, pentru prima oară de când se întorsese la Paris, se încumetă să pășească în teritoriul său, în teritoriul pe care îl cunoștea atât de bine. Până atunci nu remarcase cu adevărat înfățișarea neobișnuită a Parisului: poate că o stradă necunoscută era de felul ei pustie mai tot timpul anului, dar el abia acum constata cât era de pustie, abia acum vedea tricicletele mari folosite drept taxiuri alunecând silențios pe lângă el, umbrarele decolorate din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
copilăriei - pe atunci venea înăuntru din grădină, în jurul orei unsprezece, în speranța că se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea, îi dădea să mănânce și-i dăruia tot felul de jucării neobișnuite: un cartof care semăna cu un bărbat, un ursuleț îmbrăcat ca o bătrână, un os care lui i se părea că seamănă cu o suliță. —Vorbește-mi despre el, spuse fata. Era exact lucrul de care se temuse și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu? Și lui i s-a părut că te-a mai văzut cândva... — Îi știu pe cei de teapa lui, nimic mai mult, o întrerupse el. 12 În seara aceea, după ce se întoarseră de la Brinac, Thérèse Mangeot făcu un gest neobișnuit: ceru cu multă hotărâre ca, de acum înainte, să ia masa cu toții în sufragerie, nu în bucătărie unde mâncaseră până atunci, în mare grabă, de parcă s-ar fi așteptat ca adevăratul stăpân al casei să-și facă apariția în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aici rezumatul scenariului, pentru care nu este prea târziu nici acum, când Barbie așteaptă să fie judecat. II Jim Braddon și criminalul de război O legendă veche spune că fiecare om are, undeva în lume, o dublură. Aceasta este povestea neobișnuită a lui Jim Braddon. Jim Braddon era un agent de vânzări de rang înalt la o companie din Philadelphia care producea cereale pentru micul dejun. Era un om calm și cinstit care n-ar fi fost în stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dovedit a fi doar una fizică. În acest moment probabil psihologul își amintește de cel cu care stătuse de vorbă în avion, depune mărturie și îi găsește și familia lui Braddon. Mai trebuie lucrat la acest final fericit, dar povestea neobișnuită a lui Jim Braddon se termină cu adevărat odată cu schimbul de focuri din vila de la periferia orașului. După asta totul e clar. Orice spectator îți poate spune ce urmează. III A doua schiță de scenariu, purtând titlul Nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
excepția întrerupe cursul procesului, iar cei trimiși în judecată câștigă timp. Cimitirul dosarelor - Curtea Supremă Însă cimitirul dosarelor, capătul final al tunelului, unde așteaptă cu mustățile fremătând șobolanii rețelei, se cheamă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu puterea sa neobișnuită de sinteză, senatorul Voicu întocmește rapid schița locului: „Toată România-i la ei! Da, toată ajunge la ei. Păi, au avut o sută de dosare, sunt sufocați! Secția Penală, cinșpe’, Contenciosu’, Civilu’, Comercialu’... sunt vreo șaizeci, șaptezeci de judecători, cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
În mijlocul tortului tronează o lumânare care are atașată o inimă de ciocolată pe care scrie 56 (vârsta împlinită azi de Lionel, pentru cei care au uitat). Pe tort e ornată, cu glazură și frișcă, o urare cât se poate de neobișnuită: Vădit încurcat, Didier încearcă să-i explice: — Gaston, cofetarul... îl știți? — Cum să nu-l știu? confirmă Lionel, încă perplex. — ... a încurcat urările. Era obosit, s-a uitat toată noaptea la dumneavoastră... — Îl înțeleg. — Cu toată tevatura asta mediatică... Ați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gen de teatru ciudat. Dar fiindcă e vorba despre o personalitate - Robert Wilson - și o carte importantă - Întîlnire cu Robert Wilson (supliment al revistei Teatrul azi, Îngrijit de infatigabila Florica Ichim), desigur, merită să faci efortul Înțelegerii particularităților acestui tip neobișnuit de spectacol, reprezentații interdisciplinare, În care nu poți spune dacă textul mai are vreo importanță, iar dansul și arta plastica se subordonează scenariului, ori Îl surclasează. Este Wilson un „entertainer, care acționează În spiritul vodevilului american”? (Jan Linders). Este un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu o sută de interpreți (o dată, chiar cu...cinci sute de actori, În Iran!), experimente reușite și eșuate, proiecte falimentare și conferințe lucrative ; se folosește de cutia neagră, cu covor negru, de muzicieni machiați puternic, de lumini ingenioase și mobile neobișnuite, de proiecții și intervenții la microfon; mișcarea e Împrumutată din codul pantomimei, replicile par incoerente, și de multe ori corul Înlocuiește individualitatea actoricească. Despre Hamletmachine spune că l-a montat ca pe-un spectacol...pentru orbi! (culmea, tocmai el, virtuozul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
omagiau farmecele prostituatelor. Vechile Scripturi descriau diferitele șiretlicuri ale prostituatelor și pericolul de a face afaceri cu ele. Evangheliile condamnau prostituția și relațiile sexuale În afara căsătoriei, fiind calificată drept curvie și preacurvie. Atitudinea lui Iisus Hristos față de prostituție pare totuși neobișnuită față de concepțiile vechiilor evrei arătând o atitudine tolerantă față de prostituție. În Vechiul Testament se face referire la omorârea cu pietre ca formă de pedepsire a femeilor care au comis un adulter. Abia În Noul Testament, mai exact În Evanghelia după Ioan, Iisus
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
oficială de aerobiciclete de mare siguranță, cu toate girofarurile de viermi marini-tomopteris pornite, îl zărești prin geamul întunecat pe împăratul fuxi însuși, un ornitorinc-veșnic-multituberculat de la sistemul de supraveghere și siguranță îți face mai multe fotografii din zborul lui rapid, nimic neobișnuit, nu pune la suflet, mergi în ritmul tău înainte, nu te simți umilit, închide ochii și amintește ți de prințesa ta strălucitoare, de suflețelul tău, care te așteaptă cuminte în grădinile suspendate ale dragostei. șase în al patrulea loc: acum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Și vom trăi veacuri de încântare și de iubire... BUFONUL: Veacuri... Pentru un ceas, acolo fie; nu moare nimeni de fericirea unei veșnicii care ține preț de-un ceas. Și s-ar putea să nu ți se întâmple nici nenorociri neobișnuite în intervalul acestei veșnicii. CEZARA: Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mele Confesiuni deghizate Sorin Stoica face parte din categoria extrem de restrânsă a scriitorilor care își găsesc stilul de la bun început, fără să-l caute (iar printre prozatori, se știe, fenomenul e și mai rar întâlnit). Așa se explică, bunăoară, impactul neobișnuit al debutului său, semnalat în mai toată presa literară cu exaltarea descoperirii marilor revelații. E drept, lucrurile ar fi stat poate altfel (dar nu cu mult) într-un context ceva mai fertil în valori literare: entuziasmul s-ar fi temperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors cu mutră cruntă spre adunare Daurel Cocioabă. I-auzi, domnule, ce glas are
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că se găsește într-o neobișnuit de încordată stare. Mergea pe stradă lent, dar cu pas ferm și bine măsurat. Era foarte atent la tot ceea ce mișuna de jur împrejurul său și făcea diferite constatări în gând. Se uita mai ales la fețele oamenilor și le analiza cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]