KorAP: Find »[drukola/base=obosit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...271 >

6,770 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

ar vrea să facă un pas înapoi, am zis, dar ceea ce spuneți acum ar putea însemna că, dacă eu aș deveni violent, ei s-ar putea să fie și mai fericiți unul în compania celuilalt. Honor Klein făcu un gest obosit. Trupul i se destinse și parcă se frânse, iar ea se depărtă puțin de ușă. — Ar putea însemna, ar putea însemna! rosti ea. Acolo unde logica cedează orice ar putea însemna orice. Atâta timp cât toți sunteți atât de slabi, nimic nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
purta bijuterii și-și strânsese minunatul ei păr auriu într-un coc simplu. Stătea acolo, înaltă, plinuță, cu un șold împins înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să o alin și să o bucur cu toate aceste lucruri. Acum însă, mânat de un resentiment pe care îl apreciam singur ca fiind nedrept, eram dispus să o țin în așteptare și să răspund la gestul ei de resemnare obosită, cu un oftat de ușurare. Nu, acum imaginația mea se învârtea, în chip confuz și trist, în jurul Antoniei; și îmi deveni cât se poate de limpede că nu acceptasem încă faptul că o pierdusem. Mi se părea că evenimentele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
poate nu era așa. Ușa apartamentului era încă larg deschisă. Am intrat în sufragerie. Antonia era în picioare lângă fereastră. Părea calmă. Cu mâinile la spate și cu capul puțin aplecat în față mă examină cu atenție, iar pe fața obosită i se citea un interes provocator, întrebător. Cred că-i plăcuse că l-am bătut pe Palmer. Poate că dacă i-aș fi dat o bătaie bună încă de la început, lucrurile ar fi stat altfel. Cu siguranță acum totul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
infidelitatea mea sau presupunea că ea încetase. Cel mai probabil Antonia părea să fi uitat de existența lui Georgie. Nu-mi puteam închipui, oricât de smintiți am fi fost amândoi, că ea uitase cu adevărat de ea, dar mintea ei obosită și derutată nu părea capabilă să cuprindă decât un număr limitat de probleme, iar Georgie nu era una dintre ele. Nici numele lui Palmer n-a fost rostit. Știam amândoi că el se va ivi în discuțiile dintre noi. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
coș plin cu asemenea batiste cocoloșite iar primele lui cuvinte au fost: — Nu te apropia de mine, prietene, sunt îngrozitor de răcit! M-am așezat pe un scaun de lângă perete, de parcă mă aflam într-o sală de așteptare. M-am uitat obosit și detașat la Palmer. Poate că, de fapt, nu venisem decât pentru a fi judecat și pedepsit. Am așteptat să facă el primul pas. A strănutat violent de câteva ori, murmurând: — Ei, Doamne! Ei, Doamne! iar apoi a continuat: Pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
când se întorcea să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce contrastau cu nuanța gălbuie a pielii, înțepenise într-un zâmbet în timp ce mâna i se mișca neîncetat. Părea foarte obosită. „PASAGERII PENTRU CURSA D187 CU DESTINAȚIA NEW YORK SUNT RUGAȚI SĂ SE PREZINTE PENTRU ÎMBARCARE”, rosti o voce supraomeneasă. „VĂ RUGĂM SĂ PREGĂTIȚI PAȘAPOARTELE ȘI BILETELE”. Toți trei s-au ridicat imediat și, sub imperiul șocului, m-am ridicat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ai vrut să mă vezi. Nu ți-am cerut asta, am spus. Am crezut că am scăpat de tine. Îmi păstram aceeași expresie înghețată, concentrată. Honor își țuguie puțin buzele, dând zâmbetului ei o expresie inteligentă și amuzată. Încă arăta obosită și tot i se mai citeau pe față urmele suferinței din ultimul timp. Dar demonul se trezise din nou în ea. Privi în jur, își scoase haina și o lăsă pe spătarul scaunului, își vârî adânc mâinile în buzunarele costumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

coate cu mișcări dibace, profesioniste, Dora Își Întinse degetele și cu o mână schiță niște gesturi ritmice - ca atunci când nu reușești să prinzi capătul gros al unei sfori, oricât ai Încerca. Brusc, mi s-a făcut foame și mă simțeam obosit, am vrut să plec. Covoarele de pe jos erau pătate și patul cel mare nu părea tocmai nefolosit. Dar Dora mi-a luat-o Înainte. Cu acel calm fatal de care m-am Îndrăgostit imediat, mi-a arătat o chiuvetă În spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre Blume, Krug sau Winkler. Nimic despre Fischl, Krankl, Seidl sau despre ceilalți băieți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Liniștea doctorului mă enerva. Sau să-i povestesc despre - despre - dorințele mele ascunse? Încercam să mă calmez. Sincer să fiu, există aspecte ale vieții mele care nu privesc pe nimeni În afară de mine. — Vă sugerez doar să spuneți adevărul. Karp părea obosit. Sigur că nu trebuie să vă dezveliți toată viața În fața inspectorului. Pricepe și aluziile, să știți. Dar aveți grijă ce-i povestiți despre Dora. Poliția nu trebuie să afle toate aspectele trecutului său. Anumite segmente ar fi mai bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aceea. Jumătate de oră mai târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune, Îngrămădite Într-o parte. Cu un gest obosit, Pieplack arătă spre cele din urmă, apoi ușa se trânti, fiind zăvorâtă. Mă cam Îndoiam că ofițerii au procedat conform regulamentului când m-au Închis, nu că ar mai fi contat. Nici Diels și nici Pieplack nu s-a arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas Înapoi. Ce era În mintea lui Anton? Nu l-am văzut azi pe-aci. Dar puteți să Încercați. Bărbatul tuși din nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei stă treaz până târziu. Acum probabil că doarme. Apoi, aplecându-se asupra boabelor, pierdu orice interes față de mine. Am intrat pe un coridor cu podeaua scârțâindă și cu niște nori de praf, care se retrăgeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a ascuns capul. Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un șut În pat când, Într-un final, prietenul meu se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mă gândesc, Lakritz recunoscuse că a folosit un nume diferit după raidul de la Pensiunea Andersen de iarna trecută. Nu părea el prea blazat când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, jucându-se cu halba aia și fumând cu aerul ăla obosit, chiar adormind la un moment dat? Atunci am zis c-o fi din cauza conversației. Pentru urechile lui experimentate, povestea mea a părut cu siguranță banală. Reflectând Însă mai bine, mi-am dat seama că poate atitudinea lui se datora tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mă aflam, și mi-aș fi dat seama ce se Întâmpla. Dar mă tem că ochiul meu interior nu era deloc În formă, și, orice ar fi proiectat Îndărătul frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
avea șaisprezece ani și se numea Dorothea Walter. Ea avea un prieten de copilărie, care lucra ca asistent medical la clinica Doctorului. Haideți să-l numim pe acest prieten Karp, bine? Dr. Felix Karp. Din nou am dat din cap obosit. După ce se sfătui cu froehlich, fata fusese Îndrumată să nu facă avort. Era deja În luna a treia și Doctorul nu putea să excludă consecințele fatale. Dacă ea i-ar fi spus cine era tatăl copilului, s-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

-mă. Puteai să-i tai accentul cu cuțitul. — I-am văzut pașaportul. Richard John. Profesor de liceu. — Ciudat, spuse casierul. Și chiar că era ciudat, se gândi el iar, plătind fără entuziasm zece franci și revăzând În memorie bărbatul acela obosit și cărunt, În balonzaid, desprinzându-se de balustrada navei, În timp ce pasarela se ridica și sirenele șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-și mustața lungă și cenușie. În timp ce-i turna stewardesei un pahar de bere Bass, Înainte să-și revizuiască socotelile, se gândi din nou la profesor și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu se plânsese de nimic și din acest motiv era mai ușor de uitat decât tânărul acela evreu, grupul turiștilor veniți cu agenția Cook, femeia În mov căreia i se făcuse rău și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
reacționez eu când mi se face un cadou, Își zise ea și se gândi cu rușine și dezamăgire la visele de odinioară, cu mari curtezane ce acceptau cadouri de la prinți. Și m-am rățoit la el ca o chelneriță prea obosită. Îl auzi mișcându-se În spatele ei și știu că se apleca după bilet. Vru să se Întoarcă spre el și să-și exprime recunoștința cam așa: „Ar fi un vis să stau tot drumul pe canapelele acestea moi, să dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Ea i-o Întinse, rămânând Întoarsă cu spatele, și auzi cum degetele lui deschid Închizătoarea. — Uite aici. L-am pus Înăuntru. Nu trebuie să-l folosești neapărat. Poți să stai aici doar când vrei. Și să dormi aici când ești obosită. Sunt obosită, se gândi ea. Aș putea dormi aici ore Întregi. Spuse cu o voce Încordată, ca să-și ascundă lacrimile: Cum să fac asta? Oh, spuse el, eu voi găsi alt compartiment. Am dormit aseară pe culoar doar pentru că eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o Întinse, rămânând Întoarsă cu spatele, și auzi cum degetele lui deschid Închizătoarea. — Uite aici. L-am pus Înăuntru. Nu trebuie să-l folosești neapărat. Poți să stai aici doar când vrei. Și să dormi aici când ești obosită. Sunt obosită, se gândi ea. Aș putea dormi aici ore Întregi. Spuse cu o voce Încordată, ca să-și ascundă lacrimile: Cum să fac asta? Oh, spuse el, eu voi găsi alt compartiment. Am dormit aseară pe culoar doar pentru că eram Îngrijorat În privința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
una din aceia care iubesc și-și amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era evreul, cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă, Înainte de-a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o siluetă frumușică“. Căci, la urma urmelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]