1,113 matches
-
va fi fost aceea de "lichid organic al corpului uman". Între umorile acestea, nu puține: saliva, sângele, melancolia ("fierea neagră"), sudoarea, lacrima și alte câteva secreții, sunt lirice prin excelență. Ele produc, de-a binelea, lirism(ul)... Nu înțeleg ce noimă are, în ocurență, "democratizarea". L-aș combate pe Jankelevitch (la care, altfel, țin în chip deosebit) printr-o aserțiune a lui André Breton (ce re-"aristocratizează" râsul), și anume: "L'humour a non seulement quelque chose de libérateur ș...ț
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
traumatizat): "Trezirea mea a fost odihnitoare. Simțeam/ cum intru în convalescență. Am înghițit/ un rest de codeină și am tușit din răsputeri./ M-am ridicat din așternut. Am recitit un text/ fără final și l-am lăsat așa, căci avea noimă./ Apoi am reluat un text străin"(Texte fără final) . Culmea imaginarului o reprezintă totuși nu roadele fanteziei, ci "netrăitele", experiențele păstrate precum pure potențialități, adresate absolutului: "Și îndelung netrăitele tale, cu gloria lor nicăieri,/ cu liniștea lor către nimeni. Și
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
epigrama lui Macedonski Inscripție pe un bust... așa cum e reprodusă ea atât în ediția Marino (Editura pentru literatură, 1966), cât și în recenta ediție Coloșenco (Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Univers Enciclopedic, 2004) - că tot nu-i găsim noima și nici poanta: ,Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/ Bustul meu înfățișează epoca turnantă-n bronz". într-adevăr, o privire de bronz (în textul autentic e bonz!), așadar metalică (rece, solemnă, maiestuoasă), îndreptată către zona ombilicală e
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
fericit. Puteți să-mi ziceți oricum, că doar și alții o fac, iar eu nu mă supăr, dar eu nu sunt ceea ce sunt. Povestea vieții unui om nu e așa de importantă pentru viața lui, e doar o carapace fără noimă pe care o trage după el ca să aibă unde crește și unde muri. Sau cel puțin așa zicea peștele balon, ca unul care se bagă mereu în treabă, poftit sau nepoftit. Ce vreau eu să istorisesc aici poate sau nu
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
convenabilă ar fi reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
boltă largă și întunecată. Din spatele lui vorbi primarul Dale: - Fara, nu te juca! Ce vrei să faci înăuntru? Fara constată cu uimire că trecuse pragul. Se întoarse uluit și se holbă la fețele acelea șterse: - Păi... începu el cam fără noimă, dar apoi se mai lumină. Păi, bineînțeles, vreau să cumpăr o armă. CAPITOLUL II ÎNĂUNTRU PLUTEA o liniște supranaturală. Nu pătrundea nici un sunet dinspre noaptea din care venise. Se strecură ușurel înainte pe covorul care-i absorbea sunetul pașilor. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către începuturi. Trebuia să-l revadă. Era pregătit pentru asta. Acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai puțin închegată. Bătrânul Arhivar a trăit o viață întreagă închis în arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor obiecte stranii. Pretext
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează, el acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vilele din Primăverii și năravurile. Emanații Revoluției din ’89 au repetat scenariul: au înhățat de la comuniști tot ce era mai rău, duhul vilelor n-a murit. Sindromul Huta Certeze mă face să cred că Revoluțiile și alegerile libere își pierd noima câtă vreme omul „simplu” nu e decât caricatura stăpânului. Momâniatc "Momânia" Așa ar trebui să se numească această țară, Momânia, și nu România, pentru că divinitatea ei tutelară este Momos, zeița deriziunii, a batjocurii, a zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
facă ce au de făcut. Fiecare dintre noi, așa cum are un bagaj genetic, așa cum se conduce după un set de norme, este înzestrat cu un set de noime. Într-un anume interval al vieții sale, omul e capabil să dea noimă jurului său, așa cum vaca dă lapte și oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se conduce după un set de norme, este înzestrat cu un set de noime. Într-un anume interval al vieții sale, omul e capabil să dea noimă jurului său, așa cum vaca dă lapte și oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi când cele mai simple activități zilnice par grotești, absurde sau perfect inutile - darmite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un set de noime. Într-un anume interval al vieții sale, omul e capabil să dea noimă jurului său, așa cum vaca dă lapte și oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi când cele mai simple activități zilnice par grotești, absurde sau perfect inutile - darmite să creezi, să conduci, să organizezi ceva. O zi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
capabil să dea noimă jurului său, așa cum vaca dă lapte și oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi când cele mai simple activități zilnice par grotești, absurde sau perfect inutile - darmite să creezi, să conduci, să organizezi ceva. O zi pe care demonul Dejavu te face să crezi că ai mai trăit-o de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și că totul e în altă parte. Și, bineînțeles, nu e așa: totul e de scris, totul e de spus, dar tu nu mai știi încotro să te uiți. Pe măsură ce ne rostogolim prin timp cu globul pământesc, intervalul dătător de noimă scade. Astăzi, un om nu mai poate comunica eficient cu lumea mai mult de câțiva ani din viață, sub zece. Setul său de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul în care pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc "Juzii corup]i" Alaiul de pesediști, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
înfierarea corupției din România. Presiunile politice de tip comunist asupra Justiției, atât de familiare Occidentului, nu mai sunt nici necesare, nici la modă: acum, actul de justiție îl alterează Justiția însăși, după propriul cherem. Orice demers anticorupție e lipsit de noimă și speranță în această țară câtă vreme cei care împart dreptatea, judecătorii, nu sunt supuși unei legi eficiente care să-i pedepsească prompt și mult mai aspru decât pe un simplu cetățean pentru folosirea legilor ca mijloace de profit. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de politică n-a făcut cu adevărat politică. N-au pătruns în substanța ei grea, n-au fost răniți, consumați până la durere, nu i-au înțeles rigorile și limitele. De aceea, le este imposibil să accepte că un politician are noimă, dacă o are, numai un anumit număr de ani, după care e bine să se retragă singur, înainte de a-l scuipa viața în margine - singurul lucru bun pe care l-am auzit de la Băsescu de lungă vreme încoace este hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lebedelor. Arta a început pe pereții peșterilor, la primele sunete articulate scoase în jurul focului, și va ajunge la imense holograme proiectate pe vârfurile munților sau în spațiul cosmic. Lumea, viața nu sunt omogene, nici izotrope. Nu orice segment existențial are noimă. Dimpotrivă, există zone aride, deșerturi de sens în curgerea lumii, vieții. Noima se găsește doar în nodurile rețelei. De acolo iradiază spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în jurul focului, și va ajunge la imense holograme proiectate pe vârfurile munților sau în spațiul cosmic. Lumea, viața nu sunt omogene, nici izotrope. Nu orice segment existențial are noimă. Dimpotrivă, există zone aride, deșerturi de sens în curgerea lumii, vieții. Noima se găsește doar în nodurile rețelei. De acolo iradiază spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-l considere un poet mai mare decât este. Nu știu ce-aș putea să fac! Cel mult să-i rog să mai citească o dată. Răsfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Din Jurassic Park în Dracula Park 25 Imunitate pentru crimă? 29 Singurătatea Americii 34 Baronii NATO 38 Pâinea lui Dumnezeu 43 Marea Ciordeală 45 Menstruație la cap 48 Săraci lipiți ecranului 53 Sindromul Huta Certeze 58 Momânia 62 Normă și noimă 66 Juzii corupți 68 Timpul nerușinării 72 Prof. univ. dr. Beuran - Elena Ceaușescu la pătrat 77 Cultura ca pistol-mitralieră 82 Certificat de înger pentru Dracu 86 Non omnis moriar 92 Aiudul de lângă MTV 94 Omul care este 98 Poetul Președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lei de metrou. SĂ NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul lumii civilizate, îmi șuieră înveninat o voce din ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de atâtea secole complet anapoda, de-a valma, fără noimă, dezlânat, cu pauze inexplicabile de simțire, pretinzând că iubirea e lucru mare și de când lumea și că doar nu te-oi apuca tu acum s-o reinventezi. A trebuit să vină alții să te scoată din papucii tăi uzați și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]