842 matches
-
să mă întreb dacă nu cumva există teme și motive remanente ale milei și filantropiei în spațiul public încă foarte prezente în timpul zilelor de desfășurare a pelerinajelor. Autoarea reamintește faptul că „religia creștină a valorizat săracul, oferindu-i un anumit nimb de sfințenie”, iar rolul săracului este „unul bine precizat în economia gesturilor ezoterice”. Gestul individual al acordării unui sprijin oarecare, „ca și sentimentul de compasiune pe care prezența unei astfel de persoane ni-l inspiră nu sunt lipsite de conotații
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unui pom, o sferă absolută ale cărei rădăcini străpung volburele / dantelate din norii romboizi./ Sare, mercur și sulf pe o etajeră.// De jur împrejurul poienii/ pădurea-și rezidește/ cortina de lemn și frunze/ alternanță de umbre și lumină./ Printre falii de timp/ nimbul universului desface/ o sferă în cuburi/ și cuburile-n piramide,/ zigurate construite de meșteri zidari/ ce-n ovoide/ înlănțuie cercuri.// E un univers în care arde o flacără în mii de culori. Suntem atâția aici, încât doar El ne mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului [...]. De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". Numai acest pasaj ar merita multă aplecare, dar nici acesta, nici stilul stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga, nu constituie obiectul prezentării noastre. Credeam că studiind psihanaliza freudiană voi întâlni elemente care să-mi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
confundă în stadiul primordial cu umbra unui nor, este un nor vrăjit, legat cel mai frecvent de simbolul apei. Culorile norilor, roșii erau semn de bunăstare, galbeni și negri culorile diferențierii cosmice erau salvatori, formele întruchipează eterul nemărginit și este nimbul în care inițiații, înțelepții lumii își creează un perete despărțitor față de ceea ce nu oricine poate cunoaște. Conform hermeneuticii esoterice norii sunt tocmai pereții despărțitori a două trepte cosmice. În interpretarea proprie el, având forma rombului, este o cale de contact
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care îl emite evocă tunetul. Este un instrument muzical asemănător buhaiului, care vibrează prin tragerea unei sfori și se utilizează de către locuitorii din Noua Guinee și de către pieile roșii din America. Asocierea este interesantă și nestudiată încă. Deci tunetul și nimbul în care se strecoară carul mnemonic formează un tot divin, jupiterian, o parte a începutului, a haosului care prin succesive treceri urmează să se transforme în armonie. Deci norul romboid este un foc enzimatic catalizator ce poate purta universul în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului (...). De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". E un ecou, e umbra atașată luminii, uitarea care încorporează amintirea, un stil stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga și pe care nici psihanaliza freudiană nu poate dezvălui hermeneutica elementelor care să declanșeze acea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu toții, chiar dacă nu toți avem harul obținut prin inițierea în tainele universului. Se rotunjește într-un murmur a părere Muntele de aer născător de timp Urmându-mă-nțelept pe raza de tăcere Cu revelația vrerii și-n jurul frunții un nimb, De-aceea mă ascultă: într-unul din mistere Când dincolo de tot eu știu și simt, Urmează-mă, aflându-l viu și în putere Pe astrul care dizolvat în lacrima de-alint Se rotunjește într-un murmur a tăcere!1315 Dragul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându-se-n chilie deasupra frunții nimb subțire-i ninge!... Vrăjmașii gem la pragul lui pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deși-i cenușă... Pe-o laviță, alături
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat de trecut. Trecutul se poate vindeca. Îl revăd acum, în depărtare, ca o frescă estompată, dar încă strălucitoare, reprezentându-i pe Adam și Eva, două făpturi inocente învăluite într-un nimb de lumină. Hartley a devenit pentru mine o Beatrice. Pe măsură ce înaintam în viață, toată rația de bunătate ce fusese hărăzită persoanei mele părea să fi rămas acolo unde se găsise ea. Doamne - sau totul n-a fost decât un amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chiar și pentru critici. Nu-mi plăcuse acel „noi, bătrânii“. „Vorbește în numele tău, vere!“ — Are vreo semnificație ce i s-a întâmplat în realitate lui Lawrence la Déraa? Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire. Obiectul venerat e înzestrat cu o putere proprie, acesta este înțelesul simplu al dovezii ontologice. Și dacă te pricepi să torni destulă artă, atunci o minciună ne poate ilumina la fel de bine ca și adevărul. În fond, ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
farmecele tinerești. Se mâncau din priviri, el sfios, ea cu obraznic amuzament. Înfățișarea lui Titus, ca și cea a lui Gilbert, câștigase mult de pe urma soarelui și a mării. Părul lui blond roșcat căpătase o culoare mai vie și părea un nimb pufos; cămașa, aproape descheiată, îi dădea la iveală pielea strălucitoare și blănița roșcată, cârlionțată, care-i acoperea pieptul. Pantalonii suflecați lăsau să i se vadă gambele lungi, elegante, bronzate. Era desculț. Cicatricea de pe buză dădea gurii lui frumoase o forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l frapase și pe Gilbert. Era posibil ca Gilbert, cu glumele lui grosolane, să-i fi vârât cine știe ce năzbâtii în cap. Nu-mi pusesem întrebarea ce-ar putea gândi Titus, în bună măsură pentru că-i făurisem în mintea mea un nimb de inocență, generat de suferințele lui Hartley. — Nu mă înțelege greșit, i-am spus. Gura umedă, bosumflată a lui Titus zvâcni iar, într-un soi de zâmbet sau de rânjet. Am continuat: — Vreau să-ți mărturisesc ceva. Luasem brusc hotărârea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
inumană? Simțeam că niciodată nu s-ar putea întâmpla așa ceva, și lucrul ăsta îmi apărea ca o mare împlinire, aproape ca o modalitate de posesie. După cum spusese James: „Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire“. Dragostea mea pentru Hartley era aproape un scop în sine. Și oricât ar fi fost Hartley de sucită și răsucită, și orice s-ar mai fi întâmplat, acum nu putea să-mi mai scape. Cugetările mele nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nominativ-acuzativ-genitiv-dativ plural: studente-i vs studente-le, studente-lor. Articolul posesiv-genitival, morfem cu formă variabilă după gen și număr: a, al, ai, ale, semnalează sau marchează situarea substantivului în genitiv, prin prezența sa în sintagme nominale genitivale: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire.” (M.Eminescu, I, p.177), „Cerul stelele-și arată,/Solii dulci ai dulcii liniști.” (M. Eminescu, I, p. 103) Morfemul al marchează numai sensul de ‘genitiv’, când substantivul regent este lipsit de articolul definit sau este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mult mai mare. Aici a trăit o comunitate sătească, romanică, creștină, dovadă fiind numeroasele obiecte paleocreștine. Piesa cea mai importantă, unică până acum în România, este o fibula (agrafă) din bronz, care are incizat pe arc un chip uman cu nimb, în fapt un chip de sfânt, pe care noi îl considerăm a fi cel mai vechi portret al lui HRISTOS din nordul Dunării. Rodul cercetărilor de la Davideni s-a materializat în lucrarea „Comunități sătești la est de Carpați în epoca
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
ce smulg rădăcini, Să-mbrace în frunze de rege pelinul Și-ncearcă, prin coardă, să prindă tulpini, în raiul în care strămoșii sunt vinul. Când râde via, nu mai este timp De judecăți pe teme moderniste. Să strângem boaba devenită nimb Galben-verzui al poamei elitiste. Hai să lăsăm Cotnarii, unde locul De voievozi miroase a stejar. Că timpul judecă, nu polobocul Istoria din vinul de Cotnari. RADU PĂRPĂUȚĂ Născut la 25 februarie, 1955, în Tomești, județul Iași; facultatea de rusă-română a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care surprinde pe cel ce privește este pedepsirea vinovaților și sancționarea violen‑ tă a nedreptății. Personajul principal, central al panoului - Mântuitorul - nu mai este Judecătorul divin plin de maiestate senină așa cum ni l‑a prezentat Giotto și nici măcar înconjurat de nimbul grației păgâne ca în creația fericitu‑ lui Raffaelo! Christul lui Michelangelo este un uriaș animat de o putere gran‑ dioasă, un adevărat zeu al răzbunării care trăsnește pe vinovați. Lucrarea pare să nu mai amintească de ziua iertării și a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
care surprinde pe cel ce privește este pedepsirea vinovaților și sancționarea violen‑ tă a nedreptății. Personajul principal, central al panoului - Mântuitorul - nu mai este Judecătorul divin plin de maiestate senină așa cum ni l‑a prezentat Giotto și nici măcar înconjurat de nimbul grației păgâne ca în creația fericitu‑ lui Raffaelo! Christul lui Michelangelo este un uriaș animat de o putere gran‑ dioasă, un adevărat zeu al răzbunării care trăsnește pe vinovați. Lucrarea pare să nu mai amintească de ziua iertării și a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pe agentul lor transformator. După ce Ivan reușește să păcălească Moartea, aceasta nu-l mai vrea pe Ivan. Și-l lasă de izbeliște, nu să trăiască, ci să-și târâie o supraviețuire cât e lumea și pământul, în zona intermediară a nimburilor. Moartea nu i a mai disputat o „nemurire” câștigată cu prometeism. Nu poate muri, pentru că în realitate nu a trăit niciodată. Ivan Turbincă le-a perturbat tuturor liniștea datorită turbincăi sale, și datorită superiorității cu care este construită ființa umană
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din pozele lui, care odinioară înlocuindu-se cu repeziciune, nu se observau atât, dar care au fost trăite cu neliniște sinceră. Poate aș părea fanfaron sau umil și pocăit, agresiv sau bun, grotesc sau melancolic. Și în jur, ca un nimb, îmi vor pluti aventurile, cu detaliile care au fost știute precis de toți, și cu altele numai aflate aproximativ, și cu mărturisirile făcute prin cărți, aruncând lumini și umbre (rezultat poate al orgoliului meu, care n-a spus tot adevărul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fi dorit să nu le angajeze la nimic.” Discreția duce la parcimonie. „Petroveanu - spunea frumos Eduard Pamfil - l-a explicat pe Bacovia ca pe o umbră de fluturi. Petroveanu, care era o ființă de lumină și căldură, a transformat în nimb tot ce era sumbru în ceața care se mișca Bacovia, aburii lui de alcool etc... Bacovia a fost un frustrat de sine însuși, a fost încontinuu într-un deficit existențial”. („Orizont”, 27, nr. 19, 12 mai 1977, p. 5) Eu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
afirmă și cunoaște cu adevărat identitatea Luceafărului, idee ce accentuează legătura acestuia din urmă cu Demiurgul. Hyperion Îi cere Demiurgului să-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, În numele căreia este gata de sacrificiu: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire,/ Și pentru toate dă-mi În schimb/ O oră de iubire...". Demiurgul refuză cererea lui Hyperion. Constantin Noica observă că Hyperion cere să devină altceva, dar ca să fie altceva trebuie să se nască din nou. Luceafărul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
limbă În ultimele două secole: aer, amar, castel, coroană, demon, Hyperion, insulele, marmoreele, ocean, orizont, palate, palid sunt de origine latină; bolți, bujori, colț, negrăit, odorul (de două ori), plutind, rochii, rude sunt de origine slavă; distrează, himeric, idealuri, Înclin, nimb, paj, sfera (de două ori), stepe, surâs sunt de origine franceză; catarg, haos, haosului ( de două ori) sunt grecești. Adjectivul Însumează 176 de cuvinte și aceasta pune În evidență faptul că În epoca apogeului creației sale, Eminescu Își desăvârșise În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de păreri ale unor critici de artă printre care se numără și cea a finlandezului Göran Schildt. Acesta se întreba de ce "în ciuda poziției sale centrale pe care o ocupă în arta modernă, Brâncuși nu a dobândit în ochii publicului același nimb fabulos care-l înconjoară pe Picaso"603. Același critic continuă: "până și succesorii săi direcți, ca de pildă Arp și Moore, se bucură de o mai mare popularitate decât deschizătorul de drumuri"604. Irina Nechit într-un interviu Cu un
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
atent drumul furnicilor și ziua mi se pare prea lungă. Când o să fiu mare o să mă urc în tren și o să plec spre munți. Din depărtare se aude un fluierat de tren, mi-l închipui șerpuind pe lângă deal într-un nimb siniliu. Prin fața mea trece un militar cu o pâine în mână. Aș vrea să mă cheme mama la masă. De dormit însă n-aș dormi în ruptul capului, deși sunt frânt de oboseală. Lumea se întoarce de la serviciu, oameni grăbiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]