869 matches
-
am spus: — Așa vrea Cel-de-Sus! Iar după ce interlocutorii mei încuviințară la rândul lor cu o zicală, am continuat: — Am putea să ne bucurăm de găzduirea voastră până ce vom putea s-o pornim iarăși la drum? Cunoșteam obiceiurile ciudate ale acestor nomazi. Ar ucide fără șovăială un drept-credincios ca să pună mâna pe o pungă cu bani sau pe un cal, dar e de ajuns să faci apel la mărinimia lor ca să se transforme în gazde atente și pline de râvnă. Un proverb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar alții, la rândul lor, fac să se ivească aproape în fiecare zi palate, moschei și mederse, sau chiar simple barăci din lemn în care vin să se înghesuie mii de turci de curând sosiți din stepele pe unde umblau nomazi. În pofida acestui exod, poporul învingător rămâne, în capitala sa, o minoritate printre altele, nicidecum cea mai bogată, cu excepția familiei domnitoare. În cele mai frumoase case, în prăvăliile cele mai bine aprovizionate din bazar, sunt văzuți mai cu seamă armeni, greci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tot mai rare. Brânzeturile, untul și fructele erau de negăsit, prețul cerealelor creștea. Se spunea că Tumanbay hotărâse să înfometeze garnizoana otomană, împiedicând aprovizionarea orașului dinspre provinciile pe care încă le avea sub control; pe deasupra, se înțelesese cu triburile de nomazi arabi, care nu se supuseseră niciodată vreunei puteri egiptene, ca să vină să devasteze împrejurimile capitalei. Se mai spunea de asemenea că Tumanbay adusese din Alexandria material de război, săgeți, arcuri și praf de pușcă, și că adunase trupe proaspete, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înnoită", "recreată" prin Cruce. Consacrarea unui loc: repetarea Cosmogoniei Cosmicizarea teritoriilor necunoscute este întotdeauna o consacrare: organizarea unui spațiu repetă lucrarea exemplară a zeilor. Legătura strânsă dintre cosmicizare și consacrare este dovedită la nivelurile elementare de cultură, de pildă la nomazii australieni, a căror economie se află încă în stadiul culesului fructelor și al vânătorii de animale mici. Conform tradiției unui trib arunta, numit achilpa, Ființa divină Numbakula a "cosmicizat" în timpuri mitice ceea ce avea să devină teritoriul lui, l-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care contactul cu transcendentul s-a întrerupt, existența în lume nu mai este posibilă și cei din tribul achilpa se lasă să moară. Așezarea într-un teritoriu înseamnă de fapt consacrarea lui. Când așezarea nu mai este provizorie, ca la nomazi, ci permanentă, ca la sedentari, ea implică o hotărâre vitală, care privește existența întregii comunități. "Așezarea" într-un loc anume, organizarea, locuirea lui sânt acțiuni care presupun o alegere existențială: alegerea unui Univers care va fi asumat prin "creație". Or
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tristă amintire. Inteligența și perspicacitatea omului primitiv a învins forța brută, lăcomia și prostia acestuia. Acum s-a inversat situația. Tare ar fi vrut să vadă ce-i atârnă ăstuia la gât, sub cămașă? Când era copil, o tabără de nomazi s-a așezat într-un câmp de la periferia de nord a orașului, în apropierea unui obor de vite, unde în fiecare an, de Sfântul Petru se organiza câte un iarmaroc de toată frumusețea. Tot acolo joia, țăranii din satele și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încât, când puneau piciorul se afundau în el până dincolo de genunchi. Tabăra, așezată într-un luminiș, la marginea unei păduri de foioase, printre arborii căreia apăreau ici-colo pete verzi cu miros proaspăt de chihlimbar, din depărtare, părea o așezare de nomazi ceva mai modernă, deoarece corturile din doc impermeabil nu erau peticite, iar printre ele, nu se zăreau căruțe cu coviltir și patrupede cu urechi mari, ci camioane cu prelată ce păreau noi, abia ieșite de pe poarta fabricii. Cea mai apropiată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
condamne la moarte. în mod inconștient, grăbi pasul și se surprinse aproape alergând în nerăbdarea de a ajunge cât mai repede la jeep. Luna se ascunsese la orizont, dar simțul lui de orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori când ajunse să se cațere cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând țânțarii ce-l atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
indienii sioux alergând pe câmpiile din vest, urmărind cirezi de bizoni printre sonde de petrol sau centrale atomice? Există forme de viață ce împlinesc un ciclu vital și sunt condamnate la dispariție și vrem, nu vrem, asta se petrece cu nomazii noștri. Trebuie să-i facem să se adapteze sau să-i exterminăm. Sună foarte dur... — La fel suna și când am început să spunem că trebuie să-i alungăm pe francezii care conviețuiau cu noi de o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sentimentalisme, și așa am făcut. Sunt lucruri care trebuie să se afle deasupra moralei burgheze și acesta e unul dintre ele. Făcu din nou o pauză, lungă și studiată. — Președintele are idei foarte clare și mi-a spus așa: „Hassan, nomazii sunt o minoritate destinată în mod logic să dispară. Să-i transformăm în muncitori folositori sau să grăbim dispariția lor, ca să evităm suferințele pentru ei și problemele pentru noi...“ — Și totuși, în ultimul său discurs, spuse timid secretarul. — Ei haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
suferințele pentru ei și problemele pentru noi...“ — Și totuși, în ultimul său discurs, spuse timid secretarul. — Ei haide, Anuhar! îl mustră ca pe un copil. Astea nu sunt lucruri care se pot spune în public, când o parte din acești nomazi te ascultă și când lumea întreagă urmărește cu atenție evoluția noastră ca țară independentă... Americanii, de pildă, au devenit marii apărători ai drepturilor umane exact în momentul când au lichidat drepturile indienilor lor. — Erau alte vremuri. — Dar circumstanțe identice. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în buzunarul de la spate al pantalonilor, și targuí-ul îl luă. Alese bancnotele mari și le rupse cu grijă în două. Păstră una din jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă foc. — O să caut un nomad, o să-i dau jumătatea asta și o să-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un pas ce ar fi epuizat pe oricine, dar care pentru un targuí făcea parte din viață, și zorii îl găsiră pe culmea unui deal ce domina o vale unde, cu mii de ani în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ciment, dar el, Gacel Sayah, inmouchar recunoscut pentru inteligența, curajul și istețimea sa, se simțea, cu toate acestea, ca un copil prost în fața complicatei mașini întortocheate și indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dincolo de care doar francezii mai locuiau. Marea pe care nu visase niciodată s-o cunoască, la fel de îndepărtată pentru el ca steaua cea mai îndepărtată din ultima galaxie, graniță de netrecut pe care însuși Creatorul le-o pusese „Fiilor Vântului“, eterni nomazi ai tuturor pământurilor și ai tuturor nisipurilor. Ajunsese la capătul drumului său și o știa. Acea mare era hotarul universului, și mugetul ei mânios - glasul lui Alah, care îl avertiza că depășise limita forțelor sale și a ceea ce El le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
piele de jaguar, am găsit și explicația: "Îți trimit un cal arab, descendent al celei mai vechi și nobile rase, Equus Caballus Aryanus, perfecționate și ameliorate prin dragostea și dăruirea poporului arab față de cai. Este cel mai bun prieten al nomazilor lumii. Majed". L-am chemat pe Antu, ca să mă salveze. Eu abia pot să am grijă de pisică și de Molly, drăguța de broască țestoasă care nu se dezlipește de mine (sau invers?) ziulica întreagă. Antu a rămas mut: "Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așa că nu-mi pare rău. Ce l-ai mai îmbrobodit! Nu? Vioara lui Norocel Îl chema Norocel și atît. Părinții lui aveau speranța că micuțul plod le va aduce prosperitatea sub coviltirul căruței în care trăiau. Deși erau printre ultimii nomazi, părinții norocosului Norocel credeau că restul țigănimii s-a dat cu majoritarii, trădînd etnia din care făceau parte. De mic, de foarte mic, Norocel era pus la încercare ca să i se descopere talentul cu care era înzestrat. Taică-su a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el. Dînsul a emigrat, nu înainte însă de a-mi exmatricula singurul nepot din facultate. - Așa or fi lucrurile în revoluție. - O schimbare pentru cei mulți a venit, dar asta n-a fost decît altă pălărie. Revoluția a scos pe nomazi din corturi, repartizîndu-le apartamente la bloc. Omul se complace în viața cu care s-a obișnuit. Fără păsare, ei au lipit cu lut parchetul și au făcut deasupra vetre pentru foc. - Vorbind despre formarea omului nou, Popescu ne cerea un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care nu erau obișnuiți. Au reacționat în consecință. Să nu confundăm mizeria cu primitivismul: prima e degradare, celălalt, o veche civilizație care n-a evoluat. Cînd distrugi o astfel de civilizație, îi distrugi, împingîndu-i în mizerie, purtătorii. În apartamentele repartizate, nomazii au trăit o degradare a propriei civilizații, de aceea ei s au străduit s-o amelioreze. Iată unul dintre efectele revoluției. Oricît de veche și oricît de neacceptabilă ar fi ea, prefer civilizația care și-a creat, în propriile coordonate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete de „flaute și tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise ? De ce, perpetuu nemulțumit, n-ar fi putut să urmeze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
este cel care câștigă detașat prinsoarea. Dar să nu anticipăm și să urmărim firul povestirii biblice, că este plictisitor de instructivă. începând din momentul acela, mister Satan l-a introdus pe bătrânul Iov în malaxorul său drăcesc. Mai întâi niște nomazi arabi, (se vede că arabii au avut dintotdeauna un dinte împotriva evreilor), i-au furat lui Iov vitele cornute și asinele (de asini nu se pomenește nimic, dar se pare că fuseseră confundați cu vitele cornute). Apoi trăsnetul i-a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sentimentele unui om ― ne lămurește cum a ajuns un păstor nomad să se fixeze într-un loc: îndrăgostindu-se. Deși fiecare loc pe unde am trecut a lăsat urme în psihologia mea, eu m-aș putea socoti și azi un "nomad". Ideea că sunt un intelectual venit de la țară nu mă mai satisface. E prea generală. Făgărașul, unde am absolvit ultima clasă de liceu, mi-a dat, pe lângă unele bucurii, nu tocmai conforme cu regulamentul școlar, măsura plictiselii într-un oraș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ghițișor Ghițișor este unul din cei doi fii ai lui Petrache Paraschița, zis Oacheș. Se spune că era frumos și de aceea l-au poreclit Oacheș. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, Oacheș s-a căsătorit cu Rarița, fiica unor nomazi ce au poposit în sat. Ea era o femeie înaltă, hoață, isteață și meșteră în a învârti ulcica. De cum l-a văzut pe Oacheș a și pus ochii pe el, căci îi căzuse cu tronc și nu s-a lăsat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
l-a văzut pe Oacheș a și pus ochii pe el, căci îi căzuse cu tronc și nu s-a lăsat până când nu l-a prins în mrejele ei, folosindu se de toate metodele magice posibile pe care le știau nomazii din șatra din care făcea parte. Crescută de străini A rămas pentru totdeauna în casa lui Oacheș cu încă o soră a ei pe care o chema Tasia, ce era handicapată că nu putea să meargă, doar se târa pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aruncată cine știe unde, În Siberia, la care țiganca i-a spus da’ ce, acolo nu-s tot eu? Paul Simionescu a rămas cu gura Întredeschisă pentru repetarea avertismentului dintr-odată penibil, și s-a gîndit la istoria religiilor, la abisal, la nomazi, la ineditul și nemeritatul lor acces la esență, a privit În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-a adus aminte de prietenul Noica, a căutat un cuvînt țigănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]