1,776 matches
-
cred că nu se va supăra aflând că pentru două, trei zile, te voi răpi Sultanule din seraiul tău plin de mâțe și vom porni colindul prin Iașul îndătinat: cu crâșme și crâșmulițe, cu grădini și grădinițe, cu cotloane, cu obloane și sprijini ți pe <<Boltă>> stinchiul nostru de altă dată, măreț numai prin Cotnarul cel vechiu dătător de inspirații, vom încheia astfel revederea noastră. Pregătește-te părințele, că împărtășania o vom lua împreună, pentru izbăvirea și ertarea păcatelor ce le-
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
1475 3 Maria și Constantinopolul Haricleea, îngână Maria, fără să ridice ochii de pe carte, te rog...(în grecește) O dimineață mohorâtă de februarie, în iatacul Doamnei Maria de Mangop. Un vânt hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor, planează acvila bicefală încoronată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se ridică, îngenunchează pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și răsfrânge o lumină palidă, tremurândă, dând viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ușa. Maria a rămas încremenită în mijlocul încăperii, cu ochii pironiți în gol, arși de pleoapele uscate ce nici lacrimi n-au. Genunchii i se moaie, îngenunchează la icoană. Ce să fac? șoptește ea cutremurată. Sfântă Fecioară, ajută-mă!! hohotește ea. Obloanele zgâlțâite de vânt gem din balamale, se izbesc bezmetic de perete. 4 "Atletul lui Hristos" Domniță Voichiță! Aceasta trebuiește să-ți fie calea, presărată cu flori, către slavă... declară, înfocat, frumosul principe Alexandru, sprijinit de fântâna din mijlocul curții, jucându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mercenarii cu simbrie, se vindeau celui care plătea mai mult. Împărțiți în tabere, scoteau săbiile, se încăierau între ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot timpul concentrărilor purtase, cu satisfacție și mândrie parcă, uniforma de maior român, ca semn al încrederii lui depline în trăinicia statului în care trăia și unde își făcuse cariera, dispăruse, ca și cum l-ar fi înghițit și pe el pământul. Obloanele erau trase. Când ne-am reîntors, peste câțiva ani, am aflat că pierise cu întreaga lui familie la Auschwitz. România Mare se dusese de râpă. Dacă astfel de treburi s-ar fi petrecut în urma unui război pierdut, situația n-ar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii, în sordida celulă a închisorii Jilava, a unei fracțiuni infime de cer însorit reflectat într-o mică băltoacă de apă murdară, printr un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
capătă un farmec aparte. Pe seară se închid magazinele și zona devine o adevărată oază de liniște. În noapte sclipesc sute de beculețe în toate culorile, cele de la reclame oferind un aspect ireal tablourilor pictate cu teme diverse, existente pe obloanele trase la închiderea magazinelor... „Nakamise” este străbătută, zilnic, nu numai de sute de turiști, ci și de oamenii locului: unii se reîntorc de la serviciu, elevii merg sau vin de la școală, toți îndeplinind același ritual: trec pe la templu pentru a se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în special prin demersurile lui Nicolae Iorga, au luat ființă Academia Română de la Roma și Institutul de la Veneția. Dacă Academia de la Roma a mai cunoscut o activitate salutară în perioada directoratului academicianului Alexandru Balaci, la Veneția, până în 1990, au fost "trase obloanele" la propriu și la figurat. În noile condiții create, se impunea ca și România să-și revizuiască strategia prezențelor ei culturale în exterior, făcând să apară sau să reapară centre culturale în capitale de interes. Așa au demarat demersurile MAE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a lui Bogdan, semn că inteligența ca semn al dinamicului masculin are o forță ordonatoare asupra haosului, specu¬lează latura „feminină” a arătării: „Capul mieu la mâna ta,/ Mi l-oi tăia când oi vrea;/ Dacă este vorbaașa,/ Ridică-ți obloanele/Și toate țohoanele/ Să văd și eu ochii tăi,/ Să știu din ce mâini să piei!”. Obloanele ca indiciu al armurii pe care o poartă Samodiva se regăsesc în toate variantele, în timp ce vălurile nupțiale sugerate de țohoane adaugă în acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
specu¬lează latura „feminină” a arătării: „Capul mieu la mâna ta,/ Mi l-oi tăia când oi vrea;/ Dacă este vorbaașa,/ Ridică-ți obloanele/Și toate țohoanele/ Să văd și eu ochii tăi,/ Să știu din ce mâini să piei!”. Obloanele ca indiciu al armurii pe care o poartă Samodiva se regăsesc în toate variantele, în timp ce vălurile nupțiale sugerate de țohoane adaugă în acest text conotația unei fecioare războinice, motiv cu răspândire universală. Alteori pedeapsa este cerută să fie îndeplinită nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ne am tupilat după terasamentul de la calea ferată, ne-am ascuns în buruieni, să urmărim ce mai fac rușii. Cum la câțiva metri de locul unde rusul a luat ceasul minerului Damian se afla prăvălia lui Ghiță Darie, dar cu obloanele trase la ușa care dădea în stradă, rușii , văzându i firma, au și spart ușa și au intrat înăuntru. Colegul meu, am mai vorbit de Ion, curajos, a ieșit dintre buru ieni și s-a dus și dânsul acolo, la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ceea ce îi interesa cu prioritate, l-au obligat să desfunde și să guste el din câteva sortimente, să fie ei siguri că nuăs otrăvite, după care au coborât cu toții la beci. Au tras focuri de armă în lacăte, au deschi obloanele și ajunși în beci au slobozit alte focuri de pușcă, de data aceasta direct în doaga butoaielor. Aici, cu vin p e jos până la înălțimea turetcilor de la bocanci, rușii s-au așezat pe chefuit, ca și cum ar fi ajuns la porțile
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ulm bătrân sub care fusese pusă o băncuță. Chiar că trecuseră ani mulți peste bietul ulm! Lângă Zid fusese înălțată o cabană mică, făcută din resturi de lemn și acoperită cu țiglă veche. Fereastra nu avea geam, ci doar un oblon din lemn. N-am văzut nici coș de fum, nici calorifer. Acolo doarme Umbra, zise Paznicul. Nu-i chiar atât de rău pe cât pare. Are apă curentă și toaletă. Mai există o cameră la subsol. Acolo chiar că nu intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cât mai mult, am hotărât să-l bem cu păhărele mici, pentru țuică. Migălos, dar mergea. Sămânță de vorbă. Sticla în cauză ne-a ținut până la închiderea bufetului. Cum barmanul era și el un tinerel, a fost convins să tragă obloanele și să rămână cu noi la încă o sticloanță de molan. Și așa, din litru în litru de vin, degustat în continuare cu ajutorul păhărelelor de rachiu, am dus-o până înspre ziuă, când, criță fiind, ne-am dus fiecare pe la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Reginei Maria stă Închisa din 1947 și ghidul ne informează că palatul din apropiere a aparținut unei „boieroaice”. De ce neam era „boieroaica” nu ni se spune. Placa de pe zidul bisericii este data la recondiționat și locul este acoperit cu un oblon de scânduri. Pe scări la bibliotecă cresc ierburi . Este Închisa din 1952 tot pentru reparații. Visul românilor de a avea și ei un loc sub soare s-a spulberat . Dacă se Împlinea În felul cum se proiectase În 1913 era
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Era acel tip de sat sicilian, spunea jurnalistul, în care dacă un om este omorât în miezul zilei, pe strada principală, nici un locuitor nu sare în ajutorul său și nici nu cheamă poliția. Toți se baricadează în case și trag obloanele». Nu cumva toată România s-a transformat într-un astfel de sat? P.S. Așa înțeleg eu acuzațiile aduse de PSD opoziției în ceea ce privește pericolul repetării scenariului ucrainean: « Noi să furăm ca în Ucraina, dar voi să nu ieșiți pe străzi!». Și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poliției, pot organiza paza în comun cu gardieni publici, pază proprie sau prin societăți specializate de pază. Sunt și unități care nu pot organiza o pază eficientă și, în această situație, conducătorilor unităților le revine obligația să execute împrejmuiri, grile, obloane, încuietori, iluminat de securitate, sistem de alarmă, necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, dar toate acestea cu avizul de specialitate al organelor de poliție. Dacă specialistul din cadrul Ministerului de Interne consideră că această măsură nu este îndestulătoare atunci se va
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
sunt asigurate pe o perioadă limitată de timp, durata acestora fiind determinată de anumite cauze (paza unor culturi, asigurarea unor manifestări cultural-artistice etc.) 2. Componentele sistemului de pază Cuprind, pe lângă ansamblul posturilor de pază, executarea împrejmuirilor, confecționarea de grile sau obloane, încuietori, iluminat de securitate, sistem de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor și, nu în ultimul rând, personalul care execută această activitate. Printre măsurile ce se impun a fi luate atât de beneficiarul serviciilor de
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Tresar speriată, arunc o întrebare mintală de „am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin oblon. Astăzi este ultima zi de conferință. După amiază mă voi întâlni cu Scott care are zborul de plecare la ora patru după amiază. Grazyna și Uros mai rămân două zile în Iquitos iar eu nu am un plan bine definit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
s-a prăpădit, era o noapte cu lună plină și orologiul arăta o oră aiurea, ca de dincolo de timp, ceasul rău. Suferea de boala lui Pott soțul meu. Tocmai de-asta ne-am stabilit la Bugaz, aproape de sanatoriu." La etaj, oblonul unei ferestre deschise se balansează în voia brizei matinale. Brusc, reflexul unor plete de foc izbește geamul. Acum e sigur, nu visează. E dimineață, e treaz, a băut deja o cafea foarte tare și stă de vorbă cu doamna Segal
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]