845 matches
-
fără să intre În apă, fiecare a reușit să treacă râul. Cum? 28. CĂTRE VALE Șl SPRE DEAL Pe drumul de costișă Ce duce la Predeal Ion privea spre vale, Iar Nae Înspre deal. Pe Valea Timișului primul Cu mult nesaț scruta, Iar celălalt la Cioplea Priveliștea-admira. Fără a-ntoarce capul Ion lui Nae-i zice: - De ce zâmbești, amice? (Cum a știut Ionică că Nae chiar zâmbise?) 29. CEASUL CU NOROC Un excursionist a pornit spre o cabană. Nu cunoștea prea
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
și știința, care este condusă de înțelepții noștri. Triumful nostru a fost încă înlesnit prin faptul că în raporturile noastre cu oamenii de care avem nevoie am știut întotdeauna să atingem coardele cele mai simțitoare ale spiritului uman: calculul, lăcomia, nesațul cerințelor materiale ale omului, fiecare din aceste slăbiciuni omenești, luată aparte, este capabilă să înăbușească spiritul de inițiativă, punând voința oamenilor la dispoziția aceluia care le cumpără munca. Ideea abstractă a libertății a dat posibilitatea de a convinge mulțimile că
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
în stațiunea de la punctul ȘipoteCălugăreasca, iar în 1936 la punctul Cimitir-Tămășeni-Făgădău. A dus vestigiile descoperite la Institutul de Arheologie București, unde au fost determinate de profesorul universitar Ion Nestor, personalitate proeminentă a cărei origine este tot satul Dodești. Admira cu nesaț, atât formele, cât, mai ales, decorul oalelor neolitice și dacice. Îl frapau culorile de pe oalele neolitice, alb, roșu și negru, care rezistaseră patru milenii în pământ. Părea tare fericit când vorbea sătenilor de vechimea și statornicia lor pe acele meleaguri
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
XX, nu era însă nici bruta incultă și trândavă, zugrăvită de adversarii săi învinși, ci un extraordinar muncitor, care, în pofida orarelor lui bizare - se culca spre ora 4 dimineața -, a respectat toată viața o disciplină strictă de lucru, citind cu nesaț, în special lucrări de istorie și biografii, și având o cunoaștere aprofundată a chestiunilor abordate. A exercitat o tiranie constantă asupra colaboratorilor săi apropiați, amestecându-se în problemele lor de familie, arestându-le și deportându-le soțiile - pe cea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poste, grație serviciului cu preț redus al imprimatelor (oare cât va mai dura până când Poșta Română îl va reprima?) aceste două reviste, „Le Courrier International” și „L’Hebdo“, aduse de Anna, o dată cu venirea ei în România. Le-am citit cu nesaț, detașare și, culmea, puțin dispreț. Cred că am redevenit „român“, m-am înfundat în apa călduță - mocirloasă a țării-mamă... În mod sigur NU mai pot simți ca altădată (a se citi perioada din Geneva) ceea ce stă scris în cele două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ne întâlnim atât de rar cu ea. O cunoșteam bine pe vremuri, în studenție, în timpul „bairamurilor“ din studenție - mai bine zis la sfârșitul acestora, spre orele 3-4 dimineața, când sufletele tinere și nerăbdătoare ce eram își propuneau să muște cu nesaț din carnea vieții. Revin: am ieșit în oraș cu trei prieteni intelectuali, chiar foarte intelectuali, în sensul plin de sens al acestui cuvânt. I-am ascultat vorbind timp de aproape trei ore și jumătate: în majoritatea timpului cancanuri intelectuale, bârfe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lui Mao-Tze-dun, catastrofa nucleară de la Cernobâl (8792), Gorbaciov-perestroika (9194), valurile de demonstrații pentru revendicările naționale de la Chișinău (9231), "Este ceasul Basarabiei!" (9346) etc. Cea mai statornică pasiune a scriitorului, indiferent de vârstă a rămas lectura ca hrană spirituală, iscată din nesațul de (auto)cunoaștere, apetitul către analiză și interpretare, ca antidot contra societății inoportune ori de spaima cronofagiei. Fondul "spiritual-genetic", "stofa" de critic literar s-a manifestat din tinerețe prin abordarea unor cărți "grele", citite aleatoriu, dar cu pătrundere: Kălidăsa, Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se preda genetică miciurinistă, iar Mendel, Morgan și Weismann erau considerați exponenți ai imperialismului anglo-american. Am trăit momente de adevărată iluminare. Postere mari prezentau opera științifică a lui G. Mendel, A. Weismann și Th. Morgan, corifeii geneticii. Am urmărit cu nesaț opera interzisă a acestora și am avut o dezamăgire profundă determinată de faptul că profesorii mei n-au încercat, măcar între paranteze, să ne spună că mai există și alt mod de a explica lumea, în afară de cel miciurinist. Când am
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
secundă ochii ca să viseze! Barca vieții lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela înșelător ca să sorb cu nesaț infinitul, nemărginirea, eternitatea. Coji de nucă duc destine și vise pe întinderea fără margini, peste valuri care, deocamdată, nu cer victime. Ca un dominator absolut scrutez depărtările și aflu destine sugerate doar de luminițele ce se aprind în vile situate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nervos, atunci cînd și vîrfurile semețe îi respectă furia fără margini. Ei n-au văzut schimbările rapide, cînd soarele e înlocuit de întuneric, de furtună, de ceață și grindină și toate la un loc aduc nu rareori moartea. Privim cu nesaț acele splendori, acele frumuseți, dar de pe o poziție de gînganie umilă și nu de pe picior de egalitate. Numai așa sîntem siguri de revenirea noastră în Iașul nostru atît de drag. La Meyries (II) Anul 1816 năștea moștenirea lui Jean Feyler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
loc era mai cald și mai economic în vremurile geroase. Evident că se curăța zilnic întregul ansamblu și izvorul ducea în hăurile munților dejecțiile cu grijă eliminate. Din cămăruța mea, pe un geam cu închizători contemporane lui Napoleon, privesc cu nesaț vîrful Buchet. Încerc o pace pe care de mult n-am mai cunoscut-o. Nu vreau cafea, nu vreau apă, de fapt n-am nevoie de nimic. Afară, un izvor umple un bazin care la rîndul său sloboade o șuviță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fioros" avertisment să-mi văd de ale mele. Și eu pe unde să trec, bre? mă adresez agresorului. Nu mă privește. Pe aici nu se trece, decît... doar peste trupul meu, pare a replica "războinicul". Stau și-l privesc cu nesaț. Regret că nu am camera de luat vederi. Obosește și se așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
privilegiat al satului, ca fiu al conului Ghiorghieș, căminarul, dar și unul al universului fabulos al marginilor pline de mister. În felul acesta, lumea a început să se învârtă în jurul său, iar el, marcat și uluit, a străbătut-o cu nesaț. La rândul ei, lumea aceasta l-a ars pe dinlăuntru ca un foc (dureros de dulce) pe care nimeni nu l-a mai putut stinge. Cât privește elementele traiului comunitar (pășunea, ogorul, pădurea, apele, stâna, conacul etc.), ele vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
devreme chiar. În vara lui 1863, Eminescu a întâlnit prima dragoste, căreia i s-a dedicat cu tot sufletul său ardent. Era epoca în care începea să scrie cu patimă. Nu constituiau, desigur, primele încercări și cu atât mai mult nesațul versului îi oferea o stare unică în viața sa, căci nimic nu e mai puțin jucat în întreaga viață a lui Eminescu, ca această dragoste ivită dintr-un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unde se afla prima sa porție de "friptură", a început să o ronțăie încet și apăsat, ca pe un vânat câștigat; apoi s-a ridicat și s-a îndreptat și spre strachina plină cu apă din care-a sorbit cu nesaț. Și lanțul se mișca și suna din verigile sale ca o parte componentă a noii sale ființe. Micuțul Grivei devenea câine. BUNICA -1 Era o femeie înaltă, subțire, sprintenă, energică, dreaptă și frumoasă. Avea o față netedă, fină, albă, ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ce se-ntâmplă la Timișoara? - La Timișoara poporul s-a răsculat Împotriva dictatorului și l-a dat jos. La Timișoara sunt zeci de mii de morți și răniți. Tot orașul e o ruină. Îmi curm plânsul trăgând În piept cu nesaț mirosul lui de sudoare și varză. - A căzut Ceaușescu? Întrebă cu glas tremurat. - De bună seamă că a căzut, dacă noi i-am făcut vânt. Ce ai de mâncare, prietene? - Un nenorocit! Și-a bătut joc de popor și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
însoțit. „Poate n-o pățit nimic..!”, își tot spunea, să-și îndepărteze gândurile rele. „..s-o dus, doar, la o „întâlnire”, nimic altceva !”. De fapt, toți aveau încredere în iscusința lui... Culcați pe o parte, sprijinți în coate, respirau cu nesaț răcoarea nopții.. ascultau și, se uitau în foc, cum împroașcă scântei. Deodată, un greiere începu încet încet... parcă o doină. „Hu-hu... hu-hu..!”, se auzi în vârful unui brad... Apoi, un fâlfâit greu, de aripă, trecu pe deasupra lor. Cârțu făcu un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Întâmplat?! După câteva exerciții de respirație mi-am 230 revenit. Durerile de cap și senzația de vomă erau singurele elemente care mi aminteau de pericolul prin care trecusem. Mi-am luat hainele și retrasă sub un umbrar am băut cu nesaț o sticlă de suc rece. Doamne! Am avut din nou o șansă! Și Îmbărbătându-mă singură le spun colegilor: Nu puteam să dispar așa de stupid, tocmai la tropice!!! Terasele cu bere și sucuri reci naturale sunt cele mai asaltate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
creat de natură și zei, fără deosebire, păgâni și creștini, uniți sub corola binecuvântată a Soarelui, dătător de viață și speranță. Fiecare se grăbește să imortalizeze pe peliculă acel moment ireversibil... După ce au mai trecut emoțiile mirificei Clipe, privim cu nesaț, de jur Împrejurul nostru, priveliștile montane, Încercând să deslușim câte ceva din „fișa lor biografică”. În urmă cu milioane de ani, pe aceste locuri a fost un singur vulcan imens Tengger, care În urma unei considerabile erupții a format o „mare” de nisip vulcanic
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
doi soldați din regimentul de gardă în ținută de ceremonie, jandarmi, preoți, mulți preoți. Cordonul format în jurul acestuia, înaintarea solemnă, un „spectacol” fabulos în marele spectacol de sunet, culoare și lumină care a devenit acum pelerinajul de la București. Privesc cu nesaț și-mi spun că a asista la o asemenea scenă bizantină este mai ilustrativ pentru înțelegerea vechii tensiuni dintre „Biserica Oficială” și cea „Populară” decât lectura a o sută de cărți academice pe subiect. „Noi suntem Biserica, noi avem grijă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-ntr-un bloc s-a sculptat. Cad stelele, cad și se-mplântă-n pământ. Pământul e ars și-i ca sticla, sonor și curat. Pământul viril se purifică-n ploaia de stele, și cerul puternic spre care mă uit cu nesaț. Merg tânăr pe căile drepte-ale vremilor mele. Voi, nopți tulburate, cu stele de vară cântați!1219. Dacă ne putem disipa pentru a cuprinde bucuria în creație, reconstruirea realității, de fapt construirea realității în mintea noastră este o funcție contrarie și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
seama că tata ne predestinase unui scop pe care Dumnezeu i-l descoperise. Toți frații aveam să mărturisim și să suferim întemnițări - Alexandru primind chiar moartea - pentru marea și sfânta operă de luminare, lucrare și apărare a pământului românesc de nesațul păgân al vecinilor noștri cu miere pe buze și venin în inimă. A două zi eram toți trei în drum spre Ferma-model condusă de tatăl nostru, unde munceam cu ziua. Pe la jumătatea drumului (era cam un kilometru din sat până la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am fost trimiși la Gherla. Prin morse am aflat componența celulelor: nu fusese trimis nici un turnător. A început o activitate febrilă de corespondență, texte din Sfânta Scriptură, din Pateric și din alte scrieri învățate pe de rost, erau ingurgitate cu nesaț. Horia Cosmovici, apărător al Căpitanului în procesul din 1938, făcuse rost de hârtie de sac și scrisese o paralelă între teologia creștină și filosofia materialistă. Lucrarea a circulat cu mare precauție de la cameră la cameră și a fost de mare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu mine îl urmărim pe Gilbert la televizor. Unchiul Abel, dansând cu mătușa Estelle, abia de-i atinge mâna, abia de-i atinge umărul, de parcă ar înălța-o în aer, pur și simplu prin forța iubirii lui. Se uită cu nesaț unul la celălalt; el protector, ea cu o încredere absolută. Oare valsau în momentul acela fugitiv, când aparatul de fotografiat i-a prins și i-a proiectat în viitor? Tălpile ei abia de ating podeaua ringului de dans. Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apostolilor va fi pregătit de Diavol și se va înălța la cer în prezența împăratului Nero. Pe de alta parte, Hegel afirmă că : „... vreau să amintesc [...] de tragedia filozofică absolută. Faust a lui Goethe, în care, pe de o parte, nesațul de cunoaștere, iar pe de altă parte viața mondenă și plăcerea lumească și în general încercarea tragică de a împăca știința și străduința subiectivă cu absolutul în esență și în modul său de apariție, dau conținutului o amploare pe care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]