1,827 matches
-
scriu ceva sau poate doar le-am mâzgălit, apoi le-am rupt, le-am aruncat crezând că astfel el va fi uitat. Ce păcat!Mare greșeală am mai făcut procedând astfel, închizând oblonul și ieșind. Acum toate acestea bat în obloanele lui, mă strigă, mă cheamă să am milă, si sa n-am teamă, să încerc să le scot și pe ele la lumină. Dar cum să fac, cum să procedez să nu-mi mai fie teamă ? De-atâtea ori am
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
lustruite și reci. Pe când coridorul adevăratei muzici ușoare se strâmtează ca o potecă intrând în defileu. Ușa lui e veche și ruptă. Prin ea pătrunde parfumul dinspre cortinele din stofe purpurii, pe când suflă din partea cealaltă vântul în canafii destrămați sub obloane căzute. Pe acest coridor murmură încă melodii romantice. În lumea tărcată a muzicii de azi ne-au rămas romanticii de ieri, la fel de tineri, cântând ca în sufragerii de castel chiar și atunci când urcă pe scene de fier din piețe, la
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
oraș, unde se întâlnea cu prietenii la o „cafea vorbită”. Se întorcea la fel de sobru cum pleca, dar ochii îi râdeau mai sprinteni. De altfel, în fiecare sâmbătă, la șapte seara fix, se adunau la noi prietenii lui pockeriști. Se trăgeau obloanele și bărbații se închideau într-o cameră, unde bunica le mai ducea din când în când cafele, căci proviziile de băutură și le făceau ei singuri, din timp. Soțiile lor se delectau cu nechezolul în bucătăria de jos, râzând din
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
oraș, unde se întâlnea cu prietenii la o „cafea vorbită”. Se întorcea la fel de sobru cum pleca, dar ochii îi râdeau mai sprinteni.De altfel, în fiecare sâmbătă, la șapte seara fix, se adunau la noi prietenii lui pockeriști. Se trăgeau obloanele și bărbații se închideau într-o cameră, unde bunica le mai ducea din când în când cafele, căci proviziile de băutură și le făceau ei singuri, din timp. Soțiile lor se delectau cu nechezolul în bucătăria de jos, râzând din
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o rup -Voința ei mă află pe oriunde.... XIX. TRĂIESC ÎN PRIVIREA TA, de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014. Eu trăiesc în fereastra închisă de obloane Să nu vadă cerul că-s eu către drum. Timpul mă împinge, flămând de coroane Crescute pe dinlăuntru a tot ce îți spun. Inima zilei deschide a sa carte La pagina scrisă de acum un an, Si crede că-s
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
al cărui rost - avea Ana să afle - era să țină un leagăn. Și întrebării mute din ochii ei, i se răspunsese că în urmă cu... ani... cuvântul cădea ca un fluture mort prin lumina ce se strecura cu greu prin obloanele închise, în urmă cu ani, acolo locuise în gazdă o familie cu un copil. Ana încercă să-și imagineze un fel de copaie în care se făcea aluatul, legănându-se în mijlocul camerei și-n ea un prunc grăsuliu, agitându-se
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
cu o patină a timpului care ar trebui să indispună, deși nu se întâmplă astfel. Sub modestul umbrar de frunze și ciorchini, ușa de lemn vopsită în albastru , cu nuanțe, cu degradeuri și cu clanța ruginită, stă închisă. Fereastra cu obloane albastre stă și ea închisă și nu lasă la vedere vreun chip de fată, sau, mă rog, un ori ce fel de chip... Trecerea timpului, nostalgia trecutului, durerea (dulce) a clipei care a fost... Intreaga poveste, cu aparență de tristețe
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
Europa Liberă sau Vocea Americii. La noi acasă nu era aparat de radio. Îmi amintesc cum, vreo 10 ani mai târziu, deja băieți mari, ne strângeam în camera din mijloc a locuinței mătușii mele, tanti Freida, la Burdujeni, și cu obloane baricadate și uși bine închise, chinuiam butoanele radioului, doar-doar să reușim a distinge câteva propoziții coerente din emisiunile groaznic bruiate ale lui Kol Israel... Dar atunci, în anii '50, propagandă sau nu, Difuzorul a reprezentat pentru mine și cu siguranță
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
streașina timpului melodiile interpretei Alexandra Ungureanu, nu țiuie niciun zgomot nici când tună cerul, dacă se-aud clopoțeii de-argint ai melodiilor Alexandrei Ungureanu, ce-mprăștie văzuți și nevăzuți nori. Nu se-așterne huma umbrei pe gânduri nici când cad obloane pe gândul speranței, căci melodiile Alexandrei Ungureanu sparg cremenea pustiului și redeșteaptă aspirația! Moldoveanca oneșteancă, frumoasă ca boarea luminii, ca taina, ca iubirea, ca visul zăpezii, Alexandra Ungureanu, e o interpretă de muzică pop-house-dance, talentată numai și numai ca ea
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
a putut să facă o comparație, între ce însemna să stai la bloc în Italia și ce însemna în România, în cutiile de chibrituri din beton construite pe post de locuințe “sociale”. Aveau un apartament spațios, cu trei camere, cu obloane la ferestre si perdele mari la balcoane, cu un living larg și încăpător, fără să aibă îngrămădirea de mobilă de la ea de acasă, dormitorul principal cu un pat matrimonial în care putea să încapă foarte bine două cupluri, un alt
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OBLOANELE SUNT TRASE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Goneam pe cai sălbatici, cu frâiele în mâini, ne fulgerau prin sânge nori negri de furtună și în altar de patimi îngenuncheam păgâni
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
suferinței i-au galopat prin gând. Pe ceru-ți plin de stele rămân doar stea polară, cu zâmbetul meu palid destinu-ți luminând, privind cu ochi de lacrimi în câte-o primăvară cum zarzării tăi tineri rodesc din când în când. Obloanele sunt trase. E noapte și e frig. Tăcerea e un strigăt ce nu mă mai încape. Unghii de suferință în suflet îmi înfig și las gropari de gânduri în dor mormânt să-mi sape. Oceanul deznădejdii, rupând ultimul dig, aruncă
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
în suflet îmi înfig și las gropari de gânduri în dor mormânt să-mi sape. Oceanul deznădejdii, rupând ultimul dig, aruncă peste mine imensele lui ape și n-am măcar puterea pe nume să te strig. Anatol Covali Referință Bibliografică: Obloanele sunt trase / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri părăsite și de Domnul uitată, zace o vatră veche, de timpuri încercată. Obloane putrezite, răsar din geamuri stinse, lacăte ruginite, sunt fața casei triste. În foșnetul blând tomnatic, se desprinde mărul, de durerea lui tresare, sufletul și cerul. O-amintire tristă, curge-n liniștea pustie, ajuns la vatra veche, doar amintirea-i vie
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LA CAFENEAUA ROZ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LA CAFENEAUA ROZ La cafeneaua roz obloanele scârțâie și seara se lasă, apăsând pe clanță... te-aștept la masa din colț... din prea mare dor cuvintele se-mprăștie și le pierd pe masa din cafeneaua roz și iarăși le adun... zac în mâna mea... mai vii? ****Flori
LA CAFENEAUA ROZ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379309_a_380638]
-
alții pot s-o facă rai?!/ Căci orice-ai da, nimic nu ai/ decât speranțe - un noian!/ și dacă speri, e tot în van! Stinsese lumina în plină zi sau pleoapele ei grele de oboseala sufletului se lăsaseră ca un oblon dens, fără încuietori și chei, între ea și rest?! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 8 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1822, Anul V, 27 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
r-ul graseiat al celui ce trăise mult în Franța. Am făcut stînga-mprejur și m-am îndreptat spre marea retrospectivă Pallady, de la Palat. Togo. Pe la mijlocul lui decembrie '89, ambasada română din Paris era sub stare de asediu. Zi și noapte, obloanele (obloanele albe ale Parisului!) erau lăsate. Se-apropia ora deznodămîntului. Dar cine credea în ea? Cum știam că Turnul Eiffel, mîngîios luminiscent, mi-ar putea alunga iritarea insomniei, m-am sculat și-am riscat ridicarea oblonului. Dedesubt, un dîrlău de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ul graseiat al celui ce trăise mult în Franța. Am făcut stînga-mprejur și m-am îndreptat spre marea retrospectivă Pallady, de la Palat. Togo. Pe la mijlocul lui decembrie '89, ambasada română din Paris era sub stare de asediu. Zi și noapte, obloanele (obloanele albe ale Parisului!) erau lăsate. Se-apropia ora deznodămîntului. Dar cine credea în ea? Cum știam că Turnul Eiffel, mîngîios luminiscent, mi-ar putea alunga iritarea insomniei, m-am sculat și-am riscat ridicarea oblonului. Dedesubt, un dîrlău de negru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asediu. Zi și noapte, obloanele (obloanele albe ale Parisului!) erau lăsate. Se-apropia ora deznodămîntului. Dar cine credea în ea? Cum știam că Turnul Eiffel, mîngîios luminiscent, mi-ar putea alunga iritarea insomniei, m-am sculat și-am riscat ridicarea oblonului. Dedesubt, un dîrlău de negru c-o pipiță făceau vocalize: Communistes assassins! Communistes assassins! M-am îmbrăcat și-am luat-o spre Trocadero, scandînd, la rîndu-mi: Communistes assassins! Refăcînd mersul inimitabil-cabrat al negrului. Eram singur. Craiu n-avea exigențe exagerate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu naturală condescendență interesata curtoazie a celui care, fără invazia tancurilor, ar fi rămas în promiscuul anonimat din care s-a ivit întîmplător. Destinul ultimului mare personaj al veacului XX. În decembrie '89, cînd ambasada "noastră" din Paris stătea cu obloanele trase zi și noapte, ca să nu auzim tranșantul "communistes, assassins!", venit de jos, din stradă, m-am prelins pe sub pistolul portarului și, după o oră, eram la Moulin Rouge. Sacrificîndu-mi ultimii frăncuți, am reușit să intru în sclipiciosul infern și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ortodoxe Mesopotame, cimitirul din Gjirokastër era plin de flori și multe persoane veneau aici duminică. În orașul bektași Krujë, mici recipiente cu ulei erau aliniate sub ferestrele Închise ale moscheii. În prim...vara anului 1987, feștilele lor ajunseser... s... ard... oblonul din stînga. Cel putin o inscripție de pe ușă Închis... cu lac...tul ne-a intrigat. Litere majuscule formau cuvintele: Rrofte tegia («Tr...iasc... moscheea»)”. Un semn concret al vitalit...ții religioase Îl reprezint... atunci Înmulțirea apelurilor și petițiilor adresate de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
un dat, un semn firesc al vârstei sale, o caracteristică printre altele (și „compensată” de altele) a omului, „fiară bătrână”; în schimb, fragilitatea melcului e un rezultat, ea apărând atunci când el este scos, prin „cânt și îmbieri”, de după al său „oblon de var”, pus protector „între trup și ce-i afar”. Mică vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
contemplație, Gavrilici stătea întotdeauna liniștit. Își dădea capul pe spate, ca și cum ar fi vrut să vadă cerul și strălucirea asfințitului printre crengile plopilor... Într-o zi, ajungând până-n podul acelei mari izbe negre, sub acoperișul încălzit de soare, am împins oblonul greu al luminatorului. În zare, un incendiu înspăimântător încingea stepa, iar fumul avea să eclipseze în curând soarele... În cele din urmă, revoluția nu izbutise să facă decât o singură schimbare în colțul acela liniștit din Saranza. Biserica, situată la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viața Charlottei. Timpul acela (“în timpul războiului”, scriau ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie, o duminică pe străzile pustii ale unui oraș de provincie: o rafală de vânt apare pe neașteptate pe după colțul unei case, ridică un vârtej de praf, un oblon se zbate în liniște, omul se mistuie ușor în atmosfera incoloră, dispare fără motiv. Așa a dispărut unchiul Charlottei - „căzut pe câmpul de onoare”, „mort pentru Franța”, potrivit formulei din ziare. Și expresia aceea îi făcea absența și mai năucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
smuls din discuția mea inventată. Rușinat, ca cel surprins vorbind singur, mă vedeam așa cum eram. Un bărbat gesticulând în mijlocul unei cămăruțe întunecoase. O fereastră neagră dă spre un zid de cărămizi și nu are nevoie nici de perdele, nici de obloane. O cameră pe care o pot traversa în trei pași, unde obiectele, din lipsă de spațiu, se aglutinează, încălecându-se, încurcându-se: o mașină veche de scris, un reșou electric, scaune, etajeră, duș, masă, sperietori din haine agățate pe pereți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]