1,128 matches
-
Rezist lumii, sufăr din cauza a ceea ce-mi cere, de pretenția ei. Lumea îmi sporește tristețea, asprimea, zăpăceala, iritarea etc. Lumea mă deprimă. 18 mai 1978 Moartea mamei: probabil, este singurul lucru, în viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea de a-l "teatraliza" mi-ar fi fost insuportabilă); și fără îndoială, mai isteric, afișându-mi deprimarea, trimițând la plimbare toată lumea, încetând să trăiesc
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
25 mai 1978 Când mama trăia (adică toată viața mea trecută), eram în plină nevroză de frică să n-o pierd. Acum (și anume asta mă învață doliul), acest doliu este, ca să zic așa, singurul meu punct care nu este nevrotic: ca și cum mama, printr-un ultim dar, ar fi îndepărtat de mine partea rea, nevroza. 28 mai 1978 Adevărul doliului este cât se poate de simplu: acum, când mama e moartă, eu sunt constrâns de moarte (nimic nu mai stă între
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
nu contează... Dacă nu mergem, parcă încep să conteze!"... Iar în final: ..."în loc să voteze, românul preferă să chibițeze la televizor, îmbrăcându-și frustrările în dispreț față de sistem și neputința în lipsă de orizont. Că eu, ca intelectual sceptic și central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?" Cu riscul de a fi acuzat că scot ideile din context, îmi voi permite cîteva comentarii. Fac acest lucru tocmai pentru că dv. reprezentați una dintre vocile
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
două tabere, adică masa de alegători și fericiții ei aleși. Mai curând pare o încercare de a cultiva paradoxul în spiritul regretatului conu Alecu. Și apoi nu este clar care este subiectul, adică pentru cine contează prezența la vot. Starea nevrotică pe care pe bună dreptate o resimțiți, putea fi diminuată în cabina de vot prin suprimarea intempestivă a candidaților cu ajutorul unui flow de culoare neagră. Și în sfîrșit, întrebarea finală, prin imperativul ei, este cel puțin discriminatorie, ca să mă exprim
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
cei ce fac legile (Parlamentul și Guvernul), precum și la cei chemați să le aplice (Justiția), se explică tocmai prin lipsa de reacție a unei societăți civile atomizate, în mare parte indiferentă, sau, pe un nivel superior de reflexie, sceptică și nevrotică, ca să folosesc cîțiva din termenii dv. Iar absenteismul la vot este dovada cea mai elocventă a acestei stări de fapt. Democrația presupune drepturi și responsabilități. Din păcate mulți dintre noi le clamăm doar pe cele dintîi!
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
câteva luni, maximum 2 ani. În ultimul timp prognosticul s-a ameliorat citându-se supraviețuiri de mai mulți ani cu remisiuni uneori complete. Aproximativ 35% din cazuri evoluează spre vindecare. În majoritatea cazurilor însă evoluția este grevata de apariția sindromului nevrotic și a hipertensiunii arteriale cu evoluție spre insuficientă renală cronică în decurs de câteva luni sau ani. Mai rar boala poate persistă indefinit, menținerea în viață fiind posibilă cu ajutorul mijloacelor de substituție a funcției renale. Diagnostic funcțional 1. În cazul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
este frecvent cuprins de teama de a nu fi abandonat; 9. este ușor de lezat prin critică sau dezaprobare; Diagnostic funcțional În stabilirea diagnosticului funcțional se va ține seama de: 1. tipul tulburării de personalitate; 2. frecvență și intensitatea decompensărilor (nevrotic, psihotic); 3. durată decompensărilor; 4. răspunsul terapeutic și calitatea remisiunilor; 5 integrarea socio-profesională și profesională; 6. profesiune; 7. toxicofilii asociate; 8. alte afecțiuni somatice asociate; 9. vârstă în corelație cu procesele involutive și deteriorative. Aceste date vor fi obținute printr-
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
multă vreme că marele personaj al lui Salinger nu e Holden Caulfied, ci Seymour Glass. Primul s-ar putea să întrupeze, cu adevarat, o realitate identitara profund americană - unii au văzut în el chiar un fel de proto-hippie. Pentru mine, nevroticul, genialul, inadaptatul, sinucigașul Seymour Glass reprezintă ceva mai mult: o formă de manifestare a lumii de azi. O lume capabilă de imense explorări în interiorul propriei ființe, dar și condamnabil de superficială, cinica, aroganță și, finalmente, sortită auto-distrugerii. În cazul lui
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
Pentru că în sahara spre care ne conduc în caleștile lor aurite vor avea nevoie maximum de o lopățica și de o găletușa pentru a aduna molozul patriei. Alienarea, forma stranie de nebunie care i-a cuprins pe admnistratorii țării, setea nevrotica de căpătuiala explică multe, dar nu explică totul. Pe langă astfel de evidente boli, mai există ceva care scapă rațiunii: astăzi, în România, se confruntă fără menajamente două tabere, inegal distribuite, care se luptă, disprețuind orice regulă, pe trupul muribund
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
de colivie/ să-mi sufle în ceafă aburi de moarte/ Sunt zeița pungilor de plastic, a biletelor de tramvai", "în gura florilor gîlgîie motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate lucrurile au căzut în cotidianul strict, sufocant: "în mucegaiul ocru-auriu/ se tînguie mugurele/ izbind cu mieii frunzelor/ perna înghețată a anotimpului". Fără tonul cuceritor din prima parte, aceste din
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
complicitate) nu are în vreun fel certitudinea nevinovăției sale. Fatalitate? Desigur, nu. Dar o rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele tot pe-a lor o țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat expresiv: "Îți simți deodată simțurile/ Despletite și împletite apoi frumos la loc. Atunci înseamnă
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
bun cunoscător al drumului, pe un traseu ce pornește de la interogații de principiu asupra conceptului de inconștient, ca și asupra relației psihanaliză-filosofie; de zăbovit mai mult în definirea că hermeneutica a psihanalizei; de trecut prin zonă luxuriantelor patologice ("hermeneutica simptomului nevrotic"), de analizat plăcerea estetică, precum și implicațiile literare în psihanaliza - și invers; de panoramat psihanalitic religia, morală și spiritul științific. De ce oare și-o pierde Vasi atâta timp cu Freud? se întreba Noica nedumerit - și cu nemulțumirea mai generală de a
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
cu cosmetica photoshop a documentarelor Discovery și cât toate orchestrele la un loc. Este ceea ce oferă consistență cinematografică filmului lui Malick, dăruit cu un Palme D’Or anul acesta la Festivalul de la Cannes. Toate acele infinitezimale emoționale, acele vibrații aproape nevrotice, acele dialoguri subliminale întind o rețea complicată de noduri și semne, un univers infinit mai subtil decât cel desfășurat intermitent de regizor. Universul familiei O’Brien, livrat în gros-planuri sensibile, se desface ca o splendidă galaxie de supernove și planete
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
să gestioneze comportamentul irațional al unui anti-tată care noapte de noapte plânge și bolborosește frânturi dintr-un soi de mărturisire vinovată (a absenței în viața fiului, a infidelităților, a frustrării sexuale ș.a.). Nici măcar în mijlocul unei naturi virgine, simbolizând începutul, fragilul, nevroticul Jim nu se poate împăca pe deplin cu trecutul, incapabil să înceapă o nouă relație cu fiul său și, prin aceasta, o nouă viață. Tot de regimul contrastiv care structurează întreg textul ține și disproporția evidentă dintre conflictul dostoievskian și
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
sentiment de vulnerabilitate. Senzația că avea nevoie să fie protejată, ba chiar compătimită. Portretul ei, publicat în volumul The Dogs Bark: Public People and Private Places (1973), e inclus în secțiunea Observations și urmează imediat după cel al altui mare nevrotic, Ezra Pound... Al doilea text apare în Music for Cameleons (1980) și reprezintă transcrierea unui dialog fabulos, la înmormântarea actriței de origine engleză, Constance Collier. Printre altele, aceasta fusese profesoara de dramă a câtorva din marile vedete hollywoodiene: Audrey Hepburn
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
al romanelor), abia o sută sunt de jurnal intim sau foarte intim. La acestea mă voi referi mai mult (și Eugen Simion, în prefață, asupra acestora insistă), pentru că ele stârnesc în primul rând curiozitatea. În jurnalul intim din 1958, criza nevrotică e agravată de despărțirea de Aurora Cornu, prima soție, și de neputința de a lucra la proiectele epice de ficțiune. Suferința se complică, pentru că - recunoaște pacientul - "n-ar fi rău dacă lucrurile nu s-ar agrava unele pe altele: boala
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
normalitate, cealaltă persiflând și blocând prin anumite cutume sociale - după care, în esență, a avea ceva de împărțit cu psihoterapeutul tău înseamnă să-ți semnezi singur certificatul de nebun. Desigur, lucrurile s-au nuanțat mult în ultimii ani și românul nevrotic (pleonasmul e aproape evident) a învățat într-o anumită măsură să-și identifice problemele și să bată eventual la ușa unui cabinet. Pe acest fundal în schimbare apare și cartea despre psihoterapie a lui Dan Goglează. Remarcam într-unele dintre
Psihoterapia, un lux românesc by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15015_a_16340]
-
să-l aducă pe banii lui în Statele Unite (bani pe care, de altfel, neavându-i, îi împrumută), ceea ce se și întâmplă, iar în curând musafirul, inițial foarte recunoscător, va deveni o povară, și încă o povară cu pretenții. Mofturos, bolnav, nevrotic, imposibil de așezat într-un loc, fie el și „paradisul” unei locuințe la malul oceanului, Moricand va ajuge să-i reproșeze binefăcătorului că îl pune „într-o poziție de nesuportat” și că e un prizonier în casa lui. Episodul în
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
și afectuos pe orișicine. La despărțire, cei rămași aveau să observe cu timpul că imediat îl bîrfea imediat pe cel plecat, și că, de fapt, tuturor, din cînd în cînd, după asemenea întîlniri, le venea rîndul să fie forfecați... * Blond, nevrotic, anxios. Copilăros la figură. Pliuri amare în colțul gurii. Dinți strînși, îndesați, de rozător, fără succes la femei. Tipul de bărbat care rămîne atașat pe viață unei singure femei, nu ca morală sau din fidelitate. Cu greu s-ar înțelege
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
-ntreabă de cînd/ la blîndă-ndemnare/ mesean nu de rînd/ din plinul tău bînd/ aroma ta arsă/ în sucuri amare/ cu pinteni arînd/ poteci de nomazi/ de ieri pînă azi/ te roag-un hoinar să/ te-arunce în mare..." Doar o rimă nevrotică pare să fie motorul acestor versuri. Procedeul se repetă în foarte multe poeme. Finalurile categorice nu sînt maxime căutate așa cum vor să pară, ci pur și simplu înțepeniri ale unei mașini de rimat suprasolicitate. Un poem care începe blagian ("Atîta
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
Barbarei cucerește New York-ul și ajunge best-seller, ea îi atrage atenția ziaristului Catcher „Catch“ Block, un afemeiat și obișnuit al cluburilor la modă, care e decis să o distrugă. Cel mai bun prieten al lui Catch și totodată șeful său, nevroticul Peter McMannus, încearcă să-l țină în frâu, străduindu-se în același timp, fără succes, să o cucerească pe Vikki Hiller, inteligenta și seducătoarea editoare a Barbarei. Vikki joacă dur într-o lume dominată de bărbați, mai ales împotriva șefului
Agenda2003-44-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281655_a_282984]
-
nu a fost nici destul de bătrână, nici destul de nebună ca să poată sugera carisma smintelii lor.) Spre sfârșitul anului 1941 am locuit împreună cu un pictor abstract în districtul comercial din West Village. Acest prieten al meu era, din punct de vedere nevrotic, un caz patologic. Complet trăsnit, înainte ca așa ceva să fi fost la modă. Pe parcursul acelei perioade am lucrat, pentru scurtă vreme, într-un bistro numit "Barul Cerșetorilor", ținut de o fantastică refugiată din Germania nazistă, pe care o chema Valeska
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
parte, te întrebi cum poate capta atenția o carte alcătuită cu obstinație din date în linii mari cunoscute - sau care descriu o stare familiară. Efortul autorului pare marcat de gratuitate. Nimic mai fals. El este devalorizat astfel numai ca apărare nevrotică a celui care își refuză trecutul și substanța. La nivelul societății, o astfel de nevroză a reprezentat și cauza întârzierii unei cărți de o asemenea factură. A fost nevoie de pretextul jubiliar pentru ca ea să apară. Emilian M. Dobrescu, Românografia
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
Daniel Cristea-Enache Să pornim banda: "un soare ca un cerc/ de decor, descărcat,/ un acumulator defect// în lumina nevrotică/ se târăsc la suprafață, ies din pereți, se preling/ gemând/ Ťglycerineť// strălucirea cadaverică pătrunde/ prin piele se impregnează în corp/ ca mirosul/ ca bătrânețea// nici o umbră nici o urmă de milă.// (băiețelul întinde mâna Ťhi my name is stereo mikeť" (peisaj
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]