1,553 matches
-
Mai expandat este flashback- ul despre perioada de comentator sportiv la radio a lui Timi, însă el aparține mai degrabă supra-naratorului romanului. De aici se reține scena vizitei de lucru a securiștilor în apartamentul lui Septimius Ilarie, amuzantă, cu tot neverosimilul ei (omeniți cu mâncare, rachiu și cafea, aceștia ajung la cele mai neașteptate confesiuni despre viața lor). Interludiile erotice (scrise în italice), având același sound muzical, dar „instrumente” feminine și arome culinare diferite, dau întreaga măsură a virtuozității stilistice a
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
de a-l citi merită însă făcut. Fie și numai din respect pentru curajul unui om care nu s-a temut să-și exprime speranțele de libertate atunci cînd comunismul părea veșnic, iar numărul celor dispuși să îl înfrunte era neverosimil de mic.
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
o bună parte dintre acoliții săi sunt asasinați într-un mic cinematograf parizian. Nu este vorba aici despre o rescriere orwelliană a istoriei, de falsificarea propriu-zisă a adevărului istoric printr-o minciună ideologică. Tarantino rescrie ludic istoria prin intermediul unei povești neverosimile care nu urmărește defel să ne convingă că Hitler a murit cu adevărat într-un cinematograf parizian. În mod similar, în Django Unchained, Tarantino rescrie ludic istoria victimelor sclaviei, recurgând la un mit adânc înscris în imaginarul colectiv. Este vorba
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
de coca pentru a-și face viața mai ușoară. Noi, copiii, ne amăgeam pe atunci cu speranța de a face bulgări din zăpezile veșnice și de a ne juca de-a războiul pe ulițele arzătoare. Căci arșița era atît de neverosimilă, mai cu seamă pe timpul siestei, încît oamenii mari se plîngeau din pricina ei de parc-ar fi fost o surpriză în fiecare zi. De cînd m-am născut, am auzit repetîndu-se fără răgaz că drumul de fier și instalațiile de la United
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
erau tratați de victimă cu multă umilință și cu o promptitudine inexplicabilă pentru ea, o leneșă și-o răzgâiată mai înainte. Desfășurarea faptelor reale pare mai curând o intrigă ieftină, cum se întâmplă de regulă în viața curentă; o ficțiune neverosimilă ca în cărțile cu deficit de inventivitate. Cei doi făptași se iau la ceartă într-o zi, iar cel ce făcea declarația de amor, dă în vileag întâmplarea, se ajunge la miliție și urmează deznodământul fericit. Totul însă atât de
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
corespondent imedia tîn viața interioară a personajului care nu poate contempla o frunză, de pildă, în contextul ei ci dîndu-i interpretări de genul " Totul e atît de relativ...", tipice pentru adolescența egocentrică. Conversațiile întreținute de personaje sînt rupte de realitate, neverosimile și stereotipe. Generalitățile de tipul "Așa e și viața mea", banalitățile învățate din "filozofia" găsită în cărți proaste, frazele firoscoase nasc doar întîmplări moarte. Iată cum arată o conversație pe malul mării între o mamă și fetița ei: "- Ia te
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
primul joc al grupei, în Germania, împotriva celor de la Schalke 04. Jucătorii lui Reghecampf au ținut piept nemților mai bine de o oră, însă greșeala de comunicare dintre Szukala și Tătărușanu a făcut diferența, iar la final, tabela arăta un neverosimil - și nedrept am putea spune - 3-0 în favoarea gazdelor. De partea cealaltă, Chelsea a condus pe Basel acasă, cu 1-0. Băieții lui Mourinho au ratat mai multe ocazii, pentru ca, în final, elvețienii să revină și să întoarcă soarta partidei, prin Salah
Steaua, umilită de Chelsea, scor 0-4, în Champions League by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74728_a_76053]
-
răcirea relațiilor dintre Sașa Pană și Stephan Roll, soldată cu destrămarea revistei (de reținut proiectul de „lovitură de stat” în redacție a ultimului), sau disputa copilărească dintre Fundoianu și Voronca asupra întâietății titlului Ulise pentru volumul propriu etc. E aproape neverosimil cum a reușit Geo Bogza să păstreze aproape intacte prieteniile unor scriitori aflați în conflict deschis unul cu celălalt. Nu-i mai puțin adevărat, însă, că acest cult al fidelității, dublat și de o fină abilitate diplomatică, permite cititorilor de
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
polița cu un gest regesc. Oricît ar fi de complexă restaurarea monarhiei, încoronarea propriu-zisă a regelui la Reims s-a dovedit și mai anevoioasă. Charles apreciase corect creșterea numărului de aristocrați din timpul Republicii. Nobilii nu numai că se înmulțiseră neverosimil, dar iată că nu reușeau să cadă de acord asupra formei concrete a încoronării. Ei acceptaseră că era nevoie de ceva străvechi și tradițional, însă nu știau ce anume. Grupurile direct interesate au cerut ca încoronarea să fie amînată pînă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
acțiune, ele transpar aici într-o nouă lumină, nu sunt despărțite programatic, didactic de ceea ce este grav, ci trăiesc într-o continuitate deplină cu dramatismul situațiilor limită. }ipătului sfîșietor al Marianei la aflarea veștii îi urmează o masă în familie, neverosimil de calmă, un calm învăluit de emoție și, aș îndrăzni să zic, bunătate și recunoștință, o masă a împăcării. Sacrificiul lui Daniel Pearl n-ar avea nici un sens fără această împăcare și mi se pare că regizorul a ales atît
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
confirmativ de mama vitregă a lui Juno și printr-o promisiune de viitor pentru the real thing, cînd Romeo și Julieta vor depăși condiția adolescentită pentru a fructifica la maturitate. Dacă mi-au plăcut nu o dată replicile surprinzător pînă la neverosimil de mature ale adolescentei de 16 ani, care se dovedește chiar mai matură decît Mark Loring cu care împărtășește o serie de afinități muzicale și filmice, mi s-a părut că lipsește în film ceva esențial, instinctul matern al lui
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
scrisul este confirmare a existenței. El devine conștient și de forța cuvântului "ca armă", forță pe care și-o însușește, exemplar, de unde și histrionismul său, "virtuozitatea interpretativă", inventarea unei biografii spectaculoase, legendare, a unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Antoniu, poartă în sânge microbul vagabondajului, fugise de acasă la cincisprezece ani să cunoască lumea și, deși suferise din cauza răutății oamenilor în aventurile ei de nomadă, continuă să vadă pretutindeni, ca un daltonist, numai lumină și frumusețe. Cu făptura ei neverosimilă, "amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate", Plăcințica încarnează inocența și speranța, pe care Antoniu le exilase demult din sufletul său, înlocuindu-le cu patima autodeposedării și cu rutina mizeriei. Antoniu
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
secol. Este, practic, „răzbunarea și sfârșitul” poveștii din The Ghost Writer. |n prima carte, tânărul (23 de ani) Nathan își petrecuse o noapte a anului 1956 în casa idolului lui literar E. L. Lonoff, unde întâlnise o tânără cu numele neverosimil de Amy Belette, prezentată drept o fostă studentă a lui Lonoff, dar pe care Zuckerman o bănuia a fi nici mai mult nici mai puțin decât Anna Frank. Pe atunci, Nathan năzuia să devină biograful retractilului Lonoff (care nu se
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
este privit ca un eliminat, ca un proscris căruia i se aplică rețeta lui capitis deminutio: un intrus căzut din drepturile elementare ale comunității. Aurel State sau Grigore Caraza au trăit cu semnul eliminării pe frunte, de aici destinul lor neverosimil. Ce face ca un destin să fie neverosimil e gradul de peripeție pe care îl conține, peripeția însemnînd o schimbare bruscă care schimbă definitiv traseul unei vieți. Cînd Aristotel face în Poetica teoria peripeției, precizează că omul trecut printr-o
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
căruia i se aplică rețeta lui capitis deminutio: un intrus căzut din drepturile elementare ale comunității. Aurel State sau Grigore Caraza au trăit cu semnul eliminării pe frunte, de aici destinul lor neverosimil. Ce face ca un destin să fie neverosimil e gradul de peripeție pe care îl conține, peripeția însemnînd o schimbare bruscă care schimbă definitiv traseul unei vieți. Cînd Aristotel face în Poetica teoria peripeției, precizează că omul trecut printr-o răsturnare de destin se definește prin două trăsături
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
seară, pe bulevard, de-a lungul țărmului, cucoanele elegante se perindau cu fetele crispate ale unora care n-au prea reușit în viață, etalînd în îmbrăcăminte o varietate bufona. Provincia balcanică zăpăcita de jurnalele de modă pariziene da cele mai neverosimile rezultate!". Pantofii scumpi și eleganți stau pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
scrie despre autori români, pe motiv că nu i-ar fi citit destul), cele mărunte i se par copleșitoare. Glosând, și aici, pe marginea bătrâneții (subiectul predilect, de altfel, al cărților sale din ultimii ani), discursul lui Livius Ciocârlie e neverosimil de tineresc. N-o spun din politețe sau din vreo plăcere perversă a paradoxului. Pur și simplu, atunci când spune că nimic nu mai are rost, eseistul e, dimpotrivă, plin de farmec. Ca un făcut, lamentația îl prinde zâmbind discret: „Eu
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
se referă la manuscrisul românului Viața începe luni, pe care unul din personajele de aici, Pavel Mirto, gazetar la „Universul“, l-ar fi scris. Ceva mai jos aflăm și motivele refuzului: acțiunea e plasată într-un viitor prea de tot neverosimil, în care oamenii poartă pantaloni fără dunga dintr-un material albastru, mănâncă și beau din farfurii și pahare moi, pe care imediat dupa folosire le aruncă și altele asemenea. Întrebarea e: cât din românul de acum îl reprezintă românul de
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
am putut vedea, în toamna anului 1954, la București, vorbind la tribuna unei adunări de "lupta pentru pace", slab, cu o figură emaciata și foarte palid, stergîndu-si mereu fruntea cu batistă, căci asuda din abundență, si ingurgitînd tablete, în răstimpuri neverosimil de scurte. Boală se instaurase pe primul plan al existenței sale, de ins care n-a evitat abuzurile, fără a-l face să piardă speranța unei spectaculoase redresări: "Eu lucrez, dar fără sporul de odinioară, fiindcă pe lînga infarctul miocardic
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
G. Călinescu față cu totalitarismul, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 236 p. Dacă stăm să ne gândim bine, G. Călinescu e una dintre cele mai mistificate și folclorizate figuri ale literaturii române de secol XX. Sigur că, pe lângă personalitatea proteică și neverosimila forță creatoare, contextele politice au jucat un rol decisiv. O simplă retrospectivă a dezbaterilor de idei din ultima jumătate de secol poate sta mărturie în acest sens. Instrumentat în timpul vieții de comunismul în ascensiune, criticul a devenit nu mai puțin
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
frază” îi e cu totul străină -, așa încât, dacă a lucrat permanent la propriile texte, a făcut-o numai din cauza (auto)cenzurii. Cercetătorul inventariază, cu o răbdare flancată de un umor amar, câteva din relevantele „mărunțișuri” ale rescrierilor călinesciene. Cele mai multe probează neverosimila acribie pusă în slujba identificării totale cu mesajul Partidului. Fiecare episod sau cuvințel, oricât de nesemnificative, sunt supuse unor analize dure, preîntâmpinate adesea de precauția scriitorului însuși. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu din nenumăratele reținute de Nicolae
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
permanent impresia unui singuratic ultragiat, a unui solitar scos abuziv în piața publică. Dar o dată trecut pragul primului contact și apoi dizolvată crusta aceea fragilă care mai mult mima protecția decît o oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se preschimbau, pe nesimțite, în epică șoptită, sentințele în judecăți morale, iar informația rece în observații profunde și, nu o dată, pline de umor, uneori chiar de un umor trist și ușor resemnat. În mod cert, Florin Mitroi suferea
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
Apărute, toate, după 1840, ele nu se mai integrează natural spiritului prozei moldovenești contemporane: prin urmare, nici la acest capitol Asachi nu aparținea provinciei sale! Rucsanda Doamna, Dragoș ori Bogdan Voievod sunt un fel de lecții de istorie agrementate cu neverosimile intrigi, cu discursuri ale personajelor principale, exact ca într-un roman medieval. Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
fie un dafin, însă acesta nu crește în patria me". A scris aceste rînduri în 1839, cînd abia trecuse de 50 de ani, dar simțea că pierduse legătura cu veacul. A mai trăit încă 30 (treizeci!), supraviețuindu-și în chip neverosimil, fără să aducă însă ceva nou în literatură. S-a transfrormat în statuie încă din timpul vieții și, din fericire, nimeni n-a mai observat cînd a murit.
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]