983 matches
-
brațele tale pînă nu e prea tîrziu. Nu-ți cer să-mi plîngi moartea care mă așteaptă pe insula mea, pentru că știu, Calypso, că voi, nimfele, ca și zeu, nu pricepeți toate cuvintele noastre, ale oamenilor...) Ceea ce Îi oferea rătăcitorului nimfa, s-a văzut, era o ieșire din timp, din destinul său, pe o insulă metafizică. Ulise Înțelege Însă că zeii nu sînt decît un nume ce depinde de noi, cei care știm să numim lucrurile așa cum știm să murim, și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fîntînii unde Își contempla chipul, Narcis n-a mai văzut decît singurătatea lui și nimic din frumusețea pe care ar fi descoperit-o ridicînd pur și simplu privirea. Eroarea aceasta l-a pierdut. Nefericitul fiu al regelui Cephisus și al nimfei Liriope nu vroia decît să aplice o maximă a gîndirii grecești, cunoaște-te pe tine Însuți; era Însă prea naiv ca să Înainteze prudent pe acest drum. Fiecare găsește În antichitate ceea ce caută, scrie undeva Eugen Lovinescu. Întrebarea pe care mi-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spun că exist și știu cit sînt de singur În fața unor Întrebări care Îmi amintesc că voi muri; dar vreau să clădesc o piramidă măcar cu sîngele meu. Și atîția vor spune că am disprețuit dragostea, că am respins dragostea nimfei Echo, cînd, de fapt, pe mine mă aștepta această fîntînă cum Îl aștepta pe Oedip sfinxul...) Narcis a urmat Îndemnul filosofiei grecești fără să aibă vocația echilibrului din arta greacă. Singurătatea lui secetoasă rodește doar un lirism de negație. Cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bestialitatea. El a ucis la fel cum ar fi mîngîiat. Și a ascultat urletele lui Marsyas la fel cum Îi ascultase mai Înainte cîntecul. SÎngele silenului vărsat În iarbă nu l-a Împiedicat să se poarte ca și cum iubise acolo o nimfă. Și-a luat arcul și lira și a plecat fără să se mai uite Înapoi. Pentru zei nu există „Înapoi” și nici „Înainte”. Pentru ei totul e egal și se mișcă pe un cerc. De aceea l-a și pedepsit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
continuu. Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai lîngă el cu părul luminos și rece despletit peste pieptul lui. Și deodată Își da seama că nu-și mai auzea inima. Iată ce-a refuzat Ulise În insula nimfei Calypso. Distrugerea cuvintelor. Prin somn, tînărul cioban iese sau vrea să iasă În afara timpului. Pentru Goya somnul rațiunii va naște monștri. Endimion crede că somnul rațiunii sale va naște zei. Intre gîndurile care i se Învălmășesc În minte cînd se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sau altul, ele te definesc. Mă simt În această ultimă seară la mare ca un Ulise bătrîn care știe cît de apropiate sînt ironia și tristețea; un Ulise care mai mult Își amintește sentimentele decît le trăiește; cîndva, În insula nimfei Calypso a ezitat, apoi a vrut să guste din planta lotofagilor, Însă toate acestea sînt acum foarte departe, el se află pe țărmul pe care și l-a dorit, la care a visat, unde memoria se confundă cu el Însuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protectia UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile. Chiloe este și în anii noștri patria vrăjitoarelor, faunilor și nimfelor, vaselor fantomă și orașelor fantomă. Chiar la baza formării insulei stă o legendă mapuche: au fost odată doi șerpi gemeni, Cai Cai, aliat cu fulgerul, focul și vântul și Tren Tren. Primul era rău și dorea să-l distrugă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
segmentată, cu capul turtit, de culoarea cărnii și cu un luciu roșiatic, o vietate ciudată „goală ca un vierme“, ca să folosesc o comparație franceză, mi-a ieșit În cale În timp ce căuta cu disperare un loc pentru a se preface În nimfă (teribila presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau la petrecerile de Crăciun, aveau tot farmecul, toate bomboanele și steluțele din pomul de Crăciun reflectate În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât frumoasele adolescente și vampele cu pălării mari după care tânjeam noi cu adevărat. După ce m-a obligat să pecetluiesc cu sânge un jurământ de păstrare a tainei, Iuri mi-a povestit despre doamna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ochilor ca o concluzie a imaginii ei obsedante. Prima a dăinuit mult timp În mine, cu totul aparte de acea Polenka pe care o asociam cu praguri de uși și apusuri de soare, de parcă aș fi zărit Încarnarea Într-o nimfă a sărmanei ei frumuseți ce ar fi trebuit să fie lăsată În pace. Într-o zi de iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ulf, totul în nuanțe de albastru, cu motivul păsării zburând deasupra apei. Ceva care amintește și de bluza mea de mătase, cumpărată de la „Maison de France” pentru această petrecere. Fiica Birgittei, Erika, a venit cu prietenul ei, subțire ca o nimfă tânără, cu miros de pădure și râuri repezi. Fata prietenilor mei (Fanny și Bo Kuritzen), Petra, mi-a adus coroana de flori tradițională, cu multe flori și cu trandafiri roșii în frunte. Draga mea Marianne (Eyre) a venit cu daruri
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
niciodată prietenului, pentru că ai exigențe elevate. Au sosit de la Stockholm prietenii iubiți Micaela și poetul Alexandru Lungu. Nu ne-am mai văzut de ani de zile, din timpul oniric când ne petreceam verile la Mogoșoaia, lângă lacul în care înotau „nimfe” de vis. Acolo ne-am văzut și ne-am plăcut pentru „toate viețile”. Am făcut o mică petrecere la mine, unde l-am invitat și pe Andrei (Bart), care abia se ține pe picioare. Cei doi prieteni care sunt doctori
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ales de Bloomington, New York, mă gândesc nu numai la dragul Matei Călinescu, dar și la prietena mea din tinerețe, Rodica Prato, arhitecta, desenatoarea fantastă. Cum a fost posibil să cunosc o asemenea persoană, ținând de lumea basmelor, a silfidelor, a nimfelor locuind cu părul lor lung, blond în apa râurilor repezi? Ne-am cunoscut la Sinaia, la casa de odihnă a scriitorilor de la Pelișor. Nu-mi amintesc exact cum, numai că Rodica locuia într-o cameră vecină cu cea a traducătorului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protecția UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile. Chiloe este și în anii noștri patria vrăjitoarelor, faunilor și nimfelor, vaselor fantomă și orașelor fantomă. Chiloe și marea sa interioară s-au format acum zeci de mii de ani ca urmare a cutremurelor puternice și erupțiilor vulcanice, precum și a eroziunii cauzate de ghețari. Un astfel de cutremur, cel din 22
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în opinia mea, factori de-a dreptul exhibiționiști, în ordinea expectanței dar și a agresivității. De fapt, avem de a face cu o postură tipică pentru așteptare, cu o imobilitate care este preludiul unei violențe iminente, cu postura clasică a nimfelor gata să sară, ori seamănă cu poziția cangurilor și boxerilor: mai presus de toate, cu situația dramatică ilustrată de mantidă (1998: 291). Convins fiind că tabloul lui Jean François Millet ascunde un adevăr mai adânc și presupunând că cei doi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
făcut un ocol în jurul său și iar a înviat." MAURICE MAETERLINCK MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 119 Date generale și actualități despre miere Mitologia greacă susține că mierea cădea din cer ca roua și că Zeus, crescut de nimfa Melissa cu mierea strânsă de albine din rouă, a răsplătit albinele învățându-le s-o conserve între plăci de ceară. Conform legislației în vigoare, mierea, polenul, păstura, lăptișorul de matcă, apilarnilul și descăpăcitura sunt alimente de origine animală. În realitate
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
de prin sate ori popasuri pe la mănăstiri, vrea să eternizeze tablouri unice: răsărituri și apusuri de soare, perspective panoramice, codrii deși, abia străbătuți de întortocheate cărări. Dacă în realitatea cea aievea nu există nici imense bariere naturale, nici fauni și nimfe, nici ciobani „tăiați în linii de uriași”, este evident că lui H. i-a plăcut să exagereze, să hiperbolizeze. Conturați pe un fundal aproape mitologic, falnicii păstori, dioscuri în ițari și opinci, sunt consubstanțiali cu zona înaltă a pietrei și
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
Mândră ’n soare, dulce ’n umbră, tainică la foc de stele Ca grădinile Armidei ai un farmec răpitor Și Șiretul te încinge cu-al său braț desmierdător. Umbra ta răcoritoare, adormindă, parfumată. Sta aproape de lumină, prin poene tupilate. Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare. Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Alain Montandon DESPRE OSPITALITATE De la Homer la Kafka Traducere, prefață și note de Muguraș Constantinescu INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Traducere realizată în cadrul Proiectului PN-II-ID-PCE-2011-3-0812 PCE, contract 133/ 27.10.2011 Cuprins Prefață (Muguraș Constantinescu) / 7 Introducere / 25 Variațiuni uliseene / 43 Dorința nimfei Calypso sau ospitalitățile acaparatoare / 46 Circe / 50 Dorința de a fi gazdă / 56 Ulise la Polifem sau curiozitatea batjocorită / 67 Inversarea rolurilor / 75 Visul Nausicăi / 81 Rusticitatea unui porcar / 90 În seara unei zile frumoase / 95 Filemon și Baucis / 96
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
surprinse într-o povestire de Camus, într-un roman de Vercors sau într-unul de Landolfi. Considerată drept carte fondatoare a ospitalității occidentale, Odiseea lui Homer îi prilejuiește autorului analiza mai multor tipuri de ospitalitate, precum cea acaparatoare - oferită de nimfa Calipso călătorului încercat care este Ulise - și care se transformă în claustrare pentru a deveni, în locul unei întâlniri fericite, "alienare și expatriere de sine". Tot astfel ospitalitatea, aparent generoasă, pe care vrăjitoarea Circe o oferă lui Ulise și tovarășilor săi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
24. Mai întâi diversitatea dorințelor și a practicilor reale într-o scenă ideală, rar sau niciodată realizată. Apoi, ambiguitățile și ambivalențele acestui moment de întâlnire și primire, fără a vorbi de pericolele sale și de ostilitățile latente sau explicite. Dorința nimfei Calipso sau ospitalitățile acaparatoare Unul din pericolele ospitalității este excesul, întrecerea oricărei măsuri. Prea multă ospitalitate strică. Exemplele sunt multe, dar fiecare dintre ele demonstrează că excesul de ospitalitate, un zel excesiv sunt prejudiciabile. Nu e inocent faptul că poetul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
excesul de ospitalitate, un zel excesiv sunt prejudiciabile. Nu e inocent faptul că poetul își începe povestirea în mijlocul aventurilor lui Ulise, ceea ce permite nu numai retrospectiva cronologică și o construcție narativă abilă, dar și evocarea șederii nefericite a eroului la nimfa Calipso. În timp ce ceilalți eroi ai Iliadei erau deja întorși la casele lor, "el singur se topea de dorul casei și al nevestei, căci îl oprise într-o peșteră adâncă zeieasca nimfă Calipso" (1.13-14)25. Perioada petrecută în insula lui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
abilă, dar și evocarea șederii nefericite a eroului la nimfa Calipso. În timp ce ceilalți eroi ai Iliadei erau deja întorși la casele lor, "el singur se topea de dorul casei și al nevestei, căci îl oprise într-o peșteră adâncă zeieasca nimfă Calipso" (1.13-14)25. Perioada petrecută în insula lui Calipso este primul exemplu de perversiune a ospitalității. Din cauza căror aspirații? În cântul al V-lea, Calipso relatează lui Hermes, venit să-i transmită ordinele zeilor de a-l elibera pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
venit să-i transmită ordinele zeilor de a-l elibera pe Ulise ca să se întoarcă în patria sa dragă, cum acesta a eșuat pe țărmul insulei sale și circumstanțele ospitalității sale generoase: "eu l-am mântuit de la moarte", așa plânge nimfa care povestește cum corabia lovită de fulgerul mânios al lui Zeus s-a prăbușit în marea roșiatică, echipajul întreg a pierit și valurile uriașe și vântul l-au adus pe Ulise. "mi-a fost drag și i-am dat adăpost
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]