13,698 matches
-
căsuță intră o fată de o frumusețe nemaivăzută, cu părul lung până la călcâie și unduios ca izvoarele de munte și luminos ca razele soarelui, cu ochii mari, albaștri, care ar fi făcut cerul să se rușineze de culoarea lui, cu obrajii mai îmbujorați decât florile câmpului și cu buzele mai parfumate decât cei mai parfumați fragi. - Ai venit, soro? Întrebă prima dintre iele. - Pe cine ai mai salvat azi? Întrebă a doua dintre iele. - Ai adus ceva și pentru noi? Fu
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
facă prea mult rău. - Atunci, îți mulțumesc! - Drum bun, împărate și ai grijă să ocolești altă dată Codrul-fără-sfârșit. - Rămas-bun, Mira, măcăi rățoiul. Înainte de a se întoarce în întunecimea copacilor, fata se ridică pe vârfuri și îl sărută pe Petruș pe obraz. Împăratul o urmări prostit cum își pierde urma prin frunziș. Nu trecu mult și păsările care împânzeau văzduhul în căutarea lui se repeziră să îl însoțească la palat. După nici trei zile de la întoarcerea lui, la poartă se prezentă o
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Acasa > Redactia > Autori > STELIAN STANCU Autor: Stelian Stancu Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de tine Îți amintești când te iubeam Obrajii tăi erau ai mei Ne hârjoneam și drag ți-eram Acum ei sunt doar reci și grei. Îți amintești când mic fiind Mergeam pe câmpurile verzi Parcă eram doar eu timid Acum prin ochii tăi nimic nu vezi. Își amintești
STELIAN STANCU de STELIAN STANCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382247_a_383576]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am memorat în fiecare palmă ... Doar eu te văd acolo, ghemuită, Seducător curgeai în noaptea calmă, În visu-mi și'n trezie împletită. Cosița-ntâi, obrajii, apoi gura ... M-au subjugat ca blânde adieri, Și fiecare a primit arsura Sărutului venit de nicăieri. În urmă simt, pe pieptul meu, fierbinte Împunsătură, sfârcul întărit, Flămânde-așteaptă buze să-l alinte, Se zbate când e strașnic crâmpoțit. Eliberat de
TE-AM MEMORAT ÎN FIECARE PALMĂ … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382284_a_383613]
-
sau peste gură sau pe unde nimerea.... Eu nu pot altfel,așa e felul meu. Fugeam de acasă,mă ascundeam la câte o prietenă ,dar de fiecare dată mă găsea. Venea cu un buchet de flori și cu lacrimi pe obraz,mă implora să mă întorc ,fiindcă fără mine viața n-are niciun sens,că se omoară. Și eu mereu... mă întorceam. Nu-l mai iubesc ,nu poți iubi pe cineva care te rănește la nesfârșit,însă mi se făcea întotdeauna
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
Articolele Autorului 377 ÎN ZADAR! Caut zadarnic lumina necesară, Mă zbat între maluri abrupte, Și sunt ca între ciocan și nicovală, Am gânduri deodată întrerupte. Și sunt atât de singur uneori, Chiar dacă lângă mine e vreo fată, Cu gropițe în obraji și ochi surâzători, Cunoscută în prezent sau altădată. Turda 3 ianuarie 1965 Referință Bibliografică: ÎN ZADAR! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
ÎN ZADAR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382308_a_383637]
-
de viață... Și ce viață frumoasă avusese... Mariuca... cu cozile ei negre împletite cu flori de câmp și busuioc, cu iia brodată ce tremura pe pielea albă parcă părându-i rău să o atingă. O vedea în biserică, sfioasă, cu obrajii roșii, abia îndrăznind să ridice ochii să rostească un "da" timid... și copiii parcă prea repede crescuseră. Plecaseră toți care încotro căutându-și un rost în lumea asta mare. Nu mai știa nimic de ei. Atât de rar îi trimiteau
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
era plin de sânge recunoscu fața tânărului ce-i vorbise obraznic și văzu ochii în care viața nu mai licarea... -Ți-am spus, taică, ți-am spus că nu se întâlnește decât cu cine vrea ea... și lacrimile îi plecară pe obraji amestecându-se cu lacrimile toamnei prea reci și mult mai multe... de Gabriela Mimi Boroianu 13.10.2015 Referință Bibliografică: La răscruce de vieți / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
final, numai armonia și echilibrul dintre ele desăvârșesc natura umană. De la început, de la zisa soartă despre care omenirea are ipoteze, dar nici un savant nu îi cunoaște ADN-ul, Manuela Hărăbor are primită de zestre frumusețea, superbitatea, grația: ochi de safir, obraz de opal înviorat de soare, gură surâzătoare sub umbra melancoliei, mijloc de lujer... așa prunc a fost, iar anii s-au lăsat mai prejos de vârsta artistei, și se lasă în continuare, pentru că ei nu se-ndură a-i atinge
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
Petrică, aici îmi erai? - Moșule, avem un mare necaz! S-a aprins grajdul de la felinare și sania a ars cu totul! Trebuie să găsim imediat un mijloc cu care să ducem cadourile la copii! Moșul cade pe gânduri, lovindu-și obrazul drept cu degetul arătător. - Un mijloc de transport, zici? De genul mașină, autobuz, tramvai, troleibuz, tren, avion sau chiar rachetă? - Orice! Nu mai e timp! În trei ore trebuie să plecăm! - Dar cine să știe conduce astfel de mașinării? - Asta
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Nu se poate, dar totuși, ce să cred, dacă nu asta? Clar, nu mai asta e, altceva ce să fie? Ei, o veni ea până dimineața.'' Și îi dădură lacrimile ca unui copil. Le șterse, dar altele îi plecară pe obraji. Văzând că nu se poate stăpâni, se ridică de pe bancă. Fugi în scară și urcând treptele din doi-trei pași, ajunse acasă. Intră în casă fără să realizeze că lăsase ușa descuiată și închise ușa, apoi strigă: - Mariana! Mariii! Dar Mariana
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
nu-l știau. Acum era îmbrăcat într-un trening albastru și era încălțat într-o pereche de șlapi portocalii de plastic. Ochii albaștri ca marea, străluceau atunci când privea atent pe cineva sau locurile care îl înconjurau. Avea nasul puțin coroiat, obrajii roșii și niște buze cărnoase. Vocea îi era groasă și răsunătoare, iar când râdea, i se vedea dantura albă, de care era mândru. - Salut, Tică! Ce faci? Dar ce-i cu tine? Ce-ai pățit? Ce-i cu fața asta
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
în plin oraș, sub ochii pompierilor îngrijorați, dar nu foarte. Superstițioși, toți se grăbesc să „ardă” iarna grea, acordând naturii șansa de a renaște din propria ei cenușă. Mii de turiști li se alătură, dornici să simtă dogoarea focului pe obraji, dar mai ales dornici să admire grupurile statuare înalte cât un bloc, construite anume pentru a fi date pradă focului. Arta construrii din lemn și materiale inflamabile a vestitelor Fallas s-a transformat din tradiție în profesiune, din pasiune în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
reprezentanți de marcă ai Academiei Române se constituie într-o insulă de normalitate în societatea noastră aflată în profundă disoluție morală și administrativă și într-o febrilă căutare a propriei identități sub soare; mai mult chiar, e o palmă dată pe obrazul multora dintre politicienii diriguitori ai actului cultural, după cum sublinia acad. Eugen Simion. În prezența unui grup numeros de oaspeți din Republica Moldova, de oficialități, elevi, cadre didactice și a unui public în număr mare, la prezidiul reuniunii (în ordinea locurilor, de la
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
plecat peste iarnă, în grădini vrăbiile se strâng în stoluri, incep sa ciripească și să-și dureze cuiburi. Cei mici urca în deal să culeagă ghiocei și bran-duse, iar fetele strâng apă din zapa-da netopita, cu care își dau pe obraz, pentru a-și ține frumusețea. Istoria Sfanțului Valentin, patronul îndrăgostiților, se pierde în istoria Imperiului Român. În zilele noastre, Biserica Catolică recunoaște cel puțin trei sfinți diferiți care se numesc Valentin sau Valentinus și care cu toții au fost marti-rizati. O
Valentin vs. Dragobete! La Atena ! [Corola-blog/BlogPost/93153_a_94445]
-
Gafencu, să fie canonizați. De parcă noi, cei ce ne-am jertfit tinerețile prin închisori am avea nevoie ca cineva să ne dea certificate de sfinți. Într-un gest simbolic, părintele Dinițoiu, cu mult mai tânăr decât vorbitorul, îl sărută pe obraji, amintindu-i de țăranul care-l sărutase pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe obrazul pe care îl scuipase un moșier afectat de reforma agrară. Dl. Bjoza a anunțat că a solicitat oficial Președintelui Iohannis decorarea D-nei Elena Ion Arnăuțoiu. Aceasta
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
am avea nevoie ca cineva să ne dea certificate de sfinți. Într-un gest simbolic, părintele Dinițoiu, cu mult mai tânăr decât vorbitorul, îl sărută pe obraji, amintindu-i de țăranul care-l sărutase pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe obrazul pe care îl scuipase un moșier afectat de reforma agrară. Dl. Bjoza a anunțat că a solicitat oficial Președintelui Iohannis decorarea D-nei Elena Ion Arnăuțoiu. Aceasta, suferindă, nu a putut sta în picioare, dar a precizat, vizibil emoționată, că mulțumește
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
focuri teribile au îngălbenit la vederea acestor nenorociți, cari câteva minute mai ‘nainte erau încă veseli și au intrat în teatru plini de viață, iar acum zac mulți palizi, cu ochii deschiși tare sau pârliți, cu părul ars și cu obrazul mutilat oribil și grămădiți unii peste alții. Până la 9 ore s-au transportat ca la 70 cadavre în localul poliției. Lipseau lecțiile, și apoi în strâmtoare nici nu s-ar fi putut întrebuința. Oamenii luau cadavrul pe brațe și astfel
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
alții. Până la 9 ore s-au transportat ca la 70 cadavre în localul poliției. Lipseau lecțiile, și apoi în strâmtoare nici nu s-ar fi putut întrebuința. Oamenii luau cadavrul pe brațe și astfel [î]l duceau. Morții al căror obraz era desfigurat prin arsături se acopereau cu hainele lor, spre a cruța lumea de un aspect înspăimântător. Pe rând se scoteau cadavrele din teatru, un strigăt de durere trecea prin șirurile asistenților de cîte ori trecea o nouă victimă. Aci
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mânile deasupra capului, râmâind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului. Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieșise pe jumătate din gură. Dinții le erau adânc intrați în limbă. Mulți aveau osul nasului zdrobit, sau că au căzut pe scară, sau că au fost călcați de alții. În primul
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Andrei Daniel Vasilescu Victor Ciutacu îi bate obrazul lui Ludovic Orban, după ce liberalul a transmis că așteaptă ca Jandarmeria să îi amendeze pe Mihai Gâdea și Mircea Badea, iar CNA să sancționeze Antenă 3. Victor Ciutacu a reacționat, luni, pe pagina sa de Facebook: "A fost odată un
Ludovic Orban, salvat de Mihai Gâdea și Mircea Badea, amintește Victor Ciutacu by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/82273_a_83598]
-
autoficțiune și mizerabilism. Dan Sociu, eroul cărții scrise de Dan Sociu (acum o să apară Naratologul de serviciu și o să ne explice, încă o dată, diferențele dintre cei doi), cu viciul lui solitar și cu fața oarecum dezagreabilă ("Cearcăne, vinișoare sparte pe obraji și pe gât, coșuri, dinți stricați"), este antieroul perfect. "Delicios de pasiv", "gaga rău", alcoolizat și melancolizat, dacă nu idiotizat de atmosfera provincială și de propria-i neputință în toate cele. Doriți cumva amintiri din comunism? Autorul oferă un capitol
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
un set de fotografii care alcătuiesc aerul de familie și o istorie culturală. Îmbrăcat cum se cuvine, Merrick se comportă ca un gentleman, capul uriaș cu două bose enorme, cu un occipit triplu peste care se întinde subțire-păios părul, un obraz acoperit de tuberculi și maxilarul strîmb devin încetul cu încetul secundare; manierele, distincția îl integrează cu lejeritate, nu fără inerente momente de stînjeneală într-o societate civlizată. Doamna Kendal (Anne Bancroft), actriță renumită a teatrelor londoneze îi dedică o întreagă
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
auz/ până nu mai simt în dinți zgura metropolei:/ aluminiu, heroină, plumb// îi înțeleg foarte bine pe aceia pentru care poetul e un pai/ ce înghite/ oxigen & sinecuri" (Ffwd: împotriva poeților). Asemenea tonalități de poet revoltat, expectorându-și disprețul în obrazul unor oameni care ar trebui, în chip logic, să-l lase rece, îl prind mult mai bine pe anarhistul Marius Ianuș decât pe un marginal metafizic ca Ștefan Manasia. Partea bună a acestor tentative este că prin ele autorul încearcă
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
șterg în est și aș vrea săț scriu o scrisoare cu ochii până simț că iei foc și că nu mai poț fără mine și fără mâna mea în careț jur că no să am tocul și nimic altceva decât obraji tăi îmbujoraț la care o să privesc așa cum știu Scumpo că o să te uiți și Tu la scrisoarea mea când o să vezi că ea vine și io nu căci dă când team văzut am dat dă dracu demi vine săm pun
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]