789 matches
-
felul În care Îi macină sentimentele ori dacă vreunul are ideea frumosului În ce spune cu atâta vulgaritate... Erau, cele mai multe, voci de țărani de prin preajma Buzăului, care veniseră să Își vândă salata și morcovii, găinile și celelalte produse alimentare ale neoliticului socialist, Îi recunoștea după timbru, după accent. „Ciudat, Își spuse, acum Îmi dau seama că sunt voci de oameni care nu cunosc muzica.“ Și tot cu ochii Închiși le numără, le clasifică, ăla e fumător, ăla e bătrân... Până când distinse
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de noi decât cele mai bizare alte forme non-umane de viață: oarbe, imobile, mute (sau grăind doar acele confuses paroles ale lui Baudelaire), În așteptare... Întru totul asemeni unicei forme pe care un zeu universal ar putea-o lua. Oamenii neoliticului, sclavi, așa cum suntem și noi față de economia industrială, ai propriei lor mari „invenții“ culturale a agriculturii, au fost primii mari despăduritori ai peisajelor noastre, și poate că sentimentul de vinovăție i-a făcut să se Întoarcă la copaci În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
despre viața satelor, deoarece face parte din cultura noastră și ea mer eu în tranziție. Revenim la inadvertențe. E hazardant să înlocuiești denumirea de locuință cu casă, să susții că ʺcea mai veche formă de locuință stabilă datând încă din neolitic a fost bordeiulʺ (pag.226), când într o ,,pagină despre Româniaʺ dintro geografie imprimată la Paris în 1543 se spune că a fost o vreme când locuitorii din Transilvania și Val ahia , ca să se apere de ploaie sau frig, se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cruciada menită să demonstreze vechimea în cifre absolute a poporului român unicul popor european a cărui identitate era căutată (și nu o dată găsită), dacă nu chiar în momentul antropogenezei, cum susțineau unii entuziaști de la Institutul de Istoria PCR, măcar în neolitic, sau, în cel mai rău caz, la începutul epocii fierului, oricum nu mai târziu de "retragerea aureliană" din sec. III d.Hr. Teoriile aberante ale lui Nicolae Densușeanu, reînviate în cadrul curentului protocronist, îi exaltau mai ales pe sfertodocții promovați în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
implicit, în creația din Bucovina, roata solară este prezentă ca motiv ornamental și simbolic, de la arhitectura în lemn, la țesături, broderii, până la port, podoabe, ouă încondeiate.84 În spațiul carpato ponto danubian, cultul soarelui a fost atestat arheologic încă din neolitic, iar în cultura românească, soarele reprezintă centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Urdărarilor, pleacă de la biserică Înspre apus, pe marginea șoselei Motru-Baia de Aramă. În prezent șoseaua Lupoaia-Lupoița este betonată pînă la locul minei, În „ Valea Andreiului ” Zona noastră are Însă străvechi mărturii de istorie pe care le voi aminti mai departe. Neoliticul tîrziu, al culturii Sălcuța, a cuprins Valea Motrului pe la 2800-1900 Î.e.n (Î.Hr). Atestarea vieții materiale și spirituale a traco- geto-dacilor pe teritoriul României, dar și În județul Gorj, constituie o problemă deosebită pentru știința istorică românească, pentru
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ca primă dată a atestării documentare, anul 1488 și îl mai amintesc și sub denumirile de Kistalmács, Kleintalmesch, Kli-Talmesch2. Istoria lui este așadar una îndelungată. Vestigiile descoperite pe teritoriul satului (topor de piatră) atestă locuirea în acest spațiu încă din neolitic sau epoca bronzului (Luca, Pinter, Georgescu, 2003). Există de asemenea dovezi ce atestă locuirea în această zonă (sudul Transilvaniei) în perioada daco-romană și permanența populației autohtone și după retragerea aureliană cetatea romană de la Boița (Caput Stenarum) a fost prima întemeiată
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
noi legături între "Știință" ("luată în sensul de cunoaștere obiectivă a necunoscutului") și "Politică" ("în sensul de a face posibil ceea ce e necesar")". Titlul documentului produs de Jacques Robin e semnificativ: Un proiect al speciei umane pentru acest sfîrșit de neolitic: "societatea informațională" sau o dezbatere despre creșterea economică. E vorba de un proiect pentru specia umană, iar Jacques Robin critică faptul că, deși Clubul de la Roma numără printre membrii săi economiști, ingineri, informaticieni și sociologi remarcabili, nu fac parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în anii 1940, într-un centru turistic de prim rang, fiind o destinație renumită pentru milionarii din state din nordul Europei, din UK, Irlanda, Germania. Orașul numără azi 124.332 locuitori (2006). Cu urme de locuire încă din paleolitic și neolitic, așezarea se remarcă și prin vestigiile pe care fenicienii, cartaginezii sau romanii le-au lăsat. Și stăpânirea islamică este vizibilă în peisajul arhitectural al Marbellei, musulmanii construind aici un castel precum și zidurile apărare. Nerja, un alt centru important din salba
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
la vremea ei de Marija Gimbutas arheomitologie. Așa cum arată și Miriam Robbins Dexter, Adrian Poruciuc este fascinat de sursele vechi, precreștine, ale folclorului sud-est european și, în mod special, a celui românesc actual. În contextul acelor tradiții străvechi, unele din neoliticul timpuriu, predominau cultele consacrate divinităților feminine. Ele ilustrează "forța culturii țărănești" (Adrian Poruciuc) și fascinanta supraviețuire a unor elemente de cultură precreștină, preromană, preindoeuropeană în folclorul românesc. Dorința profundă a autorului este aceea de a ajuta prin cercetările sale la
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
un tezaur spiritual de "elemente orientalizante" care au devenit parte componentă a tradiției europene. Aceasta, la rândul ei, este element constitutiv al ,,unui fenomen mai extins, cu rădăcini care coboară până la începuturile expansiunii demice și culturale ale Semilunii Fertile din neolitic și eneolitic" (p. 172). Într-un subcapitol special din Istoria credințelor și ideilor religioase, Mircea Eliade invita specialiștii în știința religiilor la o veritabilă elaborare a unei hermeneutici interdisciplinare a tradițiilor populare, a miturilor străvechi și a colindelor, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
constată această extindere a practicilor agricole cu particularități regionale ca taberele fortificate din centru-vest: cultura de la Matignons (Charente) și de la Peu-Richard (Charente-Maritime), deosebite de șasean. În zonele lacustre se dezvoltă de asemenea sate: Charavines, pe malul lacului de la Paladru (Isère). Neoliticul final și nașterea metalurgiei. Perioada dintre -2500 la -2000 este marcată de o înflorire a civilizațiilor neolitice cu o intensificare a ocupării de pămînturi. Civilizația de la Fontbouisse, în împrejurimile orașului Montpellier, oferă în acest sens un bun exemplu cu numeroasele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și sud-estul Masivului Central, unde găsim civilizația de la Fontbouisse. Dar un popor a cărui origine este controversată îi asigură răspîndirea în toată Europa: campaniformii, de la numele formei de clopot a unui pahar, legat de expansiunea acestui grup. Această perioadă a neoliticului în care se amestecă folosirea tradițională a obiectelor din piatră și apariția metalului mai este numită și chalcolitic. Timpurile protoistorice De la epoca bronzului (de la -1800 la -700)... În mileniul al II-lea, sub impulsul schimburilor cu Europa centrală și Mediterana
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cupru și de cositor. Fabricarea sa deschide o eră nouă, protoistoria, în care firul director nu mai este mărimea pietrei, ci forma ei și folosirea obiectelor metalice. Evoluție generală. Rapida dezvoltare a metalurgiei provoacă o explozie a vechilor comunități din neolitic cu o diversificare și o specializare mai mari ale indivizilor. Fierarul, negustorul și, în general, clasa meșteșugarilor ocupă un loc tot mai important în viața economică și socială. Diferențele de bogăție sînt mai nete și, cu ele, conflictele și tensiunile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din Marsilia: cu această fondare, cunoscută din surse scrise (documentul 2, p. 23), țara noastră intră în istorie. DOCUMENT 1 Această reconstituire, rezultat al unei săpături arheologice și a urmelor găurilor pentru stîlpi, permite înțelegerea organizării acestor case mari ale neoliticului aparținînd grupului rubané. Ele erau construite plecînd de la numeroși stîlpi strînși cu o șarpantă făcută doar din bîrne longitudinale. De asemenea, pentru o mai bună soliditate, erau plantate mai multe rînduri de stîlpi, formînd patru nave. Acoperișul vegetal din stuf
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Cavaillon și a fost în relație cu oppidum-ul vecin de la Saint-Blaise și situl indigen de la Glanum (Saint-Rémy-de-Provence). Această prezență grecească nu putea fi fără repercusiuni asupra mediului indigen, dar aprecierea reală a influențelor rămîne dificilă. Dezvoltarea societăților indigene. Încă din neolitic, populația din sudul Franței, ligurii și iberii, a avut o evoluție originală, datorată relațiilor sale privilegiate cu lumea mediteraneană. Încă din secolul al VII-lea și, mai ales începînd cu secolul al V-lea î.I.C., siturile fortificate implantate pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
datorită veniturilor obținute în special de la țară. Transformarea lumii rurale Reputația de bogăție agricolă a Galiei în autorii antici este în mare parte justificată. Romanii moștenesc o țară care are deja o lungă tradiție de valorificare a solului încă din neolitic, dar ei aduc aici tipuri noi de organizare a solului și a proprietății. Forța tradițiilor. Satul rămîne prin excelență sectorul unde s-au păstrat tradițiile indigene. Țăranul gal continuă să-și vorbească limba, așa cum o atestă calendarul galic de la Coligny
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Provizorie 2. Scenariul C = creștere puternică. 3. Scenariul A = creștere lentă după statisticile energetice ale ministerelor Industriei, Poștei și telecomunicațiilor și Turismului, ianuarie 1987 CRONOLOGIE În Franța În exteriorul Franței 10000/-6000 EPIPALEOLITICUL -9000 Neoliticul în Orientul Apropiat -6000/-1800 NEOLITICUL -2600 Piramidele egiptene -1800/-700 EPOCA BRONZULUI -1700/-1400 Cnossos în Creta Către -1250 Ramses al II-lea, faraon -814 Fundarea Cartaginei -753 Fundarea Romei -700/-50 EPOCA FIERULUI -600 Fundarea Marsiliei -509 Constituirea Republicii romane -490 Bătălia de la Maraton
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aproximativ 35.000) și paleoliticul superior cu omul de Cro-Magnon (-35.000 pînă la -10.000 aproximativ). A doua epocă este numită mezolitic sau epipaleolitic, cu importante mutații (-10.000 pînă la -5000 aproximativ) care permit evoluția către ultima fază, neoliticul, din -5000 pînă în -1800 aproximativ. Timpurile preistorice se termină cu calcoliticul sau neoliticul, perioadă de tranziție, între -2200 și -1800 și faza finală a neoliticului, în care obiectele metalice de aramă, aur și argint coexistă cu instrumentele de piatră
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-10.000 aproximativ). A doua epocă este numită mezolitic sau epipaleolitic, cu importante mutații (-10.000 pînă la -5000 aproximativ) care permit evoluția către ultima fază, neoliticul, din -5000 pînă în -1800 aproximativ. Timpurile preistorice se termină cu calcoliticul sau neoliticul, perioadă de tranziție, între -2200 și -1800 și faza finală a neoliticului, în care obiectele metalice de aramă, aur și argint coexistă cu instrumentele de piatră șlefuită. Pretor. Magistrat roman cu competență juridică. Această funcție este importantă pentru că ea deschide
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
importante mutații (-10.000 pînă la -5000 aproximativ) care permit evoluția către ultima fază, neoliticul, din -5000 pînă în -1800 aproximativ. Timpurile preistorice se termină cu calcoliticul sau neoliticul, perioadă de tranziție, între -2200 și -1800 și faza finală a neoliticului, în care obiectele metalice de aramă, aur și argint coexistă cu instrumentele de piatră șlefuită. Pretor. Magistrat roman cu competență juridică. Această funcție este importantă pentru că ea deschide calea către guvernele de provincie. Prevot. În Evul Mediu, agent sau administrator
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
editorului, 4 Prefață, 5 Cuvînt înainte, 10 1. De la piatră la fier: primele comunități (din mileniul al VI-lea în anii 500 î. I.C.), 13 "Revoluția neolitică" (din anii -6000 pînă pe la -1800), 14 Ansamblurile regionale, 14 Cultura șaseană , 16 Neoliticul final și nașterea metalurgiei, 16 Timpurile protoistorice. De la epoca bronzului (de la -1800 la -700)...,17 Evoluție generală, 17 Exemple regionale în mileniul al II-lea, 18 Apogeul bronzului: bronzul final (de la -1200 la -700), 19 ...la prima epocă a fierului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ochii noștri, cele ce au trebuit să se întâmple în timpurile necunoscute"4. Aceleași structuri nucleare în jurul cărora s-a dezvoltat, desigur, un nou "Weltanschauung", figurinele și vasele antropomorfice, unele cu funcții apotropaice, au aceeași semnificație începând cu acelea din neolitic (Mitoc, Ripiceni, jud. Botoșani), cu acelea provenind de la culturile de tip la culturile de tip Criș, Andrieșeni, Valea Lupului, jud. Iași, la cultura ceramicii liniare (Glăvănești, Larga Jijia, Perieni, Suceava), la bogata cultură Cucuteni, la cultura amforelor sferice sau mormintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tracistă“ a domnului Roman ni se pare greu de susținut, căci elementele străvechi ale „marii bucătării țărănești“ ar putea la fel de bine avea o măduvă cumană ori pecenegă. Realitatea este că aceste elemente descind direct dintr-un soi de „bucătărie“ a neoliticului, comună tuturor popoarelor și, de aceea, nerevendicabilă de către patrimoniul culinar al vreunuia dintre acestea. Care ar fi bucatele cu „măduvă tracică“ pomenite de Radu Anton Roman? În primul rând, „oaia la groapă“... Animalul, jupuit și eviscerat, este umplut cu o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dar prin acest cuvânt înțeleg o supă acrită cu zeamă de sfeclă fermentată. Influența lor este prezentă, așa cum afirmă Radu Anton Roman, în Bucovina, unde se face „borș din sfeclă“. Tehnica fermentației lactice este cunoscută în întreaga Europă încă din neolitic. Cerealele măcinate fermentează spontan, în contact cu aerul; dacă nu li se adaugă nici un fel de zahăr (care se transformă în alcool sub acțiunea drojdiilor), fermentația va fi lactică, iar zeama rezultată va avea gust acru. Este cazul borșului nostru
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]