1,758 matches
-
un fel de regret, nicidecum cu nostalgie, pe măsură ce este imaginată cu pathos. Nostalgia romantică eminesciană nu intră în programul naturistic macedonskian, pentru că poetul o percepe aproape ca un modern, fiind un om prezent al peisajului, nu un absent al romantismului nostalgic. Egotismul macedonskian se reflectă în mare parte din opera sa ca un semn al oglinzii, de aceeași nevoie de strălucire intensă, de megaviglia ostentativă, care are la bază supradimensionarea egotist-narcisiacă a spiritului baroc. Aceasta este o obsesie a efectului, a
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
asta. Lumea e surdă, oarbă și mută. Chiar dacă autorul se străduiește să o tragă de limbă. Lumea e peste tot la fel. Lumea lui Moromete nu e nici mai bună, nici mai rea decât altă lume. Cu ochiul atent și nostalgic, Sorin Preda încearcă din răsputeri să reînvie această lume, să-i înnoade rămășițele, așa cum mama înnoda căpețelele de coarde viu colorate, ca să țeasă un nou covor dungat în curcubeu, pe care tălpile noastre să pășească spre viață. Mi-a fost
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
favorit Știu un cântec pe care nimeni nu-l știe, căci este doar cântecul meu. Chiar și eu îl aud atât de rar și mereu pe neașteptate. Auzi și tu acele sunete în ritmul pașilor de dans, venind din depărtări nostalgice, de undeva din timpuri glorioase? Ele sunt crâmpeie din cântecul meu! Răsună dulce și melancolic, precum un tango. Dar nu e un tango. Nici vals nu e! Deși e avântat ca freamătul serbărilor de demult, nu e nici un tango și
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
Costel. Are și-un cercel de aur acolo, continuă el, desprinzându-se din îmbrățișare bărbatului și cocoțându-se la loc, nu fără oarecare efort, pe marginea patului arhaic înalt, de unde coborâse cu câteva clipe mai devreme. Matei zâmbi îngăduitor și nostalgic, totodată, plimbându-și privire, pentru câteva clipe, peste lucrușoarele împrăștiate pe pat.. Cunoștea bine în ce consta „comoara” bunicii. O văzuse și el, de nenumărate ori, în copilărie. Se găseau acolo câțiva nasturi de diverse forme și mărimi, vreo două
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de papa Finkelstein, frecventată la rândul ei de oameni cunoscuți ai lumii literare, ca Ion Vinea, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, dar și de Eliade, Cioran sau Țuțea. Cioran avea să facă mereu, la Paris, nostalgice referiri la raiul pierdut al cafenelei Corso, unde fusese introdus de Țuțea, prietenul pe care, mulți ani după ce părăsise țara, îl considera genial. Iată o amplă descriere a acestui local, dispărut in 1939: Luxosul local de pe Calea Victoriei, cu mesele încadrate
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
O lună rece printre crengi/ Privește uneori pe geam,/ Când nopțile-s atâta se lungi/ Și fulgii se aștern noian “.(Poem final ). Cartea închipuie o primăvară târzie fantezistă, uneori abstrusă, care e o formă eufemistică a crizei vârstei, cu viziuni nostalgice despre bucurii și amintiri plăcute, metafizice, cu proiecții ample în care spiritual și material sunt reînviate: “Norii fug, când împreună/ Calea străbatem în doi,/ De te-ai rătăci ... aiurea/ Te-aș adduce înapoi.“( Poema ochilor verzi). Poezia doamnei Magda Simionescu
MAGDA SIMIONESCU- TOAMNA IUBIRILOR...ÎN MAI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359855_a_361184]
-
de limba latină care s-a ținut la noi la Liceu, am recitat o poezie scrisă de mine, o odă închinată lui Publius Ovidius Naso, poetul exilat la Pontul Euxin. Eram de-a dreptul îndrăgostită de opera ovidiană. Scandam transpusă, nostalgicele versuri care zugrăveau durerea despărțirii de frumoasa lui Romă, surghiunit pentru „carmen et eror”, poezia și o altă greșeală; „Cum subit illius tristissima noctis imago/ quae mihi supremum tempus in Urbe fuit ... ”, își deplângea soarta, amintindu-și de ultima sa
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
semiprofesionistă, cu stagiuni, programe de spectacole, afișe, legitimații de actori, recuzită și tot ce presupune un spectacol de scenă. Astăzi, privesc doar fotografiile, afișele, premiile, diplomele, articolele din ziare și reviste despre trupa noastră de la diferite concursuri, cu un zâmbet nostalgic. N-au mai rămas mulți dintre noi. Unii au părăsit țara, alții au părăsit viața. Privesc forografiile de la demonstrațiile de 23 august sau cea de la 1 Mai, când, înveșmântați în costume de epocă și cu o pancartă mare pe care
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359107_a_360436]
-
de întâlnire al diferitelor destine care nu se izbesc însă de zidurile hanului-cetate din povestirea sadoveniană, ziduri care au valoarea simbolică a granițelor dintre lumea realului și lumea povestirii. Toamna aurie din Hanu Ancuței a devenit toamnă târzie în jurnalul nostalgic al pictorului Nea Mitică, pe numele adevărat Dumitru Sinu: „Nea Mitică, pe numele său Dumitru Sinu, părăsise România în 1948. Avea să îmi povestească însă, mai târziu, despre plecarea sa din țară. Dacă tot trebuia să vorbească despre trecut, ce
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
meu, între altele, înfruntă piscurile Alpilor italieni. Iar eu, tatăl, îmi împart emoția între gândurile legate de aspirațiile lumești ale fiului și gândurile cele venite odată cu amintirile, aduse la o anumită vârstă pe „aripile” nostalgiei. Acum, iată, fâlfâitul de aripi nostalgice mă mângâie cu boarea caldă a întâmplării de demult, legată de întâlnirea cu Părintele Teoctist, Patriarhul de mai târziu care a dat românilor unicul prilej de a fi văzut alături de un Papă - ca o efemeră iluzie a unei re-Unite Biserici
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
încât poemul pare transmis autoarei de o voce care poate fi a daimonului sau a îngerului. Fiecare poem povestind ceva aduce în text condiția umană, astfel că la nivelul întregii cărți sunt colectate stările umanului cu relevanță pentru existența adesea nostalgică, insistând asupra tristeții cu sugestii metafizice. “Via Dolorosa” spune: “Despre cum / A înflorit bumbacul / Cântă trubadurii ferecați în cușca bestiei / Cu sângele-n spumă. Arena de luptă este tixită cu mame și / Cu prunci înfășați în flori de hârtie. / Poporul
MELANIA CUC SI VIA DOLOROSA de MELANIA CUC în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340428_a_341757]
-
cu oamenii. Sigur, lucrezi cu oamenii și când vinzi pâine, dar nu la asta se referă, ci la sentimentul de putere pe care își închipuie că l-ar simți lucrând cu gândurile, emoțiile și comportamentele unui alt om. Și zâmbesc nostalgic acestei fantezii. Pentru că, până la urmă, această carieră chiar era o posibilitate, iar viața lor de acum, care îi nemulțumește profund, este o consecință (și o pedeapsă) a lipsei lor de curaj în a-și urmări visul și a-și împlini
Coachi, șamani și șarlatani – „Dă-mi 1000 de euro ca să-ți spun că te gândești la un ciocan roșu” () [Corola-blog/BlogPost/338278_a_339607]
-
ars etape. În România, unei bune părți a populației i se păruse, începând din anul 2000, cu deosebire în anii 2004-2008, că trăiește momente de exuberanță. Fiindcă, adeseori, țara noastră s-a confruntat cu situații ce ne trezesc, astăzi, stări nostalgice. Se adunau mulți bani, chiar prea mulți uneori, băncile ofereau credite, mai departe cererea de consum copleșea oferta, iar o bună parte a populației consuma, consuma... În jur de 400.000 de familii, care au primit împrumuturi pentru case, ori
Dacă bănci există de vreo patru veacuri și monedă de douăzeci și șase, creditul e de când lumea () [Corola-blog/BlogPost/338451_a_339780]
-
fata funcționarilor de la Bruxelles. Buchete de frici ușor de exploatat. Oamenii, o mare parte a lor, sunt sătui de libertate, așa cum a fost ea propovăduită de democrațiile liberale și vor ziduri în interiorul cărora să se simtă în siguranță. O întoarcere nostalgică la origini. Prea multă libertate înseamnă prea multă diversitate, care începe să devină dureroasă și incomodă, iar mersul istoriei începe sau pare să fie reversibil. Progresul social nu mai pare o certitudine, ci începem să ne uităm și în urmă
Noul, și în politică, provoacă frică. Mai bine cu demonii pe care îi cunoaștem, nu? () [Corola-blog/BlogPost/338712_a_340041]
-
lucru, în schimb, se va petrece cu femeile care zăresc un tip cărând, asemenea lui Sisif mitologicul pietroi, flori după el. Dacă respectivul e și îmbrăcat la patru ace și are un aer din ăla de băiat cuminte, un suspin nostalgic va fi cât pe ce să le scape de pe buze. Inima cu siguranță le va palpita mai puternic. Emoțiile se vor succeda. Ah, cine-o fi fericita? Cum o arăta? Oare e conștientă de ce o așteaptă peste o oră? Întrebările
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
se trata cu lipitori, excursii în Alpii Elvețieni și opiu. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. În zilele noastre, nostalgia se tot redefinește în laboratoarele psihologilor. Erica Hepper, psiholog la Universitatea din Surrey, Marea Britanie, a constatat că cei mai nostalgici nu-s nici pe departe bătrânii, ci tinerii adulți - frecvența gândurilor nostalgice scade pe măsură ce îmbătrânim. Are sens, dacă adăugăm în ecuație și teoria lui Clay Routledge, de la North Dakota State University, conform căreia nostalgia joacă un rol existențial esențial: „Ne
Întâlnirea de 10+ ani: De ce (n-)am plecat din România? () [Corola-blog/BlogPost/338515_a_339844]
-
lucrurile s-au mai schimbat. În zilele noastre, nostalgia se tot redefinește în laboratoarele psihologilor. Erica Hepper, psiholog la Universitatea din Surrey, Marea Britanie, a constatat că cei mai nostalgici nu-s nici pe departe bătrânii, ci tinerii adulți - frecvența gândurilor nostalgice scade pe măsură ce îmbătrânim. Are sens, dacă adăugăm în ecuație și teoria lui Clay Routledge, de la North Dakota State University, conform căreia nostalgia joacă un rol existențial esențial: „Ne amintește de cele mai de preț experiențe pe care le-am avut
Întâlnirea de 10+ ani: De ce (n-)am plecat din România? () [Corola-blog/BlogPost/338515_a_339844]
-
una din zilele în care m-am abătut pe la domnul Sinu pentru a gusta în liniște farmecul neîntrecutelor sale istorisiri despre oameni și întâmplările lor adevărate, făcând o retrospectivă asupra celor mai apropiați prieteni pe care i-a avut, exclamă nostalgic: “Mi-e dor de toți, dar în special de Radu Bumbaru! Era un om calm, care nu se enerva niciodată, un oltean din neam de boieri care trăiau mai mult în Franța, decât în țară. Citit, manierat, inginer de profesie
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339923_a_341252]
-
pe regretatul scriitor și editor Virgil Bulat, care susținea un ciclu de conferințe Relațiile româno-române la Universitatea Populară din Cluj-Napoca, încă din 1998. Retras în universul său, jinduind la descifrarea metasensului plăsmuirii, avea să primească ca ucenică o tânără referentă nostalgică, cu acel bun simț și modestia moldovencei venite în Ardeal. Opt ani de cunoaștere inițiatică. Pilduitoare, discretă, dezinteresată, nepieritoare. A venit și vara anului 2005, unde aveam să particip la cursurile Universității de Vară Transilvania, desfășurate la Ilieni (județul Covasna
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
iubești. Și ai sorbit însetată de dorință din fermecatul elixir, apoi ai gustat ca și Eva din fructul oprit. Acum pe plaja pustie se văd doar urmele pașilor tăi, parfumul tău de ambră încă mai persistă în aerul salin, și nostalgică, parcă și marea îl inspiră plăcut, iar briza îl poartă pe aripi de vânt. Ți-ai dori acum în larg să te-avânți și, de acolo la marinari să le cânți, în tainice abisuri să te scufunzi și-n lumea
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
pe aripi de vânt. Ți-ai dori acum în larg să te-avânți și, de acolo la marinari să le cânți, în tainice abisuri să te scufunzi și-n lumea ta încă o dată să mai pătrunzi. Din străfunduri se aud nostalgice șoapte și din albaștrii tăi ochi se scurg pe plaja pustie noian de nestemate. Sentimente plăcute resimți acum când peste glezne îmbrățișări duioase de valuri le simți, te fac să uiți o secundă de clipele fierbinți din inocenta ta aventură
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
Personajele nu comunica între ele. Ne comunica nouă. Sau zidului. Ni se spovedesc. Nimeni nu are soluții pentru toți. 5. Scenă de start m-a emoționat, până la lacrima tăiată. 5 personaje cu spatele la public, în fața zidului. Au stat mult. 6. Sunt nostalgic. În aceeași sală, erau odată 94 de fotolii verzi, așezate în dreptunghi, în fața scenei. Azi, scaunele sunt în scară. Ieri, eram aproape egali în fața adevărului, astăzi, fiecare urca pe scara lui, după puteri. Și nu pot spune ca înălțimea nu
Liviu Florian Jianu: Gânduri după vizionarea spectacolului cu piesa “Profu’ de Religie” Teatrul National Marin Sorescu – Craiova () [Corola-blog/BlogPost/339264_a_340593]
-
aduna cât mai multe voturi? În paginile volumului Un adevăr incomod, Al Gore (fost vice-președinte în administrația Clinton și candidat pentru funcția supremă) ne înfățișează o pledoarie convingătoare, bogat ilustrata, a punctului sau de vedere. Grafice, explicații punctuale și fotografii nostalgice și spectaculoase în egală măsură, cartea reprezintă sursă documentarului care a obtțnut, în cursul anului 2007, premiul Academiei Americane de Film. Aceasta este prima imagine a Pământului, din spațiu, pe care am văzut-o cei mai mulți dintre noi. A fost făcută
Al Gore: UN ADEVĂR INCOMOD () [Corola-blog/BlogPost/339299_a_340628]
-
aș întoarce mâine în Raiul copilăriei, tinereții și adolescenței. Raiul de dinainte de al Doilea Reich.. Nu pot. Am de făcut Raiul copiilor mei. Și nu numai. E loc pentru toată lumea. Mi-e teamă că nu pot și nu știu. Sunt nostalgic. Mă zbat. Asta e tot. Habar n-am să fac bani. Nu mi-a cerut nimeni să mă rog: o fac, ca să mai pot pune un pas în nebunia lumii. O urâre sinceră: Sănătate și nesinguratate! 14 decembrie 2013 Partajează
Liviu Florian Jianu: Ganduri de Sarbatori () [Corola-blog/BlogPost/339309_a_340638]
-
secolul trecut. Poate de aceea, Anca Rotescu, inspirată de această paradigmă, înțelege că dialogul între cei care au slujit scena are un rol fundamental în zugrăvirea vieții unei instituții teatrale. În fapt, vorbim de un dialog indirect, informal, cu nuanțe nostalgice, care face obiectul celui de-al șaptelea volum, Scene în dialog, apărut în limba română în deja cunoscuta colecțieTeatru de buzunar, inițiată la celebrarea a 50 de ani de teatru românesc la Târgu-Mureș. Încă de la Cuvântul introductiv autoarea întâmpină cititorul
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339287_a_340616]