4,431 matches
-
aproape niciodată bolnav foarte serios. Totuși, în timp ce scriu aceste pagini sunt internat la clinica universitară din Tübingen: o mică operație de rutină, nimic de care să-mi fie teamă. Este o ocazie pentru a reflecta asupra suferinței, temă fundamentală și obscură a existenței noastre. O reflecție ce nu privește contextul medical, ci aspectul teologic, unde cu greu găsesc răspuns, din perspectiva instanței supreme în prezența căreia ne trăim viața. O chestiune fundamentală: de ce sufăr? Ca orice om, și eu am avut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de-al Doilea Război Mondial, ci suntem proiectați într-o postmodernitate care pune accentul pe concepte complet diferite de rațiune, progres, națiune și în care, la rândul lor, religiile au încă importanță pentru oamenii de pretutindeni. În orice caz contra-utopiile obscure, restaurațiile ecleziastice și imaginile îngrijorătoare ale unui viitor condiționat de religie nu ne încântă. Se cere o viziune constructivă a viitorului. De ceva vreme m-am angajat în redescoperirea și reevaluarea eticii umane pe care aceste ideologii le-au neglijat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unui obiect. Vorbim întotdeauna, referindu-ne la tot și la nimic, de un punct de vedere practic și de un punct de vedere teoretic și de diferența dintre ele ca despre ceva care vine de la sine. Această diferență rămâne totuși obscură în ceea ce privește principiul său, și aceasta deoarece ea se înrădăcinează în structurile ultime ale Ființei și în ultimă instanță în Fondul său invizibil și numai aici poate ea fi pusă în lumină. În măsura în care cultura este cultura vieții și se bazează pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să fie conform cu esența sa și cu dorințele sale. Ceea ce îi aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu-se reciproc, adăugându-se unele celorlalte, potrivit unei ordini întâmplătoare care nu mai este cea a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă, la vârsta mea necoaptă, că se poate vorbi cu o extremă duritate despre ceea ce iubești mai mult, tocmai fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
reprezentațiile populare de prin piețe și În comediile din teatrele În aer liber numite corrales. Însă Angélica de Alquézar - căreia Încă nu-i știam numele - nu era actriță, ci doar o copilă. Nimeni n-o Învățase să adopte ecoul acela obscur, acel mod de a pronunța cuvintele astfel Încât să te facă să te simți bărbat, și nu unul oarecare, ci singurul pe o rază de o mie de leghe jur-Împrejur. Nu e noroi, am repetat, nemaifiind În stare nici să gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Dumnezeu. Nu poți afla nici un popor care să nu creadă într-un Dumnezeu. Decât, poate, comuniștii. De altminteri, Dumnezeu este de mare folos. La acestea se adaugă dovada existenței lui Dumnezeu făcută de Spinoza, care de bună seamă este destul de obscură, dar care trebuie să fie acceptabilă, de vreme ce Spinoza a crezut în ea. Și toate acestea sunt minuțios întipărite în sinea fiecărui profesor.) în timp ce profesorul conducea pe hârtia lui albă detașamentele Gărzii Civile înspre victoria asupra Rusiei, eu îi conduceam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
muzeul din Blasieholmen. Rătăceam încet și solemn, unul lângă altul, pe scările uriașe, și parcă-mi amintesc că ne țineam de mână. Poate că se auzea și un fel de muzică. Fără asemenea momente, adevăratul conținut al vieții ar deveni obscur și de neînțeles. O, de m-ar fi văzut tata atunci! Era o adevărată ceremonie nupțială! Mă uneam cu fiecare pictură și cu fiecare desen în parte pe măsură ce treceam din sală în sală. Nu mi-au scăpat nici o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a spus el, nu trebuie să fie niciodată o escrocherie! Tocmai atunci am reușit să strecor o mică întrebare, stând în poziție de drepți: Cum stau lucrurile cu copiile? Copiile, a spus el, multiplicarea și copiile se află în zona obscură dintre autentic și fals. Ele contribuie la cantitatea artei. Dar îi scad gradul de puritate. Sarea își pierde gustul sărat. El prefera să nu aibă de-a face cu copiile. Și de ce-i puneam această întrebare? Eu trebuia să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ineficientă, gestionare politică, în avantajul unor privilegiați, birocrație și afectarea gravă a mediului economic. Intervenția neînfrînată a Statului în economie a dus la politizarea dezastruoasă a acesteia. Desigur, rentabilitatea întreprinderilor publice a fost diferită de la țară la țară, dar obiectivele obscure ale gestiunii lor, contradicțiile și "responsabilitatea limitată" sunt extrem de asemănătoare. La fel, personalul incompetent, procedurile complicate inutil și politicile de afaceri, soluțiile manageriale inadecvate. Protejarea între-prinderilor publice în fața concurenței lasă de fapt fără protecție beneficiarii, cetățenii. Întreprinderile publice s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
va lipsi, vei dori să se întoarcă, vei merge după ea: ți s-a luat o jucărie. Și Femeia cu părul roșu e inventată de tine. Ai scris o povestire: e coborâtă de acolo. Și tu intraseși în cadru. Personaj obscur; acum zici că a fost premoniție. În final, Femeia cu părul roșu întâlnește un bărbat. Nu-i vede chipul, e întuneric, dar precis că e chipeș, ea simte. Îl așteaptă de la primul rând; ai făcut tot ce ți-a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
e cu mult mai simplu. De la publicarea Crailor de Curtea Veche și până astăzi, Mateiu a avut parte de un neîntrerupt cult oral, de o constantă celebrare colocvială. Unii au învățat textul pe dinafară, alții i-au cercetat, cu bibliografii obscure, sursele, alții au militat - cu spirit ludic bine temperat - pentru înființarea unui foarte select club de lectură. Era firesc, deci, ca numai din timp în timp, această pânză freatică mobilă să erupă în forma definitivă a tiparului. Practic, de la distanță
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
mai mult prețuim apetența și chiar voluptatea lui Nicolae Popa pentru lumea concretă, majoritar anonimă, a celor ce nu contează și nu se văd în ziare sau pe micile ecrane, cum este chiar Mihai Loghin; deși are studii superioare, este obscur paznic al unui lac sau al unei păduri de la Porțile Orașului; divorțat de o Nadina care se va adeveri aposteriori a avea stofă de prostituată perfectă pentru export, își va reface viața alături de o fată de treabă ("din specia măruntelor
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
Călător sunt - își revine poetul, și se cercetează în ultima oglindă a vieții lui aici. Textul e dintr-odată important, sobru, frumos: ,Călător sunt, elegant în veșminte confuze,/ Aici, pe Terra, toți poartă haine stranii,/ cusute de tainice fire, clar obscure!/ Peste umbra mea,/ acoperită temeinic cu înserări și spornice greșeli,/ coboară o sabie gingaș-amară... Doamne, Tu, ce singur ai cântarul, Ocrotește-mi frica de dincolo,/ unde sufletul, sfiindu-se foarte,/ Rămâne prudent, static, la prima treaptă a scării." Poemul care
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
celor doi copii ai străzii palatul lui din pântecul Elefantului aflat în mijlocul orașului. Filmul se bucură de o acuratețe care vine din concretețea și golirea spațiului de orice surplus; regizorii aduc pe fundal o lume a cartierelor periferice, a locurilor obscure, dar nu blestemate pe care orice oraș le are, o urâțenie conformistă, nicidecum radicală, un cenușiu lavabil. Până și sărăcia lucie are ceva stil, bucuria tinerilor îi conferă un strat de poleială. Cred că frații Dardenne pierd puțin controlul atunci când
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
nume menționat în introducerea cărții A fine Disregard: What Makes Modern Art Modern (O desconsiderație subtilă: prin ce e modernă arta modernă), de Kirk Varnedoe, nu este acela al unui artist, cum ne-am putea aștepta, ci al unei figuri, obscure astăzi, din istoria sportului: William Webb Ellis, inventatorul jocului de rugby. De fapt, titlul cărții e inspirat de inscripția de pe placa de piatră a Rugby College din Warwickshire, Anglia, ce-l comemorează pe Ellis "care în 1823 d.Ch., cu o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
discipolul adevărului, emblema forței și curajului". Însemnul speciei, "asinitas" l-a transferat apostolilor, ca un elogiu. Din păcate, ndrăznețul filozof a stârnit mânia clerului, atotputernic n epocă. Măgarul i-a purtat n spate pe nalții prelați, n obositoare călătorii spre obscure concilii. El a făcut corvezile mănăstirilor și pe spinarea lui tăbăcită și-au tocat sutanele generații de călugări. Disprețul i-a fost răsplata! Același Corneliu Agrippa, bun cunoscător al tagmei călugărești, le-a ntors-o cu asprime: "turmă obraznică de monștri
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
Eminescu: ŤCe e poezia? Înger palid cu priviri curate,/ Voluptuos joc cu icoane și de glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.ť Ca și la Eminescu, intervalul dintre amurg și zori nu e decât tărâmul obscur al tranziției spre puritatea ființei, somn și vrajă deopotrivă, smulgere din lumesc." (pag. 1061) E de prisos să adaug că, în deplin acord cu această dependență analitică, defectul de care se face vinovată, până la un punct, poezia lui Dan Laurențiu
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
azi, va fi și ea una de tip serafimic." (Ioan Buduca). Sunt unii medici care scriu rețete ilizibile, pentru a crea impresia că dețin adevăruri inaccesibile altora și a-i intimida pe pacienți. O asemenea utilitate au și textele literare obscure. PARADA DE ȘTIINȚĂ. Asigură ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
facă foarte bună. Radu Banciu a spus multe bazaconii. Mi-e greață de greața lui, dar așa este... Când ești defecatorul lui Traian Băsescu îți permiți să împroști cu noroi pe toți. În gașca lor de semidocți și de mediocri obscuri nu stă decât ura... Am încredere că cei care privesc la spectacolul ăsta grotesc vor înțelege până unde a ajuns această mizerie umană. Oamenii aceștia urăsc tot ce înseamnă România. Pericolul este destul de mare din punctul de vedere al manipulării
Dumitrașcu: Mi-e greață de greața lui. E un spectacol grotesc by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74004_a_75329]
-
mijloace analitice, Constantin Trandafir discută romanele lui Mihail Sebastian. în Orașul cu salcâmi, "surpriza din final, când se anunță căsătoria dintre Adriana și Paul Mlădoianu vrea să exprime o situație de excepție față de Ťschemať tradițională, mai mult sugerează enigmaticul, fondul obscur al existenței, dar și un mod de protejare a memoriei. Pe de altă parte, este materializată Ťteoriať potrivit căreia o mare pasiune nu are ca încheiere mariajul, care vrând-nevrând, potolește flacăra inițială până la o simplă pâlpâire domestică, dacă nu cumva
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
domptare a interiorității. Departe de-a fi lăsată să zburde în slobozenie, fantezia e supusă unui sever regim rațional care o acoperă cu o puzderie de semne de-o impecabilă exactitate. Negreșit e aceasta o modalitate de exorcizare a zonelor obscure ale ființei cu ajutorul instrumentului lingvistic: „Noi facem caz de așa-zisa «criză a limbajului» sau «a comunicării», cînd, de fapt, acesteia din urmă îi preferăm pălăvrăgeala, vorbăria vacuă, taifasul, radotage-ul fără noimă, die Gerede". Deși însuși verbul atît de maleabil
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
sistemului. de SELEC adic (ESS) a datelor de bâz peste 250000 Adrese de e-mail continentele îngrijire provin din toate lume". Experiență cu asemenea texte identifica momeală anunțată: „suma de £ 1,000,000.00 (ONU milioane Great British Lire)". Pasaje complet obscure alternează cu câte un emoționant „You, de asemenea" sau „din nou, felicitat!". În tabelul de completat, unele cuvinte izolate și-au păstrat sensul (Adresa/ Vârstă/ Ocupația), altele au căpătat același aer dadaist: Tău complet CĂ IM, Present Țară și mai
Traduceri automate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6782_a_8107]
-
o sociabilitate structurală, predispus, nu numai prin natura meseriei (este economist la o editură și administratorul unui bloc...), la contacte și discuții cu feluriți indivizi, Glabserg e și un ins interiorizat, întors către el însuși, bâjbâind ca într-o cameră obscură printre propriile amintiri și senzații. Are, cum spune, o imaginație maladivă și e "bolnav de hipermemorie". În diferite secvențe ale parcursului său cotidian, diurn, asociațiile declanșate de o figură sau o replică și actualizările unor episoade adânc îngropate în memorie
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]