6,179 matches
-
el. Reușiră să-l urce pe targă și, de acolo, Îl transportară În mare grabă la ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de fiecare braț perfuzii lungi, ca niște sfori venite de sus și susținute de o mână nevăzută. Aer Înmiresmat Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Cântarea Cântărilor Universul Îi devenise plictisitor. Îngerul se irosi o vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unde aștepta el, Îl ridică preț de o clipă În aer și-l risipi apoi În boarea umedă a dimineții, chiar În clipa În care, În spatele ușii zăvorâte, se auzeau ciocăniturile repetate ale unor degete nerăbdătoare. Trimișii Se dedică aripilor nevăzute ale Mirelei, Doi Îngeri se Îndreaptă să-l caute pe vrăjmaș drept spre colibă și acolo Îl găsesc. J. Milton- Paradisul pierdut Locuiesc la parterul unui bloc vechi, cu patru etaje. Oaza de vegetație sănătoasă, care-mi scaldă vecinătatea, Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apoi a țipat scurt și a Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine, și cu brațele desfăcute ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei, cu ochii ei metalici, aproape perverși. Nu am adormit imediat. M-am zvârcolit minute
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
va sta drept și nemișcat, aplecându-și urechea spre liniștea din zid. Va părea o fantomă ce stă și așteaptă să dispară prin țevile ce ies ca niște fire de păr crescute în tencuială. Destul de probabil că s-ar face nevăzut dacă nu ar simți ceva ciudat mișcându-se în bezna din spatele său. Dar cu siguranță că nu se va întoarce spre făptura ce l va fixa, doar îi va spune că venise, că se ținuse de cuvânt, dar că nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Victor la Predeal cu genunchii în zăpadă implorând-o să devină soția lui, florile acelea scumpe oferite de un îndrăgostit împătimit ce-i încălziseră inima și sufletul până la incandescență, parfumul franțuzesc oferit cu atâta generozitate... Și acum!? Parcă o mână nevăzută voia să-i răpească deodată toate bucuriile lumii ei și s-o arunce în hăuri. Simțea că Victor nu mai merge alături de ea, că între ei distanța se mărește cu fiece zi care trece. Avea strania percepție că soțul ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sărind gardul postului, să dea foc, mașinii, aprinzând un șmoc de fân, pregătit cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut mare zarvă, dar, până să fie stinsă, mașina aproape că a ars de tot. Au pornit, din aceeași noapte, cercetările. Investigații. Presupuneri. și, în cele din urmă, cercul s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar de ce ne spionați? E treaba mea. Numai? Nu. și a șefilor mei. A șefilor noștri, ai tuturor. Bine că văd că ne-am făcut cu toții prieteni. Da. și? Că vă îmbărbătați. Din buzunarul lui Simirad începu a zbârnii, ceva nevăzut și ceva nedeslușit. Când duse palma la ureche, auzi un apostrof: ce-i acolo, cu voi, mă; ce se aude? Nu știu. Vezi. și, fă-ți ordine în gânduri. Ai auzit? Am.și înțeles? și! Să te ții de cuvânt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
noi. Dar unde-s? Acasă. Fuguța, după ei! Ei, na! și le arată semnul ciuciu. Bătaia a început. Când, hop!, o mașină a poliției locale. Polițaii locali, când au mirosit despre ce este vorba, au cârnit-o-ntr-oparte, și s-au făcut nevăzuți. Pretendenții taxei de protecție erau feciorii primarului. Documentele pentru plata polițiștilor locali erau aprobate de către acesta. și, ca să evite alte probleme, polițaii au dat bir cu fugiții. Au fost chemați însă, de urgență, alții. Aceia au venit. și-au intrat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
marginea nisipului, a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite, într-un fel de nedescris.Valuri stârnite se izbeau de tot ce găseau în cale
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se aflau pe terasa celei mai sompuase vile, cu fața la mare și cu trambulina de pe care te arunci, plonjând în apele ca oglinda, în timp ce făceau un nemaipomenit sex, în fracțiunile de secundă în care el ejacula, ea, ca friptă de o nevăzută urzică, a prins a țipa, și a-l amenința, că-l gâtue, încât, bietul Blându, a sărit de pe ea și a rupt-o la fugă. Iar dânsa, după dânsul, gata-gata să-l ajungă. Unde era să fugă, el, pentru a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
adică să dea pasărea din mână pentru cea de pe gard sau, mai plastic zis, să fie copleșită de mirajul centrului civilizator al lumii. Prin urmare, conflictul armat, cauzat de răpirea Elenei, soția lui Menelaos, conflict pornit de altfel din lumea nevăzută a zeilor, cu siguranță n-ar fi existat. În fine, abia atunci Calul Troian, creat și folosit pe timp de pace, ar fi avut o altă misiune, decât misiunea pe care ar fi avut-o și astăzi, în mileniul al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George Ilea, era așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la urma urmei, un automatism ca toate automatismele). Mă privește adânc în ochi, până se convinge singur de ambiția mea de a fi trup și suflet pentru înțelegerea personajului. Apoi adaugă: Toate astea trebuie să apară undeva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nume Henri. În rest, vânătorii, slugile lor și hăitașii mi se păreau aceiași: actori și ei în marele spectacol al lumii. Mai era ceva ce mă fascina de-a dreptul: reacțiile diferite, ale personajelor, la sunetul cornului, ca un semn nevăzut al Destinului. Pentru că sunetul acestui instrument arhaic nu suna numai în scenă. El suna peste tot. În viața de toate zilele. Acesta trebuia, precizat în didascalii (și eu îl omisesem), să marcheze, printre altele, și trecerea timpului. Sau îmbătrânirea, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi repede în fața lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
contrazic. Nu e numai o simplă obsesie. Sunt totuși forțe care ne orânduie de undeva, de dincolo, pașii de aici, din această lume. Relațiile noastre bune-rele, cele de aici de pe pământ, sunt de fapt copie a relațiilor dintre anumite forțe nevăzute. Războiul dintre noi, cel terestru, nu e altceva decât o copie a celui nevăzut. De acolo, pare-mi-se, ne vine ori pacea, ori gâlceava. Adică? - ridică sprâncenele Regizorul. Am impresia că acțiunile noastre își au precedentul undeva, dincolo de geana
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
undeva, de dincolo, pașii de aici, din această lume. Relațiile noastre bune-rele, cele de aici de pe pământ, sunt de fapt copie a relațiilor dintre anumite forțe nevăzute. Războiul dintre noi, cel terestru, nu e altceva decât o copie a celui nevăzut. De acolo, pare-mi-se, ne vine ori pacea, ori gâlceava. Adică? - ridică sprâncenele Regizorul. Am impresia că acțiunile noastre își au precedentul undeva, dincolo de geana lumii ăsteia. Asta e una și convingerea că e vorba de amestecul acelor zeități
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de o altă lume care depășește puterea noastră de înțelegere. Este de fapt ceva deasupra logicii care ne aproprie. Îmi câștigase încrederea. Acum aveam curaj: Da. În epopeile antice, observați că întotdeauna, într-o confruntare umană se amestecă în chip nevăzut zeități care se războiesc mai abitir decât oamenii. Războiul lor e decisiv și pentru oameni. Acolo se aranjează cine va fi învingătorul aici pe pământ. (Vezi lupta Achile-Hector din Iliada lui Homer.) Dați-mi voie să vă spun că oamenii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cuprinzi totul. Am promis că o să intrați cu mine în tainele ființei umane și vreau să mă țin de cuvânt. Până acum am vorbit de una și de alta într-un format simplu și non-poetic, dar eu insist pe lumea nevăzută interioară și care ar fi pașii pe care i-am parcurs ca să îmi fie super bine. Cum spuneam mai devreme, am intrat la psihologie cu oarecare neîncredere și acum știu că nimeni nu este sută la sută pregătit când începe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
opțiunile pe care le emitem în fiecare moment, în legătură cu o situație dată, reprezintă adevărul, din păcate lucrurile nu stau chiar așa și plătim apoi un preț ridicat pentru aceste prezumții. Aceste prezumții sau greșeli de interpretare, se acumulează treptat, pe nevăzute, colorându-ne viața fără ca noi să știm, sau fără a mai putea face ceva și ne cantonăm într-un fel de ficțiune personală, convinși că știm ce se întâmplă, în tot acest timp rămânem prinși în gândurile, fanteziile și impulsurile
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din toate acestea însă. „Dacă nimeresc tocmai în fântână” - mi-a trăsnit așa din senin. Mergeam condus de gândul că „Am să trec eu și peste asta, numai să fiu atent pe unde calc!” Cu acestea în minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam doar pe faptul că încă mai simțeam pământul sub picioare în străfundul nămeților. Din spate vântul aducea valuri de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i asta? Boii lui Iordache și ai lui Hliboceanu merg fără să fie cineva pe lângă ei. Unde or fi stăpânii lor? Ei. S-or fi oprit și ei pentru cine știe ce nevoi” - s-a liniștit Alecu. După o vreme, o forță nevăzută l-a făcut să privească, din nou, în urmă. Cei doi încă nu se aflau lângă boii lor. „De ce întârzie atâta?” - s-a îngrijorat Alecu de adevăratelea. „Orice nevoi ar fi avut și tot ajungeau la sănii... Tare mi se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]