848 matches
-
postmodernist francez în anii ’90, ca Chantal Mouffe (între altele, admiratoare a lui Carl Schmitt dinspre extrema stângă) și alții, cei ce au prefațat trecerea către teoreticienii-activiști ai unei globalizări alternative (altermondialisme) între noul mileniu, în vehementă opoziție față de globalizarea „neoliberală”, noul „stadiu cel mai înalt și ultim al capitalismului”. E vorba, așa cum sugeram mai sus, de o dinamică tipică - de la inovație la dogmatism și autoapărare agresivă -, pe care postmoderniștii înșiși o divulgă atunci când analizează toate curentele, modele, stilurile și paradigmele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Keohane (vezi mai ales Keohane, 1984). Lucrarea lui Keohane a generat deja multe lucrări pe teme adiacente. Cu toate acestea, ea rămâne formula cea mai cuprinzătoare a teoriei din care decurg toate aceste volume. Această perspectivă este deseori numită "instituționalism neoliberal". Totuși, conform preferinței explicite a lui Keohane, vom adopta denumirea de instituționalism pentru că astfel se face distincția între instituționalism și modelul liberal. A doua precizare este că descrierea de mai jos a instituționalismului are un fundament metodologic restrâns presupus pe
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1986a) Neorealism and its Critics, Columbia University Press, New York. Keohane, R.O. (1986b) "Theory of World Politics: Structural Realism and Beyond" în R.O. Keohane (coord.) Neorealism and its Critics, Columbia University Press, New York, pp. 158-203. Keohane, R.O. (1989a) "Neoliberal Institutionalism: A Perspective on World Polities" în R.O. Keohane International Institutions and State Power: Essays in International Relations Theory, Westview Press, Londra, pp. 1-20. Keohane, R.O. (1989b) "International Institutions: Two Approaches" în R.O. Keohane International Institutions and
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Myths of Empire: Domestic Politics and International Ambition, Cornell University Press, Ithaca, NY. Soesastro, H. (1995) "ASEAN and APEC: Do Concentric Circles Work?", Pacific Review, pp. 8, 475-493. Sterling-Folker, J. (2000) "Competing Paradigms or Birds of a Feather: Constructivism and Neoliberal Institutionalism Compared", International Studies Quarterly 44, 97-119. Stockwin, J.A.A. (1997) "Reforming Japanese Politics: Highway of Change or Road to Nowhere?" în T. Inoguchi și P.C. Jain (coord.) Japanese Politics Today, Macmillan, Melbourne, pp. 75-91. Stuth, R. (1992) "Germany
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Modelul instituționalist al sistemului internațional / 30, 33, 60 activitatea instituționalizată / 84 ajustări ale politicii externe / 49 cadrul teoretic / 30 China / 43, 51, 68, 127-130, 153, 159, 161 definiții / 60 Germania / 32, 34, 51, 68, 77, 84-88, 90, 92-94, 159-162 instituționalismul neoliberal / 61 Japonia / 35, 45, 51, 68, 99, 106-112, 115, 159-160 logica anarhiei /55 raționalitatea / 55, 69 relația "liniară" cu neorealismul și liberalismul / 55, 67-68, 74, 147 relația "triunghiulară" cu neorealismul și liberalismul / 55, 67, 70, 74, 75 schimbarea internațională / 68
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru a completa sau combate realismul structural waltzian. În alte tipologii, foarte multe dintre aceste teoretizări sunt asociate neorealismului. Tot în acest sens poate fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
waltzian. În alte tipologii, foarte multe dintre aceste teoretizări sunt asociate neorealismului. Tot în acest sens poate fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
cuprinzătoare legitimată, În ultimă instanță, printr-un tip de teleologie socială degajată din retorica publică. Aceasta include o definire și Înțelegere sociale ale eficacității (performanței): interesele comunității și ale angajaților sunt instituite, adesea În dauna intereselor capitalului. Într-o ideologie neoliberală, performanța se exprimă prin profitabilitate; interesele capitalului sunt primordiale, subsumând interesele oricărui alt grup: această concepție se legitimează În baza teoriei „mâinii invizibile” și asumpției conform căreia urmărirea intereselor capitalului este În interesul societății prin distribuirea optimă a resurselor. În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
datorită faptului că dinamica sa internă a condus, în multe arii tematice, la niveluri de cooperare ce depășesc practicile OIG și sugerează apariția unui nou tip de actor pe scena internațională. În fine, trebuie menționat faptul că literatura de factură neoliberală nu a ocolit nici OIG cu caracter de alianță politico militară. Astfel, hegemonia statocentrismului realist în cadrul Studiilor de Securitate a fost, pe alocuri, pusă în discuție, sugerându-se că dezvoltarea organizațională a Organizației Tratatului Nord-Atlantic (NATO) a avut un anumit
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
problema fundamentală a bunurilor publice, numită și problema „blatistului” (free rider). În cazul bunurilor publice, această situație face ca respectivul bun să se producă Într-o cantitate mai mică decât cea necesară și devine o problemă a guvernării. Prin politicile neoliberale promovate Începând cu anii ’70-’80 În țările occidentale sau, după 1990, În fostele state comuniste, asistăm la o „retragere a statului” (prin privatizare) și la reducerea numărului de bunuri publice pe care statul le produce. Cu toate acestea, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pe când În alt stat aceeași circumstanță nici nu se Înregistrează pe radarul amenințărilor la adresa securității (Ayoob, 1997, pp. 142-144). Păstrând statul ca obiect referent al securității, Lord, Keohane, Wallander și Haftendorn construiesc un argument din punctul de vedere al abordării neoliberale a relațiilor internaționale. Ei pun accentul pe importanța resurselor economice În relațiile Între state și pe efectele pozitive pe care instituțiile internaționale le pot avea În Întărirea securității. Din punct de vedere economic, o condiție dificilă la acest nivel poate
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
anii 1994-2001 constituie un bun exemplu În acest sens. Odată cu venirea la putere a diferitelor administrații, strategia de securitate a statului s-a schimbat, variind de la o abordare realistă la o abordare liberală și, În cele din urmă, la una neoliberală (Stoicescu, 2003, pp. 87-89)1; ultima versiune (2006) a strategiei românești de securitate este diferită și inovatoare nu atât prin conținutul său, cât mai ales prin procesul consultativ cu reprezentanți ai societății civile și academice, care a introdus un factor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
bazei teoretice a politicii de securitate națională. Deși aceasta rămâne, În esență, una fundamental neorealistă, identificând statul ca principal actor internațional, dar și ca principal referent al conceptului strategic de securitate, ea este din ce În ce mai mult infuzată de elemente liberale și neoliberale (Miroiu, 2002). Dacă, potrivit Strategiei de Securitate Națională din 2001, principalul interes vital al României Îl reprezintă „menținerea integrității, unității, suveranității și independenței statului roman” (Strategia de Securitate Națională a României, 2001, p. 3.) În condițiile specifice ale aderării la
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
care am îndrăzni să afirmăm că sunt esențiale se cer formulate cu toată claritatea: 1. Lipsa totală de tradiție a politologiei românești originale ni se pare, în primul rând, o mare și mai ales o tristă evidență. Lucrările de tip neoliberal (Ștefan Zeletin, Eugen Lovinescu) sau marxist reformist (Șerban Voinea, la extrema limită: Lucrețiu Pătrășcanu) se numără pe degete. Și ceea ce este și mai grav (și nu totdeauna neapărat din cauza condițiilor istorice), ele n-au avut niciodată un mare ecou. Evident
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
au o astfel de măsură integrată. De aceea, ei nu pot reduce varietatea scopurilor lor la un singur concept, cel de utilitate. În lipsa unei analogii directe bani-putere, nu este posibilă nici analogia utilitate-interes național (securitate) (Guzzini 1993: 453). În vreme ce economia neoliberală și analogia cu piața presupun economiile de piață în care există monedă, relațiile de putere sînt comparabile, în cel mai bun caz, cu relațiile de schimb în natură (Baldwin 1989: 25). Cu alte cuvinte, faptul că relațiile internaționale nu pot
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
the Psychology of Pictoral Representation, London: Phaidon Press. Granowetter, Mark (1985) 'Economic Structure and Social Structure: The Problem of Emeddedness', American Journal of Sociology 91 (November), pp. 481-510. Grieco, Joseph (1993) 'Understanding the Problem of International Cooperation: The Limits of Neoliberal Institutionalism and the Future of Realist Theory', in David Baldwin (ed.) Neorealism and Neoliberalism, New York: Columbia University Press, pp. 301-38. -(1988) 'Anarchy and the Limits of Cooperation: A Realist Critique of the Newest Liberal Institutionalism', International Organization 42, 4 (Autumn
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de pe urma războiului. Specificul acelor vremi este captat de Susan George într-un discurs 17 ținut asupra scurtei istorii a neoliberalismului: "În 1945 sau 1950, dacă ți-ai fi propus la modul serios una dintre ideile și politicile din pachetul standard neoliberal de astăzi, ți s-ar fi râs în nas sau ai fi fost trimis într-un ospiciu. Cel puțin, în țările occidentale de la acea vreme, fiecare individ era un keynesian, un social-democrat sau un social creștin-democrat sau vreo umbră de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
căderea Uniunii Sovietice la sfârșitul anilor 1980, în unele țări fost-comuniste. A existat o dezbatere puternică printre teoreticienii statului bunăstării sociale legată de semnificația acestor reforme și dacă într-adevăr s-a reușit schimbarea semnificativă a acestuia într-un stat "neoliberal". După Ferrera și coautorii acestuia în opera citată mai sus,29 statul bunăstării sociale s-a schimbat, de fapt, foarte puțin în ultimii ani. Argumentul lor se bazează pe dovada potrivit căreia consolidarea fiscală a crescut în statele OECD, acest
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de fapt, foarte puțin în ultimii ani. Argumentul lor se bazează pe dovada potrivit căreia consolidarea fiscală a crescut în statele OECD, acest lucru însemnând că cheltuielile legate de bunăstarea populației s-au mărit de-a lungul așa-numitei perioade neoliberale. Din nefericire pentru propriul lor argument, autorii acestui studiu continuă să enumere o mulțime impresionantă de schimbări care reprezintă, de fapt, o transformare destul de radicală a statului bunăstării sociale pe care ei îl examinează: managerialism crescut; privatizare (marginalizată); (puțină) descentralizare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a unei societăți și economii complexe în plină dezvoltare. Partidele de stânga din câteva țări europene PSOE în Spania, Partidul Laburist în Marea Britanie, PS în Franța și SPD în Germania au încercat să-și adapteze ideologiile la aceste noi realități neoliberale în timp ce păstrau cel puțin câteva dintre principiile bunăstării. Acest lucru a devenit cunoscut ca "A Treia Cale", popularizată într-o carte cu același titlu, scrisă de Anthony Giddens, un sociolog care a avut o influență importantă asupra reformei politice pe
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
devenit cunoscut ca "A Treia Cale", popularizată într-o carte cu același titlu, scrisă de Anthony Giddens, un sociolog care a avut o influență importantă asupra reformei politice pe această temă a lui Tony Blair.34 Este adevărat că abordarea "neoliberală" și versiunile modificate ale celei de-a "Treia Căi", sunt aproape o afacere a elitelor care implică politicieni, administratori, grupuri afaceriste și organizații internaționale de primă importanță precum Banca Mondială, OECD și FMI. Marele public din statele dezvoltate contemporane rămâne
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
noii guvernări". Reconfigurarea statului Într-o anumită măsură aceasta este o dezbatere falsă, și autori precum Ferrera și colegii acestuia avansează idei nefondate când pretind că statul bunăstării sociale a fost abolit și înlocuit de un nou tip de stat "neoliberal". Chiar dacă au fost câteva revendicări cam exagerate la adresa abolirii statului-națiune și a sfârșitului bunăstării,36 adevărul este probabil undeva între aceste revendicări și contra-revendicarea potrivit căreia statele bunăstării sociale sunt încă în viață și încă protestează. În spatele acestei dezbateri se
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
intern să se fi schimbat. De exemplu, termenul "management public" are sensuri diferite în perioade diferite de timp. În timpul les Trente Glorieuses reprezenta managementul public al expansiunii cu accentul pe eficacitatea în atigerea obiectivelor bine definite. În perioada următoare hegemoniei neoliberale, s-a transformat în "noul management public", adică, managementul contracției, accentul fiind pe eficacitatea reducerii cheltuielilor publice. Cu toate acestea, chiar dacă unele forme instituționale externe au rămas, mai mult sau mai puțin, la fel ca înainte, au existat și schimbări
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aceste schimbări au reflectat recunoașterea potrivit căreia democrația locală și regională sunt elemente esențiale ale însăși democrației, iar autonomia locală implică puțină diversitate și libertate din partea controlului guvernamental central.52 Pentru marea majoritate, modelul "alegerii" reprezintă o expresie a abordării neoliberale care a predominat în statele occidentale în timpul anilor 1980 și 1990. Autonomia locală, prin aplicarea principiului subsidiarității, reprezintă luarea deciziilor politicilor locale la nivel corespunzător. Dar, dintr-o perpectivă neoliberală, reprezintă și adoptarea unei abordări competitive. Fără a merge până la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Pentru marea majoritate, modelul "alegerii" reprezintă o expresie a abordării neoliberale care a predominat în statele occidentale în timpul anilor 1980 și 1990. Autonomia locală, prin aplicarea principiului subsidiarității, reprezintă luarea deciziilor politicilor locale la nivel corespunzător. Dar, dintr-o perpectivă neoliberală, reprezintă și adoptarea unei abordări competitive. Fără a merge până la adoptarea federalismului fiscal din Statele Unite unde societatea funcționează destul de diferit față de cea din țările europene (vezi mai jos), din anii 1990 încoace există o creștere semnificativă în competiția dintre autoritățile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]