578,082 matches
-
care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la genunchi, numai acela va dăinui. E al tău, e al oricui, e al tuturor și va fi... Acolo nu e o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de sfârșit. "Regina nopții moartă" putea trece nevăzută
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la genunchi, numai acela va dăinui. E al tău, e al oricui, e al tuturor și va fi... Acolo nu e o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de sfârșit. "Regina nopții moartă" putea trece nevăzută peste grădini, peste
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a trăi, cel de a fi sclavul oamenilor așa cum sunt?" O interpretare deosebită a poeziei "Melancolie", radiind nu numai o înțelegere a destinului tragic al poetului, dar având ecou și într-o existență destul de tristă a scriitoarei sexagenare, înțeleasă și receptată, ca și astăzi, doar de o elită intelectuală. Doar așa îmi explic faptul că împlinirea a o sută
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
surîzători intrau în foaier. Alții stăteau încă la coadă pentru a mai prinde un bilet, atenție, prețul unuia fiind de o sută șaptezeci de mii de lei. Mulți dintre spectatori fac parte din publicul fidel Operei obișnuit premierelor și nu numai. Se salutau cu căldură și schimbau cîteva cuvinte amicale în care își pronunțau, relaxat, curiozitatea. Prezența unui regizor de teatru surescită cumva interesul en avant și provoacă, de regulă, manifestațiuni pro și contra, susținute vehement după, dacă violentările sînt prea
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
Paratrăznetul și scrumbia - pe când tatăl meu schimba focuri pe baricadă pentru lirica lui Tudor Arghezi - fabulist de ocazie. M-am instalat, prin urmare, devreme în eroare! Și trăiam în eroare ca în elementul meu! Vă rog să mă credeți, nu numai eu am fost în copilărie și foarte, foarte rar și mai apoi, victima consimțitoare a unor convingeri mai pe urmă dovedite greșite. Persoane sus de tot puse și anume salariate ca să țină constant pe drumul cel drept al justelor opinii
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
îl huleau legionarii. Dl. Cornel Vadim Tudor crezuse că dnii Ilie Neacșu, Sever Meșca și un număr încă nedefinit de parlamentari momentan în rândurile partidului său sunt inși integri, cu nepătat trecut politic, devotați lui până la sacrificiul vieții. Pe când fusese numai discipolul lui Eugen Barbu trăise, totuși, împrejurarea în care poetul și prozatorul Ben Corlaciu, deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei, tribună de unde moraliza stratosferic, alesese libertatea. Articolul în replică, ieșit ca din țeava pistolului, al directorului publicației
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
înseamnă a ne înșela la rândul nostru. Haidem (ador sintagma asta, milionară la toți crainicii/ crainicele televiziunii!), să ne autoscopăm: nu am greșit noi grav, închipuindu-ne că partidul condus de dl. Năstase îi feșteleau vitrina (NATO, U.E. , și nu numai...) anumite prezențe imuabile, de altfel, cu pozitive state de serviciu în regimul trecut? Specialiști de strictă performanță, de neînlocuit pe când le dădea freza în sprâncene, ei sunt acum, albiți în bune, cu siguranță și mai necesari în domeniul gingaș al
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
pierderi, cu toate că-i dăduse totul, precum pelicanul din mitologie. Alcibiade, modelul său din antichitate, a fost un as în materie, ilustrând grecescul metavoli - mișcare! Dar nu, nu va fi așa - chiar dacă gâtul pe butuc nu-l punem - nu pentru că aveam numai unul și cu un număr mare, ci deoarece, mai știi, cedând unui imbold deocamdată cât un bob de mei, fărâmițat la măcinare, nu mâine, nu poimâine - dar zilele trec încet, anii trec repede - , mă înțelegi?, un dor nebun, un alean
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
alean năpraznic, o poftă de neînfrânat, un elan irezistibil mă vor purta să sun prelung la poarta imobilului din strada dr. Butoiescu, a aceluia care, ca și mine, iubește câinii, istoria - și ar mai fi de găsit. Dacă însă, cu numai trei minute înainte, deschizând televizorul, nu-l voi zări pe dl. C.V.T. îngenunchiat în fața Papei Ion, ce rostește, punându-i mâna pe creștet: Pleacă capul, sicambre îmblânzit. Arde ce-ai adorat..."
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
numeroase articole despre autori nebasarabeni, din România (Octavian Paler, Andrei Oișteanu, Adrian Marino, Ioana Pârvulescu, Augustin Buzura), sau de peste hotare (Eugène Ionesco, Monica Lovinescu, Sorin Alexandrescu). Toate aceste articole au însă, inevitabil, un set de trăsături comune: se disting nu numai prin eleganța și precizia verdictelor, dar mai cu seamă prin extrema luciditate a cronicarului și prin prioritatea acordată contextelor. O dată în plus, ni se demonstrează că, la ora actuală, arta și etica nu sînt incompatibile, ci, vrînd-nevrînd, complementare. Ultima secțiune
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
trecem din nou de mai bine de zece ani, stabilisem că din straturile noastre culturale constitutive (numeroase și nu îndeajuns de bine delimitate) lipsește tocmai cel mai important pentru o bună situare în modernitate - Renașterea. Consecințele sunt considerabile. Și nu numai prin faptul în sine - mari culturi nu o cunosc și asta nu le-a oprit să se exprime în deplină splendoare - ci mai ales pentru că această eschivă a creat un complex adânc de "vinovăție", mereu activat, mereu altfel denumit, dar
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
și domn, acesta din urmă este "alesul" care îi îndeplinește nemijlocit poruncile în lumea pământească; firesc, autoritarismul este o manifestare obligatorie a misiunii sale supreme, a "mandatului" primit: "cugetă că nu v-au adunat Dumnezeu să fiți toți domni [...], ci numai pe tine te-au ales și te-au pus să fii păstoriu turmei sale. Deci, de nu vei fi tu harnic să cunoști turma și să le împarți tuturor pre dreptate, ce domn și ce păstor te vei chema, cînd
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de Judecata de apoi, cînd "nu să va cunoaște nici domn, nici împărat, nici boiariu, nici bogat, nici sărac, ci toți vor sta fieștecarele cu lucrurile sale, măcar bune, măcar rele", să nu cutremure sufletul voievodului. Puterea pământească se manifestă numai în limita conștiinței unei judecăți absolute de care nimeni nu scapă. De fapt una din temele pe larg dezvoltate în Învățături... este tocmai aceea a împărțirii dreptății în conformitate cu legile creștine - condiție obligatorie pentru ca autoritatea domnului să fie recunoscută și acceptată
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
aceștia, pot să comenteze, pentru îndreptare și învățătură, textele superioare lor prin autoritate, reluîndu-le în nenumărate variante - astfel, orice lectură conduce mereu la textul relevat. Toată cultura Evului mediu nu e altceva decît o oglindire la nesfîrșit a aceluiași chip (numai că acest chip este atotcuprinzător): citări, parafrazări, prelucrări, sinteze, antologii, trimiteri - o cascadă de referențialități. Opera, ca orice produs al "creaturii", va fi înghițită de timp: "au fost mulți împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-au
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
creaturii", va fi înghițită de timp: "au fost mulți împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-au făcut și au scris și le-au pecetluit cu peceți iar apoi toate au trecut ca roao cea de dimineață [...] numai lucrurile cele bune ce vor fi făcut în viața lor, acelea nu vor peri în veci. Pent-aceia și eu socotiiu și văzuiu că după puținea vreme și eu voi să mă petrec din lumea aceasta, și pecețile mele vor să
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
a fost vrăjit de frumusețea, inocența și inteligența ei și, deși era mai În vârstă cu 30 de ani, a cerut-o În căsătorie. La insistențele mamei sale, peste un an, frumoasa și tânăra Veronica, devine respectabila doamnă Micle, la numai 14 ani. În tinerețea mea, am văzut-o pe Veronica cu ochii minții, În ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de câte ori intram sau ieșeam pe poarta școlii ca profesoară, ori când Îmi aruncam privirile pe fereastră
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
fete, pentru a-și Împlini destinul de iubită, săvârșind „nunta În cer”, infinit mai durabilă decât căsătoria cu acte. Pe Eminescu l-a cunoscut În martie 1872, la Viena, unde se afla pentru un tratament. Îl cunoștea doar după nume, numai după câteva poezii publicate. Tânăra Veronica, cu toate că era căsătorită, avea două fetițe, Își respectă soțul, simțea că Îi lipsește o atmosferă veselă și o iubire ideală Învăluită În mister. Ea trăiește acum primii fiori ai dragostei și se comportă ca
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
publicase doar câteva poezii, intuiția perfectă a Veronicăi a făcut-o să Înțeleagă din capul locului ce valoare au. Ea l-a numit pe Eminescu poetul-geniu, Înaintea altora, cam În același timp cu Maiorescu, dar cu mai multă fervoare. Chiar numai pentru intuiția ei fără greș, ar trebui să Îi recunoaștem inteligența și calitatea gustului artiștic. Eminescu, Îndrăgostindu-se de frumoasă, spirituală, cultivata Veronica, cea plină de mister și poezie, romantică și provocatoare, Își va Întrerupe studiile și se va Întoarce
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
viața mea” (1882). Și Veronica și-a ținut jurământul de credință. Viața crudă și nemiloasă, a făcut ca Eminescu să fie smuls din brațele Îngerului de pază. Murind, el a luat și viața Veronicăi cu sine, dăruindu-i nemurirea. La numai 50 de zile de la moartea lui Eminescu, la mânăstirea Văratec, Veronica Își cheamă prietenii și le citește dintr-un jurnal pe care Îl alcătuise În ultimele zile, „Dragoste și Poezie”. Acolo a transcris poeziile pe care i le dedicase lui
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se la scurtă ei viață, Tia Șerbănescu spune: Te și Întrebi când a avut timp Veronica Micle În numai 39 de ani să fie o elevă strălucită, o voce căreia i s-a oferit angajamente Într-o trupă de operă, martoră Într-un proces ce i s-a intentat lui Maiorescu, o soție ireproșabilă - din punctul de vedere a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
aplecat supra explicitării unor tehnici (amatoricești sau nu, însă toate) conspirative. Această dublă condiție a personajelor dă de altfel tonul cărții. Consecvența cu care autorul o circumscrie e, fără alte mărci, una pasională. Aș zice, ca intuiție, că fie și numai temperamental lui Stroescu-Stînișoară i se potrivește perfect un asemenea subiect al rezitenței din umbră. Nu doar despre subiect este însă vorba în fraza de mai sus, ci și despre un destin. Oricine citește prezentarea autorului de pe coperta a patra are
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
Mănânc cer, elimin cer. Sunt o cursă într-o cursă, un locuitor locuit, îmbrățișat în îmbrățișare, întrebare în răspuns la întrebare. Impărțirea în pământ și cer nu-i cea mai bună modalitate de-a gândi despre acest întreg. Iți permite numai să supraviețuiești la o adresă mai exactă, mai rapid de găsit. Dacă aș fi căutată, Semnele mele distincte sunt încântarea și disperarea. Pisica din casa pustie Cu moartea ta - nu speria pisica. Căci ce să facă sărmana într-o casă
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori de volume, alături de George Apostu, din întreaga noastră sculptură
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin Franța, au rămas surprinși văzînd că revolta suprarealistă depășea imaginea poetică (...). Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un produs unic, caracteristic mișcărilor de avantgardă de la noi. Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și, pe de altă parte, înțelegerea confuză, reacționară, a suprarealismului, înțelegere caracteristică
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]