5,003 matches
-
fi venirea la putere a unui partid de dreapta!), mai mult decât un prezent fără ieșire. Majoritatea oamenilor politici nu pot comunica cu aleșii lor. Această neînțelegere irită pe toată lumea. Agitația sterilă în care trăim crește. Promisiunile elitei politice românești nimeresc pe de lături. Ba sunt comunicate neadecvat, într un limbaj vetust (vezi partidele istorice), ba sperie prin insistență și jocul slugărniciei în fața cetățeanului. Mesajele de bun simț se pierd în această forfotă. Marin Preda povestește în confesiunile sale o amintire
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este expresia cea mai înaltă a progresului etic nu se poate ajunge decât prin libertate, înlăuntrul democrației. Numai întrucât e liber să conceapă scopuri și să ia inițiative, numai dacă poate să-și organizeze activitatea așa cum socotește el că e nimerit, poate ajunge omul să aibă un sentiment de răspundere atât de puternic, încât să impună cu destulă tărie grija adevărului și dorința binelui. Cu cât un om e mai dezvoltat sufletește, cu atât se supune mai anevoie bunului plac al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
osândească pe femeia păcătoasă (Ioan 8,3-11), precum și atunci când spune: «Nu judecați ca să nu fiți judecați» (Matei 7,1); C) Este înțelept, având ca țintă a vieții săvârșirea cu exclusivitate a binelui, virtuții: el cunoaște și alege mijloacele cele mai nimerite pentru săvârșirea binelui și evitarea răului. Îi repugnă înfumurarea, care, după cum se știe, este păcat de moarte, izvorul tuturor nenorocirilor și prăbușirilor morale; D) Are o deplină concordanță între gând, vorbă și faptă. Pentru el, cuvântul dat este datorie curată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un pas în spate, destul de zadarnic, căci o altă palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am cedat nervos în fața unui Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată, care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ajute, dar ceea ce nu știa nici el, și nici altcineva, nici măcar Maja, era că lucrasem ani buni pentru Mossad, unde învățasem să trag cu pistolul mai acătării decât John Wayne, care-mi fusese profesor. Cu ochii închiși l-aș fi nimerit pe urs între două fire ale mustății, la alegere. Dar nu puteam spune asta nimănui. Unde mai pui că urșii stau prost cu vederea, pentru că se hrănesc greșit și din cauza asta duc lipsă de vitamina C. Dar nici asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Imediat, stai numai să dau un telefon, i-am zis, scoțând mobilul din buzunar. N-avea baterie. - Să-mi bag pula-n el, am spus, aruncând aparatul înspre un coș de gunoi aflat la vreo opt metri distanță și, evident, nimerindu-l. Cum, domne, am continuat, nevenindu-mi să cred, chiar nu știi cine sunt? - Nu. - Și tu? l-am întrebat pe celălalt polițist care stătea mai retras, probabil ca să nu îl atingă răzbunarea mea. - Nu... - Nu pot să cred... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și ascultându-vă... - Nu rămăsese că ne tutuim? - Scuze. Privindu-te și ascultându-te aș zice că faci sex de cel puțin șapte ori pe săptămână. - Mai des, aș zice. - Oh! Și pot să întreb cu cine? - Cu cine se nimerește. Ecaterina își trase scaunul mai aproape de mine. - Și... este posibil să mă nimeresc și eu? - Bineînțeles. M-am dus la proprietarul coșmeliei și i-am poruncit să închidă. - Da’ cine ești tu să-mi dai mie porunci? s-a răstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-te aș zice că faci sex de cel puțin șapte ori pe săptămână. - Mai des, aș zice. - Oh! Și pot să întreb cu cine? - Cu cine se nimerește. Ecaterina își trase scaunul mai aproape de mine. - Și... este posibil să mă nimeresc și eu? - Bineînțeles. M-am dus la proprietarul coșmeliei și i-am poruncit să închidă. - Da’ cine ești tu să-mi dai mie porunci? s-a răstit omul, un grăsan nespălat și plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să luptăm până la ultima cămașă și să nu ne mai plângem de chiloți. Seara am fost cu Mitou și Aglier în sat, la cerșit. O babă a tras cu pistolul în Mitou. El s-a ferit și glontul m-a nimerit pe mine. Cu atât mai bine, mi-am zis. O să mă bage în spital. Poate acolo o să îmi dea chiloți. 28.12. Doctorul a zis ca n-am decât o julitura la gât. Totuși mă ține patru zile la pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am amintit căpitanului ca duc lipsă de chiloți. Alții duc lipsă de libertate și de pace, a răspuns. Am dedus că nu voi primi chiloți. Magazionerul mi-a dat o cască nouă. Baba care a tras în mine l-a nimerit și pe Crosse, care tocmai fura varză murată. Acum are o gaură în picior. 07.01. Războiul s-a terminat. Am câștigat. Niște camioane ne transportă acasa. Voi avea chiloți! Căpitanul mi-a dat o medalie, Crucea Curajului sau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la legarea volumului: o carte e făcută din „șaisprezecimi“; fiecare din ele e o coală mare pe care se tipăresc 16 pagini; coala se împăturește în opt; când se leagă cartea, se poate întâmpla ca într-un exemplar să se nimerească două șaisprezecimi identice; e ceva ce se-ntâmplă din când în când. Răsfoiești îngrijorat paginile care urmează pentru a găsi pagina 33, dacă există; o șaisprezecime repetată ar fi o inconveniență minimă; dauna e ireparabilă când șaisprezecimea corectă a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scapă de coșmaruri, replică ea. Valeriano intervine: - Nu știam că vă cunoașteți. Ne-am întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo grupuri teatrale din spitale psihiatrice, grupuri dedicate psihanalizei în grup, comandouri de feministe. Doctor Cavedagna riscă la orice pas să fie capturat, asediat, înghițit. Ai nimerit aici într-un moment în care în jurul editurilor nu mai gravitează, ca înainte, mai ales aspiranții poeți sau prozatori, candidatele poete sau scriitoare; acesta e momentul (în istoria culturii occidentale) în care a încerca propria realizare pe hârtie nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exact unde se află, agățat în Anzii Cordilieri sau în mijlocul pădurilor de pe Orinoco, nu se poate pricepe din creionarea peisajelor contradictorii evocate. Scrisoarea pe care o ai sub ochi are aerul unei scrisori de afaceri obișnuite: dar cum dracu’ a nimerit acolo o editură în limba cimeriană? Dacă aceste ediții se adresează pieței limitate a emigranților cimerieni din cele două Americi, cum poate publica editura traduceri în cimeriană, de noutăți absolute din cei mai bine cotați autori internaționali, pentru care posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sub braț sânul mic și tare al lui Makiko. Dar triumful capturii nuferilor a tulburat ordinea mișcărilor noastre, astfel încât brațul meu drept s-a închis în gol, în timp ce mâna mea stângă, dând drumul crengii, a căzut în jos și a nimerit în poala doamnei Miyagi, care părea dispusă s-o primească și chiar s-o țină acolo, cu o tresărire comunicată întregii mele ființe. În clipa asta s-a întâmplat ceva ce avea să aibă consecințe incalculabile în viitor, cum voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să mă îmboldească cu o biciuire-mângâiere jucăușă, provocatoare. Mi-am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a întâmplat că în aceeași clipă mâna mea a nimerit între chimono și pielea doamnei Miyagi, strângând un sân neted și călduț, de formă alungită, în timp ce mâna doamnei, dintre crengile de keiaki apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eliminări, mobilul meu este în primul rând interesul meu individual imediat, când de fapt încerc să acționez în interesul întregului ansamblu (prin urmare, și al meu, dar indirect). Dacă, pentru început, am făcut să dispară toate serviciile publice ce se nimereau în drumul meu, nu numai clădirile, cu scările și intrările lor cu coloane, coridoare, anticamere, fișiere, circulare, dosare, dar și șefii de serviciu, directorii generali, viceinspectorii, substituții, funcționarii titulari și temporari, am făcut-o deoarece cred că existența lor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prima oară când am văzut-o: o câmpie albă, lată, sub cerul alb, cu câțiva palmieri înalți și iarbă care părea să crească din nimic. Era un peisaj așa de bizar încât am crezut că m-am rătăcit și am nimerit din Botswana într-un loc necunoscut. Doar un pic mai încolo, însă, se transformă la loc în Botswana și te simți din nou în largul tău. Era un grup de oameni din tribul masarwa care veniseră din Kalahari să vâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din partea aceea a Africii. În Africa de Sud e foarte periculoasă. Șoferii sunt foarte agresivi și te-ar împușca dacă le-ai tăia calea și, cel mai adesea, sunt beți, în special în ziua de salariu. Iar dacă ziua de plată se nimerește într-o vineri, atunci e nebunie curată să ieși pe străzi. În Swaziland traficul e și mai rău. Swazii iubesc viteza, iar drumul sinuos dintre Manzini și Mbabane, pe care petrecuse odată o jumătate de oră de groază, e recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un nou poem, poate cel mai profund pe care l-am scris, e-un poem de iubire tragică, de-adevărat amor... Cine dă două sute de votcă? Televizorul vechi, alb-negru, se lăuda că-l aruncase după Cristina. - Măcar dac-aș fi nimerit-o... Am început să mă calicesc, altădată n-aș fi ratat-o, terci o făceam.... De fapt, după cum povestea chiar Cristina, îl vânduse pe vreo trei sticle de vin, dar dădea bine s-arate cât de macho e hombre-al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc, se crapă planșeul la bloc, a căzut peretele de la bucătărie, lansez dintr-un fel de praștie căpățâni de usturoi, nu știu de unde le-am luat. Poc, o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu un mesaj clar: dacă ești geniu, te vor batjocori-ignora-izola-disprețui-neînțelege-răni-învinge-pune-la-pământ-întina-memoria... măgarii, neaveniții, nepricopsiții ăia. Cum nu-s geniu, le desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la meci, „Moldoveni cu limba lată/ Mai picați în C o dată”, de exemplu. Să nu intre bieții oameni în sevraj fără gazetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai are încă multe de spus. În fond, un moralist”. Am fost 1.254. Și 9C. Și 12C. Sunt un idiot care-și lipește cu prenadez, când e să iasă în lume, moțul. Ar trebui să fac curățenie. L-am nimerit pe Zagan cu o piatră trasă cu praștia. Nu știu de unde a apărut, încercam să țintesc nucul. De fapt, asta ne speria pe toți, îl vedeai dintr-odată lângă tine și te lua de gușă, ți-o răsucea între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-au golit, cum să-ți meargă bine?” - Da’ și el căca în capul ălora de jos... - Da, da’ la el nu se punea... - Da, când venea mai abțiguit... Nu-i așa, tanti Tinco? Când venea mai afumat, nu mai nimerea blocul, se ducea pe la toate scările, urca, cobora, încerca să descuie, „Cum paștele și dumnevranghela mă-sii să ții minte? Ușile-s la fel, soneriile la fel, liftul la fel...”. Se ducea la leagăne și stătea acolo până cobora Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la fel, soneriile la fel, liftul la fel...”. Se ducea la leagăne și stătea acolo până cobora Ionel sau Dana să-l ia. Îi era rușine să strige în spate. „Bă, tat-tu nu mai știe unde locuiește... Nu mai nimerește... Nu mai știe domiciliul stabil...” Uneori nu-l găseau decât dimineața, pe scări. Stau cu picioarele proptite pe bara de metal și-ascult burta orașului care chiorăie. *** - Am s-o dărâm singur, ce-și face omu’ cu mâna lui... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]