858 matches
-
prima înjurătură suculentă din ciclul P&M. Bădărănia ne deranjează foarte mult, o recunoaștem, pentru că ea nu are cum să fie o valoare de bază într-o societate care se dorește a fi europeană. Bădărănia este o combinație letală între nesimțire, violență (verbală și fizică) și kitsch, combinată cu ceva ritmuri de manele. Enervările noastre sunt și destul de focalizate în funcție de domeniile noastre de interes. Ne mișcăm în niște cercuri, fie că vrem, fie că nu vrem, pe care le supunem unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
zece ani, nu din cauza unui singur motiv, aspect, a unei singure perspective. Este vorba despre o acumulare de motive, de argumente. Nu numai sărăcia mea relativă (comparativ cu cea a altor milioane de concetățeni) mă enervează. Mă deranjează bădărănia constantă, nesimțirea regulată (un cuvânt care și-a pierdut complet semnificațiile sale inițiale pentru a se limita doar la aspectul erotic - mi-am adus aminte ce mai hăhăiau ca animalele în călduri elevii mei de la Școala Profesională, atunci când aveam nesăbuința de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
putea cu ușurință să-i fie bunică, urcă. Cumpără bilet. Se miră că derbedeul de la volan i-a dat restul cu 5.000 de lei mai puțin decât în mod normal. Întreabă ce s-a întâmplat. Derbedeul o repede cu nesimțire: „Da nu puteți să vă uitați pă bilet? De ce naiba v-am dat bilet?“ Doamna îi atrage atenția că i-a vorbit frumos și nu are nici un motiv să o repeadă așa. Șoferul: „Nu mai faceți atâta scandal, e vina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Întâlnesc astfel de episoade zilnic. M-am obișnuit cu ele, nu pot nega, dar în același timp le detest cu aceeași forță, ca și cum ar fi prima oară când le observ. De unde are poporul acesta o așa mare rezervă de bădărănie, nesimțire? Și mă refer doar la niște banalități, care ne împresoară ca într-o pânză deasă, abjectă, care ne bruiază cel mai mult viața. Viața în România. Codruț 23 februarie 2005 Îți trimit aceste două mari reviste („L’Express“ și „Time
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să cred că enervarea este mai mică în Occident decât aici, dar și mai greu de suportat, viermele înstrăinării și al distanței sapă neîncetat și temeinic. Aici, cu alcool (citește bere ieftină), o soție iubitoare și o mare doză de nesimțire / voință educată se poate supraviețui mai ușor. Nu există soluție universală; doar enervarea rămâne. M-am născut prea târziu... Mirel 15 martie 2006 Cum am mai scris, enervantă este rutina vieții de adult, cu tot ceea ce presupune această sintagmă. Bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și mierea se vor pogorî, ca în Țiganiada lui Budai Deleanu, peste meleagurile mioritice. Mă enervează faptul că un gest pe care-l credeam rezolut a devenit cutumă: a-ți face reclamă personală pe banii publici, ce altă dovadă de nesimțire mai clară a clasei politice mai vrei? Avea mare dreptate Llosa, când scria în Peștele în apă: ,,Politica reală, nu aceea pe care o cunoșteam din lecturi și scrieri, ci aceea care se trăiește și se practică zilnic, are puține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unul dintre miile de detalii abjecte ale acestei piețe a muncii!...) mai spumoasă, la o Posadă în care peste toate speranțele tale de normalitate, progres, civilizație, economie de piață, bunăstare, dorință de muncă să fie prăvăliți bolovani și stânci ale nesimțirii, cruzimii și ipocriziei. Estimp, lumea politică din Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pentru a reveni cu un moșuleț, care se pare că stătuse la coadă de dimineață. Amuzant e că până la urmă colegii mei nu au putut să-i apostileze documentele, din nu știu ce motiv. Avocata probabil că fusese angajată de bătrân. Despre nesimțire. O colegă din Pitești mă felicita ironic pentru atitudinea avută și mă întreba dacă avocata arăta bine. I-am răspuns că putea să fie și un top-model sau o Monică/coaptă, că tot n-aș fi permis o asemenea nesimțire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nesimțire. O colegă din Pitești mă felicita ironic pentru atitudinea avută și mă întreba dacă avocata arăta bine. I-am răspuns că putea să fie și un top-model sau o Monică/coaptă, că tot n-aș fi permis o asemenea nesimțire. Codruț, Haiducul Prefecturii prahovene 12 iulie 2006 Ora 7.20. Îmi beau cafeaua. Radio România tocmai ne vorbește triumfalist despre un congres regional destinat combaterii pirateriei și contrafacerii, ținut la București, la care președintele și premierul au subliniat etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
la inepțiile teoretice ale celor de la Centru am eșuat. Cu greu s-au strâns 20 de persoane. Interesul în mediul rural (căci acesta a fost target-ul) a fost minim. De vină a fost atât subiectul, cât și căldura groaznică. 3. Nesimțirea românilor este uriașă, fără limite și nimic nu se va putea face în viitor, nimic durabil (sustenabil - iată un neaoș neologism englez), fără a se ataca din toate unghiurile posibile această groaznică problemă (mult mai importantă chiar decât integrarea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
sincroniști europeniști, de ieri, azi mondialiști, sau cum spuneam, globaliști", opera lui Eminescu devine "nulă", iar autorul, venerat timp de un veac și mai bine, un pur și simplu "cadavru din debara", sau și mai pe șleau golănesc, și cu nesimțire spus, grobiană, "idiotul național". Oroarea de "naționalismul comunist ceaușist" îi încurajează pe urmașii kominterniștilor de alaltăieri, dar și pe unii din fiii clientelei ceaușiste, de a treia mână, să treacă "la baionetă" împotriva trecutului sumbru, de până mai ieri, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un Neceaev în delir "spiritual", cum se recunoaște. El, personal, nefiind capabil de violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în valuri verzi de grîie, vezi invers tangentele la cer, astea moi îs florale și alea tari, care rezistă, îs lemnoase! așa am auzit și eu! pe deasupra majoritatea nu au nume și prin inflație de nume trebuie numite, plus cu nesimțirea care-i caracteriza! erau amîndoi în ușă acolo, știi că după țigani mie mi se face rău și inima poc, poc, poc, în gît! ce, că au trecut două secunde și au venit iar! cîmpul arat soluție provizorie, trăiești prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fiecare zi îmi mai cere o sută, pune mîna și-nvață, fotbalu' pentru sănătate, așa, poate sare vreun iepure! bă, Pavele! să te axezi pe matematică, tu ești cam nesimțit, măi mamă! de ce, mamă? păi îmi ceri bani așa în nesimțire, cîtă pensie am? am luat-o pă partea aia, să mă duc la el șî să venim pă Tîrgu Jiu! din Petroșani am venit în Voineasa, acolo iar e frumos! Strada Calea lui Traian, Cozia mănăstire cu număr la poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o oferi și cea pe care o primești la proporții “naturale” și nu “machiavelice”. Se poate întâmpla ca tu să întinzi o mână la nevoie unei “prietene” iar aceasta să ți-o calce în picioare, să ți-o “strivească” cu nesimțire, după ce s-a folosit de ea. Nu îți vei simți mâna strivită, ci inima zdrobită. Mintea și sufletul tău vor stare de bine tuturor, însă nu toți o merită. Este îndeajuns să conștientizăm acest aspect, restul va veni de la sine
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc malițios. Dar în ce țară grangurii trăiesc greu? se stropșește la mine un soi de nesimțire din animalul politic. Chiar, unde trăiesc grangurii greu? În China, în Grecia, în Italia, în Senegal, în Canada, în Franța, în Germania, în Suedia, în Egipt, Doamne!, și pe unde am mai fost, peste tot grangurii trăiau bine. Ce masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi aruncă ideea un hîtru inconștient de consecințe. Nu, asta chiar n-am încercat-o. Donose
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Era un pionierat care acum zidise un bun început de postament pentru istorie. Lipsa grangurilor nu a știrbit strălucirea succesului unui corp profesoral de excepție și nici nu a diminuat bucuria absolvenților. Dar eu eram revoltat de un fel de nesimțire nejustificată. Costică, te sigur că aici unde mergem noi, va fi cu totul altceva. Decid să-l însoțesc pe profesorul Giurăscu și împreună am făcut un maraton gigant ca să depistăm sala din Complexul "Palas". La intrare am fost salutați amical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lipsă de somn. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu nesimțire și cucoanele chicoteau încăldurite,ca un stol de papagali. Păi, mă duc la amicul meu Vasilică, mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîndva trebuie să fi fost tare frumoasă. Avea coloane, balcoane, terase și scări monumentale. Marmură pătată de vreme și neglijență, faianțe meșteșugit îmbinate și pe alocuri lipsă, ziduri jupuite și acoperișul cîrpit stîngaci, toate la un loc constituiau mărturii ale nesimțirii chiriașilor perindați timp de decenii pe acolo. Señor Lázaro era un om educat și visător. Cînd avea timp, picta! Pictură naivă, avea grijă să te avertizeze. Nu de alta, dar musafirul său putea să-l întrebe, la vederea tablourilor, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul slujnicuțelor, a te lăsa servit cu o ciocoiască nesimțire, a chema la ordin pe toată lumea și a vorbi „radical“, plimbând prin gură „gingășii“ șugubețe, menite să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în măsura în care e resimțită ca o împlinire fără breșă, fără sincope, regrete și amărăciuni. Iubirea adevărată e o experiență a bucuriei împărtășite și ea iradiază, ca atare, în întregul spațiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimțiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în conviețuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproșabil. Vreau doar să spun că dacă o întâlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoția, farmecul și plăcerea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în pielea lor și că mi-e greu să pricep cum de pot funcționa pe fondul unei iminente catastrofe. Ori suferă cu toții de insomnie, ori s-au baricadat, din instinct de apărare, într-o formă de anestezie inerțială, vecină cu nesimțirea. Mă gândesc, mai curând, la cum trebuie să ne purtăm fiecare dintre noi cu cei ajunși, în ierarhiile disperării, sub nivelul nostru. Mai întâi, e limpede că discursul nu ajută. Când cineva e în pragul prăbușirii interioare, nici o teorie a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
repede. Tu ieși, imatur, la bătaie cu criterii private, cu convingeri individuale, cu judecăți „subiective“. El însă e exponentul unui „sistem“, e „om de echipă“, se lasă „ghidat“ de subtile strategii de culise. De aceea, e ticălos cu mândrie. Cu nesimțire. Cu panaș. Mai trist e cazul celui care se ticăloșește dintr-un amestec mucegăit de vanitate și sără cie. A avut, întotdeauna, un cult juvenil al posturii nobile și al conduitei sublime, dar viața l-a contrariat necruțător: a avut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de o societate discreționară, în fața căreia rămîne fără replică (și care îngăduie acesteia din urmă să-și extindă continuu supravegherea și supunerea). Un "indicator" sociologic elocvent este "familiarizarea cu gunoiul de lîngă noi", care devine o expresie socială a însușirii nesimțirii publice ca formă de firesc interpersonal într-o societate în care subiectului social nu-i mai rămîne decît soluția derizorie a victimizării. În sfîrșit, un factor relevant care poate circumscrie lămuritor un profil cultural este reprezentat de tiparele de angajare
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]