1,781 matches
-
zicea celei tuciurii [subl. n.]"39. Cartea lui Ion Ianoși îl ajută pe istoricul vieții politice și ideologice de după 1945 în special din perspectiva raporturilor dintre memorie și istorie. Fără să își propună, Ianoși veștejește - în mod salutar - literatura istorică "nostalgică", îndatorată național-stalinismului40. În primul rând, prin relevarea în detaliu a caracterului profund malign al tentativei de uniformizare, îndeosebi din anii 1960-1980 - "visul ceaușist al omogenizării"41 -, îmbinând reflecția specifică istoriei politice cu propriile mărturii. În al doilea rând, profesorul Ianoși
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Camilar. După absolvirea, în 1965, a Facultății de Limba și Literatura Franceză din cadrul Universității din București, a profesat în învățământul secundar. A debutat cu un grupaj de versuri în „Iașul literar” (1964), prima ei carte fiind volumul de poezii Orașe nostalgice, apărut în 1969. A colaborat la revistele „Ateneu”, „Orizont”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Sinteze” (Bacău), „Bucovina literară” (Suceava) și „Europoésie” (Franța). Remarcabilă poetă și prozatoare, având, paradoxal, neșansa de a fi fost unica fiică a unor cunoscuți scriitori, I. s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
portretul veridic atât al scriitorului, cât, mai ales, al omului Eusebiu Camilar. Varietatea tematică și stilistică, naturalețea, dezinvoltura relatării, luciditatea dublată de capacitatea de a plonja în zonele fantasticului sunt doar câteva dintre notele definitorii ale prozei sale. SCRIERI: Orașe nostalgice, 1969; Versuri, Iași, 1980; Grădina de iarnă, București, 1987; Necuprinsele, postfață Constantin Călin, București, 1999; Pașaport pentru Orașul de Sus, București, 1999; Doctorul de pe comoară, București, 1999; Cântecul soarelui, ed. bilingvă, București, 2001; În căutarea Magdei Isanos, București, 2003. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
Cântecul soarelui, ed. bilingvă, București, 2001; În căutarea Magdei Isanos, București, 2003. Traduceri: Mihai Eminescu, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, București, 1994; Magda Isanos, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, București, 1996. Repere bibliografice: Constantin Călin, Excelsior, ATN, 1967, 6; Nicolae Baltag, „Orașe nostalgice”, „Scânteia tineretului”, 1969, 6230; Constantin Călin, Lirica feminină. Debuturi, ATN, 1969, 6; Camil Baltazar, „Orașe nostalgice”, IL, 1969, 12; Doinaș, Diogene, 154-155; Constantin Călin, La al doilea volum, ATN, 1981, 2; Constantin Trandafir, Sinceritate și discreție, T, 1981, 11; Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
Poésies, ed. bilingvă, București, 1994; Magda Isanos, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, București, 1996. Repere bibliografice: Constantin Călin, Excelsior, ATN, 1967, 6; Nicolae Baltag, „Orașe nostalgice”, „Scânteia tineretului”, 1969, 6230; Constantin Călin, Lirica feminină. Debuturi, ATN, 1969, 6; Camil Baltazar, „Orașe nostalgice”, IL, 1969, 12; Doinaș, Diogene, 154-155; Constantin Călin, La al doilea volum, ATN, 1981, 2; Constantin Trandafir, Sinceritate și discreție, T, 1981, 11; Mihail Iordache, „Grădina de iarnă”, CL, 1988, 4; Ioan Holban, Cântecul e umbra cuvintelor, CRC, 1988, 17
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
ai comunismului, ci și o poziționare În Însuși interiorul grupului de formațiuni politice pe care ei le constituiseră. În acest sens, Seiler a identificat două subfamilii În cadrul „postcomuniștilor” din România, și anume „reformatorii din PDSR-ul lui Ion Iliescu” și „nostalgicii din PRM-ul lui Vadim Tudor”. Partidele fondate de fostele elite comuniste sunt Însă mult mai numeroase și nu corespund toate categoriilor lui Seiler. Din acest punct de vedere, În funcție de raportarea la temele care au reprezentat surse de conflict politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
PSM, Constantin Pârvulescu, actele de disidență ale acestor elite au fost aproape nule. Din perspectiva raportării lor la trecutul comunist, toate cele trei partide s-au caracterizat printr-un discurs explicit de reabilitare a regimului Ceaușescu, prezentat, dintr-o perspectivă nostalgică, drept o epocă Înfloritoare, cu numeroase realizări atât În plan economic cât și În plan social. Continuarea unei politici „naționale”, similare celei a statului comunist din ultimele sale decade, a reprezentat o constantă În discursurile liderilor partidului, alături de refuzul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Mi-am zis de multe ori hai să fac un drum în Moldova, să văd și eu de ce prefera inamicul să vină dinspre Răcăciuni, și nu din altă parte“. Ne îndreptăm cu mașina spre Vaslui și doctorul M. devine din ce în ce mai nostalgic: „Acuși o să dăm și de Răcăciuni. E undeva, la dreapta. Sau la stânga. Zău c-aș opri. Scap de-o obsesie. Mai știți jocul ăla pentru copii « Ziceți repede trei orașe mari», când toți începeam cu Parisul? Ei, bine, puneți-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bursă, a îndeplinit funcții în organizația de tineret. L-am cunoscut pe Gheorghe Mustață din acea vreme și timp de 55 de ani am înaintat împreună, umăr la umăr, spre toamna vieții. Acele amintiri și icoane din trecut apar ca nostalgice fantome ale tinereții. Domeniul în care lucrăm, dragostea pentru studiul necuvântătoarelor, și mai ales, originea noastră țărănească ne-a apropiat mult, contrar pornirilor impulsive ale fiecăruia dintre noi. Lucrând în același laborator și mulți ani în același cabinet, având aceleași
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
își dau silința să o amplifice, ca și cum o necesitate metafizică ar constrînge toate elementele împerecheate la origine să se îndepărteze. De aici decurg o serie de consecințe : pe plan cosmologic, imposibilitatea de a concilia niște extreme care, în pofida unui vis nostalgic, nu vor putea fi niciodată gemene, iar pe planurile sociologic și economic, o permanentă oscilare, în exterior între război și comerț, iar în interior între reciprocitate și ierarhie. Dintre aceste bipartiții în serie, cea dintre albi și indieni reține în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
el, se îndepărtează treptat de apelul sau strigătul ce i-a dat naștere pînă se pierde în depărtări. Asemenea unuia dintre cele mai cunoscute sonete ale lui Baudelaire, această corespondență sugerată între datele senzoriale conferă tabloului o melancolie, o tristețe nostalgică pe care uniformitatea coloritului o accentuează. La articolul „Ecou”, dicționarul lui Littré reunește o serie de citate preluate din autorii potriviți. În jur de douăsprezece la număr, toate exprimă nostalgie și blîndețe. Principala calitate pe care ele o recunosc ecoului
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
catifeaua sonurilor vetuste și muzeale, inventate prin metamorfoza celor existente, sedus de codul etic și estetic al unor nobile vremuri, C. e un menestrel modern și melancolic, purtându-și stângaci fantoma printre contemporani. Un sentimental, s-ar zice - dacă efuziunile nostalgice nu i-ar fi cenzurate de o blajină ironie; un boem - dacă plutirea pe deasupra lumii străine lui n-ar fi pătrunsă de fiorul grav și de solemnitatea rostirii. Tematizând în primul rând Poetul și Poezia, dar fără a-și trâmbița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
în permanență luători de cuvânt cu angajamente muncitorești, celui care participa scârbit, îndrăznind totuși să spună vreun adevăr, vigilentul îi ardea „o critică” tovărășească, cu privirea țintă în ochii șefului. Azi, dacă îți plac versurile lui Labiș, pentru dânsul ești „nostalgic”. Ieri, azi, mâine, acestor iscusiți le aparține mereu prezentul. În ruina democrației de acum s-au negat valori ce trebuie să rămână perene. Negația nu vine dintr-un principiu democratic, ci din cel dedus de lupta de clasă care zilnic
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
își editează, în același an, întâia carte: Chenar pe marginea războiului, jurnal sensibil ce exorcizează spaime de dincoace de front. Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren). Pastișele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea și tânga, neliniștea interogând misterul și neantul conferă plachetelor următoare aspect compozit, distonant. SCRIERI: Chenar pe marginea războiului, Brașov, 1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
optica criticului, texte ca Franț și Bunicul erau printre cele mai bune din „povestirea românească”. Mihail Dragomirescu saluta ulterior „stilul descriptiv, puterea de caracterizare și puritatea inspirațiunii”. Însă clișeul sămănătorist obsedează. Figuri de album decolorate, bătrânii săi, mici boieri scăpătați, nostalgici, iremediabil dominați de pasivitate, trăiesc din amintiri, învârtindu-se în jurul propriului ax; notele repetitive, ticurile, micile manii, tabieturile sunt semnele sclerozării plurale. Proza din volumele următoare marchează un reviriment. Acum, viața în orizont rural e văzută sub specia durității morale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
subvenționa cartea este falsă: titlurile de mare și foarte mare tiraj susțineau aparițiile cu pierderi dar aceasta se petrecea în interiorul sistemului și se regla prin redistribuirea totalului veniturilor, fără nici o "injecție" datorată bugetului statului. Evident, ar fi considerată hazoasă năzbâtie nostalgică propunerea de tratare a producției de carte din România contemporană ca un tot contabil din care să poată fi deduse susțineri pentru ieftinirea cărții necesare; azi, fiecare trăiește și moare singur. Mai puțin fantasmagorică, însă, apare o propunere venită, recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Franceză ("Aș vrea să mă întorc în România, să mor societar al Teatrului Național din București"), despre Ibrăileanu, Titu Maiorescu ("L-am cunoscut la sfârșitul primului război mondial, în casa cumnatului său, Iacob Negruzzi" care "era încă plină de prezența nostalgică a Mittei Kremnitz și a altor femei care au jucat un rol în viața amfitrionilor și a lui Mihai Eminescu"), despre Sadoveanu, Mihai Codreanu, Sandu Teleajen, Andrei Oțetea, G.M. Zamfirescu, Otilia Cazimir, George Lesnea ("singurul rămas din vechea gardă" ieșeană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
interriveran", nu poate fi privită și înțeleasă în afara ethosului românesc. Singurul care n-o recunoaște este... Druță! N-ar fi chiar o nenorocire (opera există prin sine însăși) dacă scriitorul moscovito-basarabean n-ar bate din ce în ce mai agresiv câmpii în delirul său nostalgic după "Moldova mare". Și-a folosit prestigiul pentru a se înveșmânta în straie de ayatolah, emițând periodic fathve politice aiuritoare și descalificante. Căzut în transă mistică, a inventat "Casa Apostolului Pavel", dar nu pentru a ajuta nevoiașii, ci pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a părăsi spațiul românesc : „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - Țara Frumuseții./ Gândul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cât va ține viața noastră,/ Scumpă Românie !” <endnote id="(531)"/>. De regulă, cu astfel de sentimente nostalgice plecau evreii din România nu numai În Palestina, dar și „de-aicea [din România] peste mări”, În America : „Ebreie,/ De dorul țării noastre, de alean,/ Tu mori plângând, privind peste ocean” (poezia Ebreia, scrisă de George Bacovia În 1924 ; <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt geo-politice și accesul la marile resurse de energie. În mod firesc, în Armenia postsovietică au apărut două curente: unul proatlantist și prooccidental, european și altul prorus și pro CSI. Curentul prorus este reprezentat de foștii beneficiari ai sistemului sovietic, nostalgici rusofoni, dar și de o parte a tineretului fapt care nu trebuie să ne mire, întrucât NATO, acolo, înseamnă Turcia, iar ura dintre armeni și turci este similară cu cea dintre evrei și palestinieni. Celălalt curent este reprezentat, firesc, de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a-mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp. Sunt bucuros că revin în locurile care mi-au legănat și însoțit primii ani de viață
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
când își dădea seama că fusese victima unei păcăleli. Evenimentele, faptele, împrejurările evocate în aceste pagini, apar acum într-o cu totul altă lumină, după ce s-au filtrat prin straturile temporale, care le-au erodat și distorsionat, căpătând un parfum nostalgic și provocând trăiri afective estompate. 30 de ani Anul de grație 2005 marchează împlinirea a trei decenii de la absolvirea Școlii Normale „Vasile Lupu” a promoției 1975, eveniment pe care băieții fostului an V-A au ținut să-l omagieze în
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Pentru dascăli, un astfel de prilej poate deveni un simplu reper biografic cu semnificație subiectivă („Doamne, a mai trecut un an!”), sau un moment prielnic pentru un discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și, uneori, să acomodeze revendicări contradictorii. Datorită felului În care pare că celebrează trecutul și chiar Își propune să reînvie gloriile apuse, numeroși istorici au considerat că acest tip de naționalism organic reflectă o poziție conservatoare și, Într-un fel, nostalgică 15. În România, chiar și În anii ’20, Eugen Lovinescu definea Junimea drept un grup conservator și chiar reacționar, datorită viziunii naționalist-organice pe care membrii săi o Împărtășeau 16. Alți istorici, printre care Eric Hobsbawm, au subliniat În continuare conservatorismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Mare. Experiențele lor urbane, În Viena, București sau Cluj, au fost, probabil, foarte mult influențate de amintirea anilor copilăriei petrecuți la sat, așa cum demonstrează pagini ample din scrierile autobiografice ale ambilor autori 35. Adepții eugeniei au integrat Însă această viziune nostalgică Într-o perspectivă mult mai agresivă și mai pragmatică decât alți contemporani, printre care Nichifor Crainic. Mișcarea eugenistă nu Își propunea să mențină intactă energia umană a satelor, ci să transforme țărănimea Într-o forță reală, nu doar potențială de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]