959 matches
-
Și Bezuhov îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc pentru nerușinarea ei sfidătoare, pentru murdăria ei de a fi atras în cursă un inocent fiindcă era bogat, pentru ca după aceea să-i aducă în casă amanți, ar fi fost în ordinea naturii, ca un trăsnet... Așa, e doar ca un fulger
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de culori prelinse, în toate amestecurile, dar și de praf, de păianjeni și de jeg, nu s-ar mai vedea decât ochii, arzând de bucurie și nerușinare. ...N-ar ști să-i vorbească despre tranziția, atât de echivocă, de la care realitatea cel mai sever conturată primește aerul fantastic, sufletul nestatornic al orfanului alergând, rătăcind, fără liniște ? Vinovată, poate, pentru tot ce s-a întâmplat, ar găsi curajul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
roșie cheia sertarului. Vârî cheia în broască, răsuci, trase sertarul. Scoase un vraf de hârtii : diagrame, schițe, standarde, planșe, proiecte, tocul riglei de calcul. Trase sertarul de dedesubt, scoase borcanul, paharele, lingurița. Domnul Stork și mărunțica Marilena Albu urmăreau cu nerușinare cum Vera depune pe biroul A.P. un pahar de nes. Cu celălalt în mâna dreaptă, se așeză pe scaun. Strecură la loc, în sertar, borcanul negru MOCA și borcanul alb ZAHĂR. Își aprinse țigara. Sorbiră cafeaua rece, plăcută, reconfortantă. Fumară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ultimă oră, ca și cum eu nu m-aș fi născut acolo, în casa aceea, nefiind sora lor. Pe mama, a durut-o îngrozitor gestul, dar n-a crậcnit, pentru că se temea să nu trezească “fiara “ din mine. Pe mine însă nerușinarea și nesimțirea unora mă scoate din minți și tocmai de aceea am decis să intru în luptă, să mă bat cu acești diavoli cu chip de om, al căror șef era însuși fratele meu ,Corneliu, o ființă diabolică, întruchiparea desăvậrșită
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
indică tocmai în corupția inimii cauza primară a corupției atitudinilor și a comportamentelor existențiale ale oamenilor: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei judecăți nete negative din partea lui Isus asupra naturii umane, asupra faptului că inima ar fi
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o simfonie a aromelor, în bloc, Ce-ți agresează sucul gastric, ca un șoc. Rotunjiri O practică a vânzătorilor, în ultimii ani, Este lipsa la cântar și „ciupitul” la bani. Rotunjind în plus suma, cu câteva sutare, Păgubesc cumpărătorii cu nerușinare. Radiografie Bilanțul prezentat de Președinte-n Parlament, Constituie un semnificativ eveniment. Cumpănit, echidistant, cu realism, A „radiografiat” parcursul țării spre capitalism. Răsplată O tânără profesoară a îndrăznit Să-și ajute „elevii cu probleme”, gratuit, În loc de mulțumiri și felicitări, A fost
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
se ține lanț. Echilibrul politic se poate zdruncina, Dacă dezertările nu vor sista. Separeuri Se va construi, aflăm de la gazetari, Restaurant, cu separeuri, pentru demnitari. Spre evitarea contaminărilor doctrinare, S-ar impune și câte o toaletă pentru fiecare. Sfidare cu nerușinare Privilegiile ce le au ca parlamentari, I-au îmbogățit, făcându-i miliardari. Acum, sfidând cu nerușinare sărăcia generală, Voiau să-și acorde și pensie preferențială. Statui Metoda imortalizării în bronz s-a-ntins Și chiar persoane-n viață a cuprins
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
construi, aflăm de la gazetari, Restaurant, cu separeuri, pentru demnitari. Spre evitarea contaminărilor doctrinare, S-ar impune și câte o toaletă pentru fiecare. Sfidare cu nerușinare Privilegiile ce le au ca parlamentari, I-au îmbogățit, făcându-i miliardari. Acum, sfidând cu nerușinare sărăcia generală, Voiau să-și acorde și pensie preferențială. Statui Metoda imortalizării în bronz s-a-ntins Și chiar persoane-n viață a cuprins. S-ar cuveni statui și campioanelor, cu blazon, Așa cum au pozat unui fotograf nipon. Șarade O
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de aici Înfulecă de parc-ar fi tâmpiți. Mâncarea nu s-ar numi comestibilă dac-ai fi treaz. Pipița meseriașă abia așteaptă să se fută. Râde la tot ce spun și, cu cât sunt mai porcos, cu atât mai multă nerușinare Îmi răspunde. Aș putea să stau aici toată noaptea și s-o urmăresc cum ridică furculița cu curry la buzele ei roșii. Și totuși. Sporovăiește neîncetat despre un curs de catering pe care-l face și despre faptul că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
faciacelaș lucru n ailaltă. Spre mirarea mea Stronach mă Întâmpină cu căldură. Mi se pare că vrea să Îngropăm trecutul sau poate că Îmi simte potențialul să-i fut noaptea cea mare dacă se pune cu mine. Mă instalez cu nerușinare Împreună cu Lennox la masa lui, chestie care nu-l prea Încântă, Întrucât e În compania fostului Înaintaș al Angliei, Rodney Dolacre. Minunea minunilor: Dolacre chiar a apărut la chef. Dalglish și Souness n-au reușit să ajungă. Amândoi cresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de cel ce nu se pocăiește că la adevărat Judecător va merge!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 127) „Însă ce va deveni nefericitul care disprețuiește, care-și râde, care refuză cu nerușinare să creadă? Vai! Acest nefericit este pierdut. El refuză toată mântuirea, el respinge orice nădejde, el se arată nedemn de orice iertare. Cine nu crede, este judecat. El este pierdut, chiar înainte de venirea dreptății; el este pierdut în plinul ocean
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
p. 99) „Sunt oameni de care Se scârbește Dumnezeu, pe Care cred că-L slujesc”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 14, în PSB, vol. 81, p. 118) „Nu vedeți acum fraților, în ce abis de curaj și de nerușinare i-a aruncat pe acești eretici mintea fiindcă s-au depărtat odată de la adevăr?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia IV, 2, p. 24) ,, Că altă temelie nimeni poate să pună, afară de ceea ce este pusă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
credință a Bisericii, pe când pentru învățăturile eretice simțea - cum zice el însuși undeva în scrierile sale - un fel de dezgust”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șasea, II, 14, în PSB, vol. 13, p. 226) „... Mirându-mă foarte de nerușinarea ereticilor, am văzut că nimic nu se potrivește așa de mult a spune despre ei decât cuvântul Apostolului: De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și, căzând în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Conroy. Căpitanul Conroy (ulterior Sir John Conroy) a dus o politică calculată de izolare a Victoriei de cercul familial și în special de unchii ei, în speranța că, prin mamă, avea să o controleze și pe prințesă. A avut chiar nerușinarea să-i prezinte Victoriei, țintuită la pat de febră tifoidă în 1835, o petiție în care cerea să-l numească, cînd va fi regină, secretarul ei particular; Victoria a refuzat. O figură luminoasă în timpul copilăriei și adolescenței Victoriei a fost
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
situația rămânând identică cu cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului modern legate de tradiția acestui motiv sunt relevante: suspendarea interdicțiilor, profanarea sacră și sacralizarea bufonă a profanului, provocarea ca joc sau jocul ca provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în schițele lui Caragiale. În Metamorfoza măștilor comice, Vera Călin 42 observă că un anumit comic al inversiunii al inversiunii verbale se arată totuși compatibil cu viziunea absurdă. Exemplul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el. Nu știu dacă îl vreau înapoi. Oricum, nu am nici o șansă. Nu în fața lui Clodagh. Nu e chiar atât de frumoasă, spuse Joy, strâmbându-se. Instantaneu, amândouă au întors privirea către Ted, care roșea. — Deloc chiar, minți el cu nerușinare. —Vezi? se întoarse Ashling către Joy. El crede că e. În tăcerea ciudată care s-a lăsat între ei, Ashling a aruncat o privire în jur. Stătuse în acea cameră de vineri după-amiaza. Acum era luni seara și ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
meu prieten visător, Georgie Tilden, l-a împăiat. O grămadă de îndeletniciri ciudate avea Georgie, visătorul ăsta... În timpul războiului am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața când câțva din bravii tăi compatrioți ne-au atacat cu nerușinare la baionetă. Georgie era pasionat de filmele mute și știa să aprecieze un spectacol bun la matineu. După armistițiu ne-am întors la Aberdeen, am văzut că-i un oraș mort, iar Georgie m-a convins să vin cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o mică insulă, ce comunica cu vila printr-un pod îngust și devenise locul jocurilor lor zilnice, lipsite de orice rușine -, iar el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie la început, acum zâmbea cu o nerușinare triumfătoare; când doica îi întrebă binevoitoare ce voiau să mănânce la prânz, Claudilla încetă deodată să râdă, o privi pierdută pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse că-i era greață. Doica se apropie în grabă și, prudentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
l-a scris singur. A izvorât din creierul lui.“ Și proroci: „Nu se va limita la cuvintele sculptate în piatră“. Populares aplaudară, fără să-și dea seama câte ambiguități ascundea în sine intervenția lui, un bun exemplu cu privire la priceperea și nerușinarea cu care se pot schimba opiniile și alinierea politică. Prima înfruntare fu legată, ca întotdeauna, de tema impozitelor. În timpul costisitoarelor convulsii ale războaielor civile, Julius Caesar și Augustus inventaseră un dur sistem de taxe, printre care se număra centesima rerum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă de Pompeius, de Marcus Antonius, oamenii lor înarmați pe străzile Romei... Nerăbdător, Marcus Vanicius își prezentă cu nerușinare candidatura la conducerea imperiului. Populares erau speriați și debusolați; cu toate acestea, după ce se consultară între ei, găsiră un candidat nobil: Servius Sulpicius Galba, care în acele zile se afla la Roma. Cu câteva luni înainte, când se întâlnise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
seara. După-masă, m-am dus Împreună cu Fredy la Herăstrău, la role am Învățat multe lucruri noi și eram bucuroasă, când mama mi-a spus că dacă vine la mine acasă Fredy să-i spună Mambo că nu e acasă. Ce nerușinare! Eu, care-i spusesem că-mi face plăcere să vină, iar mama și tata acum... Dar m-am consolat cu replica mea cea mai justă, spunându-mi: „Așa sunt oamenii“. Pur și simplu mi-a fost scârbă În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nefirești; de câte ori vreau să constat dacă mă trădează, nu mă mai ghidez după zarea albastră a ochilor, mut privirea spre pomeții obrajilor, care, odată, Încep să se umfle de un aflux de sânge În surplus, ca un semn acuzator al nerușinării. Am devenit un maniac: Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la ceas și o pândesc să văd dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mai exact, nu „ne-a văzut“, căci pe mine m-a neglijat total, ci „a văzut-o“. A văzut-o pe E. ca pe o femeie și a privit-o brutal ca pe o femeie: cu dorință, cu poftă, cu nerușinare. A privit-o direct, fără perdea, ca și cum ar fi fost goală. Ea a recepționat din plin provocarea sau invitația lui, a Înțeles perfect mesajul său (nu era atât de naivă ca mine) și a roșit toată, ca și cum ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-s bucuroși să trăiască Împreună și legați de aceștia. Iată de ce dânșii sunt cei mai destoinici dintre copii și tineri: fiindcă prin natura lor sunt cei mai bărbătești. Afirmă unii că sunt lipsiți de rușine. E o inexactitate: nu din nerușinare fac asta, ci din curaj, din bărbăție și din caracter viril, fiind dornici de ce le este asemenea. Am o dovadă de seamă: astfel de exemplare, odată pregătirea terminată, sunt singurii bărbați care intră În politică. Apoi, când devin bărbați, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Iran. Primire călduroasă. La Teheran. Aplauze puternice și urale prelungite; se scandează „Ceaușescu, eroism - România, comunism!” Inocenții Timișoarei sunt incinerați pe ascuns la crematoriul Cenușa din București și cenușa lor aruncată În canale. Urale și aplauze puternice, prelungite. Promite, cu nerușinare, o sută de lei. .....Alo.......Alo........Alo.... Stați liniștiți, tovarăși! Huiduieli puternice, prelungite, Întreaga asistență În picioare. Copiii morți privesc martirizați, liniștea eternă a cerurilor. Bat clopote și România e pe străzi. Stimați telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]