835 matches
-
împlinire, după ce și-ar fi lăsat în urmă milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko\akowski, obiectivări care riscă să prindă umanul în capcana imanenței, potrivit lui Berdiaev, performanțele istorice și culturale ale religiei sînt limpede situate de amîndoi în condiția lor secundă, față de care axul credinței își păstrează suveranitatea. Printre alți gînditori contemporani, Koakowski, cu tăișul lucidității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se oferă astăzi într-un mod mai discret decît în orice altă vîrstă și totodată fără văl. Nu mai există forme sociale sau ideologii dominante care să îi servească drept garanție sau dovadă, dar nici ca ecran
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de a deveni simplu ca și polul pe care îl vizează. Cel care poate participa la divin este omul lăuntric, persoana în statura ei verticală completă. Fuga de lume, fuga în pustie, fuga de aici înseamnă, dintotdeauna, retragere din regimul obiectivării și al pluralității, reacordarea ființei la unitatea Unului. în societățile vechi, tipul acesta de destin reprezenta excepționalul normei, dacă recurgem la termenii lui Andrei Pleșu 1 : era normă atinsă, la care ceilalți membri ai societății priveau cu respect și cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
umană primează asupra instituțiilor, iar instituțiile au a-și pune în scenă propria depășire, au ca regulament de funcționare apofatismul, transparența, interdicția de a se instala pe ele înseși ca orizont spiritual ultim. în al doilea rînd, acest model respinge obiectivările Unității, autoritățile monopoliste, omogenizarea lumii sub o singură instituție religioasă, expansiunea unei singure doctrine asupra întregii lumi. El mizează, dimpotrivă, pe diversitatea culturilor și mai ales a persoanelor umane, fiecare tinzînd spre o realizare concretă, infinit variată a universalului. La
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o vîrstă crepusculară, în sensul că lumina divină nu se mai proiectează limpede și ca de la sine înțeles prin cadre mentale, lege, obiceiuri asupra întregii societăți și culturi. Radiația ei nu mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
păstrează destulă distanță față de cele din urmă ca să-și semnifice alteritatea radicală, destulă apariție în cel dintîi ca să facă semn. Nu se lasă girată de puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular. Dar nu e el, dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta contrariilor Iar dacă spectacolul public ne sugerează o manifestare de tip apofatic a transcendenței, nu-l putem considera oare un suport destul de potrivit sau măcar un îndemn pentru a ne reaminti o rafinată temă spirituală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nedreptate, putere și constrîngere, se află într-o contradicție fără ieșire cu modul celălalt de realitate, al creației și al libertății. Revoluțiile și proiectele lor de societate nu fac decît să sporească masivitatea istoriei, să relanseze mecanismul puterii și al obiectivărilor. Tocmai opoziția dintre libertate și obiectivare, de nerezolvat în istorie, impune gîndirii tema sfîrșitului istoriei, dar un sfîrșit pe verticală, făcut prezent în țesătura istoriei de acte umano-divine ale libertății. Pentru Berdiaev, spectacolul conflictelor și al crizelor lumii orientează gîndirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
într-o contradicție fără ieșire cu modul celălalt de realitate, al creației și al libertății. Revoluțiile și proiectele lor de societate nu fac decît să sporească masivitatea istoriei, să relanseze mecanismul puterii și al obiectivărilor. Tocmai opoziția dintre libertate și obiectivare, de nerezolvat în istorie, impune gîndirii tema sfîrșitului istoriei, dar un sfîrșit pe verticală, făcut prezent în țesătura istoriei de acte umano-divine ale libertății. Pentru Berdiaev, spectacolul conflictelor și al crizelor lumii orientează gîndirea spre Ultim, așa încît istoria e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
funcționarea democrației cere, în fiecare moment, un efort de articulare a opuselor. Există, în modernitatea tîrzie, destul exercițiu public al polarelor în tensiune, iar soluțiile de armonizare nu au, din principiu, caracter definitiv și omogenizant. Modernitatea tîrzie nu mai acceptă obiectivări ale unității (stat, partid, ideologie totalitară) care să anuleze ori să-și subsumeze contrariile în tensiune. Religia însăși nu mai adoptă un chip public înglobant, ci un chip polarizat : de prezență în societate, de retragere din totalitățile sociale. Pentru o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o gîndire vectorială, pe forme mentale care își conțin în propria economie depășirea. De-a lungul acestui eseu, am invocat gînditori pentru care modernitatea tîrzie poate fi un teren unde raportarea la transcendență, calitatea itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv, provocînd plictisul și, în cele din urmă, abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă, cu fanatismul literalist. Sfîrșitul Evului Mediu a fost
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fond două perspective, opuse, asupra realului : cea obiectivantă și cea transfiguratoare. A doua nu însemna nicidecum evaziune, prezență eterată sau indiferentă față de imediat. Ea solicita, dimpotrivă, la maximum creativitatea și libertatea omului, puterea lui de a vindeca lumea de boala obiectivării, capacitatea de a o privi deja în lumina de dincolo, de a o transmuta prin actele sale în acea lumină. Două dintre trăsăturile definitorii ale modernității tîrzii dezobiectivarea sensului religios și valoarea persoanei se colorează diferit, inversat, după cum sînt privite
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dintr-o perspectivă sau alta. Dacă e religioasă, perspectiva obiectivantă se îngrijorează de anemierea influenței sociale a credinței și se străduiește să recîștige cît mai mult teren, eventual asigurat prin lege, pentru ea. Valoarea persoanei e subordonată, în acest caz, obiectivării reușite a religiei, care, ca orice obiectivare, trebuie să recurgă la număr și la masă disciplinată pentru a se impune. Dacă e agresiv laică, perspectiva obiectivantă constată anemia religiei în spațiul public și inferează de aici caracterul de convingere privată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
religioasă, perspectiva obiectivantă se îngrijorează de anemierea influenței sociale a credinței și se străduiește să recîștige cît mai mult teren, eventual asigurat prin lege, pentru ea. Valoarea persoanei e subordonată, în acest caz, obiectivării reușite a religiei, care, ca orice obiectivare, trebuie să recurgă la număr și la masă disciplinată pentru a se impune. Dacă e agresiv laică, perspectiva obiectivantă constată anemia religiei în spațiul public și inferează de aici caracterul de convingere privată al credinței, inexistența transcendenței, irelevanța ei pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o prospețime liberă de nostalgii tradiționaliste, la încrucișarea dintre lumina unui adevăr peren și starea lumii de astăzi. Primul beneficiu pe care am încercat să-l pun în lumină de-a lungul acestui eseu constă în des menționata distincție dintre obiectivarea socială a sensurilor religioase și orizontul transcendent spre care ele conduc. într-adevăr, actele vieții noastre curente și-au pierdut semnificația spirituală, odinioară la îndemîna oricui. Dar, extrase din plasa contingenței, aceste sensuri își pot recăpăta înălțimea, pot fi regîndite
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
din plasa codificării care le încadra, le mărunțea, le domesticea închizîndu-le în circuitul normă-ortopraxie, sensurile pot urca spre Unitatea din care au decurs, își pot radia asupra noastră lumina unificatoare. Instituțiile religiei sînt ele înseși provocate să facă deosebirea între obiectivarea tradiționalistă sau modernizată a principiilor religioase și itineranța sensului către locul lui de origine. Al doilea beneficiu posibil privește așezarea persoanei, a conștiinței spirituale în fața sensului. în lumile tradiționale, căutătorul religios are probabil o conștiință mai vie, mai subtilă și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un al treilea beneficiu posibil privește statutul adevărului religios. în modernitatea tîrzie se pune, mai general ca altădată, problema raportului între formularea Adevărului și substanța lui infinită, între expresiile confesionale ale Unului divin și radiația lui universală. Conștiința distanței între obiectivările sociale ale religiei și vectorul ei interior poate determina deja o primă clarificare, o primă desprindere de prestigiul puterii, al explicitului, al formei. Dar străbaterea către Adevărul viu și universal nu se poate împiedica să-și urmeze elanul adecvat țintei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
decremențial înseamnă de fapt o scădere a potențialelor evocate compuse, din mușchiul respectiv. Poate fi obținut la nivelul mușchiului incriminat, de obicei față, mână, mușchi proximali ai membrelor. Acești mușchi pot fi sau nu afectați aparent la examenul clinic. Pentru obiectivarea răspunsului decremențial, de obicei se face raportul între primul și al cincilea potențial. Testul la anticolinesterazice - folosește două medicamente: Edrophonium (Tensilon) și Neostigmină. După măsurarea forței musculare dintr-un mușchi (afectat sau incriminat) cu ajutorul dinamometrului, se administrează 1 mg de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
semnificant al unui supra-semnificat inteligibil și - în același timp - semnificat în corelație analogic-simbolică cu un semnificant sensibil. Nefiind perceptibil decât prin percepția imaginativă, suprasensibilul este o imagine simbolică, un fenomen originar (Urphaenomen) a cărui apariție în lumea sensibilă ocultează orice obiectivare posibilă. Este vorba "de o lume ascunsă în actul însuși al percepției sensibile", dar care apare - iese din ascundere - ieșind din lumea sensibilă fără să iasă din real ci, dimpotrivă, semnifică realul, oferindu-l cunoașterii și făcând cunoașterea cu putință
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu tulburări obiective ale funcției mnezice, dar cu funcțiile cognitive, intelectul global și activitatea cotidiană normale. 12-15% dintre aceste cazuri evoluează către boală Alzheimer (BA). Criterii de diagnostic (2):subiectiv apare tulburare de memorie, de preferat confirmată de un aparținător;obiectivarea deficitului mnezic în raport cu nivelul cultural și vârsta;funcție cognitivă globală normală;funcționalitate în activitățile cotidiene normală;absența criteriilor de demență. MCI beneficiază de numeroase metode de testare, dintre care cele mai ușor de realizat în practica curentă sunt:Mini-Evaluarea Statusului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
mult; echilibrul, dificil de aflat, �ntre expunerea doctrinelor ?i a condi?iilor sociale de emergen??. ?i lista nu este �nchis?! Dac? sociologii se consider? destul de aviză?i pentru a nu pică �n capcanele naturalismului ?i ale dificult??ilor constante de obiectivare a cunoa?terii, ei nu s�nt cu siguran?? mai asigura?i dec�ț al?îi c? nu vor c?dea �n ele. �nc? un cuv�nt: din ra?iuni de comoditate, redactarea primei p?r?i i-a revenit
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
prima și la cel volițional a doua, ambele nesocotind complet viața afectivă. Potrivit concepției promovate de pedagogia culturii, fenomenul educației, ca act de cultură, implică trei momente: a) receptarea bunurilor culturale; b) trăirea, vibrarea pentru idei; c) creația culturală, ca obiectivare a spiritului subiectiv. Și iată cum, prin asimilarea educației la fenomenul cultural, aceasta își dezvăluie caracterul complex, relevat incomplet pînă atunci de cele două direcții pedagogice (intelectualistă și voluntaristă) și adăugă un aspect nou, "trăirea", "vibrarea" în contact cu valorile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aici definitiv de gândirea stoică greco-romană și fondează perspectiva proprie icoanei, inversă și spectaculoasă la rândul ei, în care lumea nu mai este observată din locul de unde se privește, ci din locul privit (Boulogne 46). Aflăm deja aici, în această obiectivare, o rădăcină a teoriei primare a imaginii creștine, care va duce mai târziu în arta bizantină către funcția icoanei și către figuralitatea sa non-icastică, simbolică. O a doua rădăcină este dată chiar de funera imperatorum romane, dar care, odată preluate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cuprindere: generale și specifice; b) după domeniul social afectat: academice/școlare, socioprofesionale; c) după natură: discronologii, disimetrii cerebro funcționale, disadaptative (mai ales pentru mediul școlar), carențe ale limbajului și comunicării (vorbire, scris, citit), carențe în domeniul calculului aritmetic; d) după obiectivări: verbale, nonverbale; e) după simțul practic: de dezvoltare, de acumulare, de utilizare, de combinare, de valorificare; f) după procesarea informației: de input (perceptive), de integrare (de secvențialitate, de abstractizare, de organizare), de retenție (memorare de scurtă și de lungă durată
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
extins, oricît de sistematice și de laborioase ar fi acestea. Cuvier spunea: „Observatorul ascultă natura; experimentatorul o interoghează, o obligă să se dezvăluie”. Fără îndoială că așa stau lucrurile și în cazul naturii umane și al diferitelor sale forme de obiectivare culturală, deci și în cazul exemplar al educației. Ceea ce pretinde întotdeauna cel care experimentează este să cunoască faptele „în ele însele”, în mod direct, în adevărata lor natură și în structura lor de profunzime. În acest sens, de pildă, Claude
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]